#DobrogeaDigitală Despre Cernavodă - „Edilii oraşului de la 1878 şi pâna în anul 1936“(III)

Prima monografie a localității Cernavodă, potrivit preotului T. Samoilă, este cea a ilustrului Ioan Mușat, „Istoricul orașului Cernavodă“. Structurată pe 14 capitole, volumul ne prezintă detaliat și bine structurat informații prețioase despre Cernavodă.
 
Documentarea lucrării începe în anul 1934, bazându-se şi pe discuţiile purtate cu bătrânii. Din prefață aflăm că în decursul adunării materialelor, Ioan Muşat a întâmpinat numeroase probleme. Preotul Samoilă explică: „greutăţi inerente oricărui debut şi mai ales greutăţile legate de cutezanţa de a merge pe un drum ce nu l-a mai străbătut nimeni. Un studiu monografic al Cernavodei nu s-a mai făcut până acum“.
 
Ioan Muşat precizează: „Am motive să cred că o monografie a oraşului nostru nu se va mai scrie în curând, iar dacă astăzi procurarea unei fotografii nu e cu putinţă, cu atât mai mult în viitor“. Probleme apar şi din punct de vedere financiar, după cum mărturiseşte autorul. Era nevoie de „peste 30 000 lei“ pentru tipărire. Iniţial, autorităţile locale nu au achiesat la finanţarea apariţiei acestei cărţi, dar schimbarea primarului, în persoana căpitanului Velicu Todor, a făcut posibilă publicarea volumului, abia în 1938, cu titlul Istoria oraşului Cernavoda.
 
Pe una din primele pagini sunt consemnate numele acelor cărora le este dedicat volumul: bunicului autorului, Banu Muşat - „veteran din 1877“ -, unchilor lui „Muşat Gheorghe - Mort în războiul pentru Întregirea Neamului, în luptele de la Doaga; Muşat Mihai - Mort în luptele de la Mărăşeşti; Muşat Constantin - Invalid, rănit grav în luptele de la Turtucaia“.
 


Prefaţa monografiei este semnată de colaboratorul său de la periodicul „Danubius“, preotul T. Samoilă, ce remarcă, privitor la importanţa monografiei pentru spaţiul dobrogean: „O monografie a Cernavodei, prin urmare, are darul să edifice asupra întregei provincii căci Cernavoda este adânc înrădăcinată şi unitar legată de soarta şi istoria ei“.
 
Primul capitol cupride informații despre geografia locului, iar al doilea prezintă „considerațiuni istorice“ despre Cernavodă. Aflăm detalii atât atestate prin documente, dar și prin poveștile spuse de bătrânii locului.
 
Așadar, după cum punctează autorul, „ să mergem şi să cercetăm istoria spre a vedea trecutul acestei localităţi“. După expunerea primelor cinci capitole, continuăm cu prezentarea celui de-al șaselea capitol, „Edilii oraşului de la 1878 şi pâna în anul 1936“. Pe parcursul acestui capitol vom cunoaște primarii orașului Cernavodă dintre anii 1978 și 1936. Autorul mărturisește că intenția sa de a integra toate biografiile edililor nu a putut fi împlinită din mai multe motive.Redăm mai jos biografiile primarilor Hristu I. Farmachi, Ghiță Calu, P. Papaianopol, Nicolae D. Chirescu:
 
„HRISTU I. FARMACHI, comerciant, a fost primar un an şi jumătate (25 August 1893 - 14 Noembrie 1894). S'a născut în anul 1856, în localitatea Carpenise din Grecia, unde a urmat şcoala primară şi medie. A venit în Românîa cu părinţii săi în anul 1875. Tatăl său, Iani Farmachi, a fost un bun prieten al Pr. Chirescu. Hristu Farmachi a fost aproape neîntrerupt consilier comunal, în care calitate a contribuit cu experienţa sa de gospodar la propăşirea oraşului. A fost decorat cu Serviciul Credincios CI. I. A murit în anul 1919, luna Aprilie.
 
GHIŢA CALU, comerciant,a fost primar timp de trei  ani în două rânduri: (Aprilie 1898-19 Iunie 1900) şi (16 Decembrie 1912-9 Ianuarie 1913).
 
 P. PAPAIANOPOL, proprietar, a fost primar patru ani (Iunie 1901 - 18 Mai 1905).
 
DI. Av. NICOLAE D. CHIRESCU, născut în Noembrie 1880 în Cernavoda, avocat la Constanţa. A fost primar în două rânduri: (1 Septembrie 1907 - 6 Februarie 1911) şi (19 Ianuarie 1914- 3 Martfe 1919).
 
Prima oară a fost numit primar după răscoalele ţărăneşti, când înconjurat de consilierii comunali ca Ion G. Popa, Av. Nicolae D. Chirescu Hristu Farmachi, Dumitru Vâja, Ion Bădulescu şi alţii, a făcut ucări de gospodărie de cea mai mare utilitate: uzina electrică și iluminatul întregului orăşel cu electricitate. A asanat localitatea astupând lacurile, făcând în acelaşi timp şi canalul de scurgere.
 
A modificat şi aplicat pe teren planul oraşului, stabilind proprietatea comunei şi pe cea particulară, dărâmând bordeele şi mutând mahalaua ţigănească rare ocupase partea cea mai frumoasă a oraşului. A lichidat procesele interminabile dintre comună şi C. F. R., cu privire la diferitele terenuri, provorcând o lege specială pentru aprobarea tranzacţiei încheiate. A continuat construirea caselor de locuinţă ale directorilor şcoalelor şi a casei parohiale.
 
A pavat şi împietruit străzi şi mai ales a ridicat oraşul pe deal, căci se făcuse enorma greşală de a se aşeza oraşul pe fundul văii Carasu. A ajutat la crearea fabricei metalurgice şi a înfiintat societatea «Hrana» pentru fabricarea pâinii.
 
În perioada a doua, secondat de consilierii comunali Radu Iordăbescu, Dumitru Vâja, Spiru Kalamarăţ, Iani Farmachi şi alţii, a desăvârşit lucrările de lumină , apă potabilă din conducta Constantei şi mai ales a preparat lucrările pentru marele războiu de Intregirea Neamului nostru românesc, creind arterele de legătură pentru înbarcările şi debarcările trupelor, organizând cinci spitale pentru capul de pod, etc. D-l Nicolae Chirescu, a fost deputat sub guvernarea d -lui Profesor N. Iorga, iar astăzi preşedintele Ligii Culturale din Constanţa, continuând astfel activitatea românească a străluciţilor săi înaintaşi“
 
Va urma.
 
Sursă foto: „Istoricul orașului Cernavodă”, de Ioan I. Mușat
 
Descarcă gratuit volumul „Istoricul orașului Cernavodă”, de Ioan I.Mușat din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța

Citește și:

#DobrogeaDigitală: Despre Cernavodă - „Edilii oraşului de la 1878 şi pâna în anul 1936“ (II)