#DobrogeaDigitală Despre Cernavodă - „Starea orașului în trecut și în prezent“

 

Prima monografie a localității Cernavodă, potrivit preotului T. Samoilă, este cea a ilustrului Ioan Mușat, „Istoricul orașului Cernavodă“. Structurată pe 14 capitole, volumul ne prezintă detaliat și bine structurat informații prețioase despre Cernavodă.
 
 
Documentarea lucrării începe în anul 1934, bazându-se şi pe discuţiile purtate cu bătrânii. Din prefață aflăm că în decursul adunării materialelor, Ioan Muşat a întâmpinat numeroase probleme. Preotul Samoilă explică: „greutăţi inerente oricărui debut şi mai ales greutăţile legate de cutezanţa de a merge pe un drum ce nu l-a mai străbătut nimeni. Un studiu monografic al Cernavodei nu s-a mai făcut până acum“.
 
 
Ioan Muşat precizează: „Am motive să cred că o monografie a oraşului nostru nu se va mai scrie în curând, iar dacă astăzi procurarea unei fotografii nu e cu putinţă, cu atât mai mult în viitor“. Probleme apar şi din punct de vedere financiar, după cum mărturiseşte autorul. Era nevoie de „peste 30 000 lei“ pentru tipărire. Iniţial, autorităţile locale nu au achiesat la finanţarea apariţiei acestei cărţi, dar schimbarea primarului, în persoana căpitanului Velicu Todor, a făcut posibilă publicarea volumului, abia în 1938, cu titlul Istoria oraşului Cernavoda.
 
 
Pe una din primele pagini sunt consemnate numele acelor cărora le este dedicat volumul: bunicului autorului, Banu Muşat - „veteran din 1877“ -, unchilor lui „Muşat Gheorghe - Mort în războiul pentru Întregirea Neamului, în luptele de la Doaga; Muşat Mihai - Mort în luptele de la Mărăşeşti; Muşat Constantin - Invalid, rănit grav în luptele de la Turtucaia“.
 
 
Prefaţa monografiei este semnată de colaboratorul său de la periodicul „Danubius“, preotul T. Samoilă, ce remarcă, privitor la importanţa monografiei pentru spaţiul dobrogean: „O monografie a Cernavodei, prin urmare, are darul să edifice asupra întregei provincii căci Cernavoda este adânc înrădăcinată şi unitar legată de soarta şi istoria ei“.
 
 
Primul capitol cupride informații despre geografia locului, iar al doilea prezintă „considerațiuni istorice“ despre Cernavodă. Aflăm detalii atât atestate prin documente, dar și prin poveștile spuse de bătrânii locului.
 
 
Așadar, după cum punctează autorul, „ să mergem şi să cercetăm istoria spre a vedea trecutul acestei localităţi“. După expunerea primelor patru capitole, continuăm astăzi cu prezentarea celui de-al cincilea capitol, „Starea orașului în trecut și în prezent“. Redăm, în cele ce urmează, prima parte a acestui capitol în care autorul creează o panoramă istorică a orașului:
 
„Sub dorninaţiunea otomană, Dobrogea a suferit consecinţele unei administraţii orientale, care nu a avut grijă deosebită faţă de nevoile populaţiunei, din punct de vedere economic şi cultural. După anexarea Dobrogei, din cele 14 oraşe, numai Tulcea avea întrucâtva aspectul unei aglomeraţii urbane de tip oriental. Celelalte oraşe, între care şi Constanţa, erau aproape sate.
 
Ca diviziuni administrative ale Dobrogei, din Noemvrie 1878 şi până la 1 Aprilie 1879, au fost trei judeţe: Tulcea, cu reşedinţa la Tulcea, Constanţa cu reşedinţa la Constanţa (Kiustenge) şi Silistra-Nouă, cu reşedinţa la Rasova, mutată apoi la Cernavoda.
 
Acest din urmă judeţ a fost desfiinţat, rămânând numai două, care s'au menţinut mereu în cursul timpului. Poate din cauza scurtei lui durate, nu se face menţiune despre acest judeţ.  E sigur însă că a existat timp de patru luni şi jumătate. Judeţul Silistra-Nou cu reşedinţa la Rasova, fusese destinat a cuprinde localităţile dealungul Dunării dela graniţa dinspre Silistra şi până la Măcin.
 
Dela început însă s'a văzut că Rasova nu ar putea fi reşedinţă şi a fost mutată la Cernavoda. Prefect al acestui oraş a fost numit generalul Cantilli. Director al prefecturei a fost poetul Alexandru Macedonsch mutat aci din Basarabia, iar poliţai, căpitanul Gherghei. Reşedinţa acestui judeţ n'a avut activitate judecătorească. Tribunalului de ocol Rasova i s'a fixat reşedinţa la Ostrov, iar Tribunalul de ocol Medgidia şi-a mutat târziu reşedinţa la Cernavoda ( 1883) şi numai pentru scurt timp.
 
Cernavoda şi-a păstrat caracterul oriental, turcesc, timp de 25 ani după anexarea Dobrogei. Abia în anul 1899, primar fiind Ghiţă Calu, consiliul comunal hotărăşte întocmirea planului de alinierea oraşului iar în 1902 hotărăşte punerea planului în aplicare pe teren.
 
Din decizia consiliului comunal, cu data de 19 Septembrie 1899, cităm: «Având în vedere trebuinţa absolută ce se simte pentru ridicarea unui plan al oraşului , mai cu osehire în faţa avântului de desvoltare ce comuna şi-a luat, având în vedere că din cauza lipsei planului de aliniere, primăria nu poate libera locuitorilor permisiuni pentru construcţiuni de case, din care cauză comuna s'ar expune la daune prin expropierea lor mai târziu - alinierea - decide: aprobă oferta d-lui inginer Bănescu cu suma de lei 16500... »
 
Planul de liniere al oraşului s'a pus în aplicare pe teren în anul 1902, iar în anul 1903, primar fiind P. Papainopol se dă numiri străzilor. În anul 1899, consiliul comunal, în şedinţa dela 1 Mai, aprobă d-lui Paul Rottenberg a construi o fabrică de ciment în partea nordică a oraşului, în care scop îi vinde şi o întindere de pământ, proprietatea comunei, în suprafaţă de patru ha.
 
Tot în anul 1899, consiliul comunal, în şedinţa dela 19 Septembrie, aprobă d-lui C. Langeveld a construi o fabrică pentru distilarea petrolului, în care scop îi vinde o întindere de 5 ha. teren, în partea nordică a oraşului (locul numit «Zăvoiu») fabrică care astăzi s' a desfiinţat dar care timp de 35 ani a dat de lucru multor braţe şi a contribuit împreună cu celelalte industrii să imprime oraşului un caracter quasi-industrial.“