#DobrogeaDigitală Despre Cernavodă - „Strada Carol atrage lumea la plimbarile serale legănate de armonia muzicii“

 

Prima monografie a localității Cernavodă, potrivit preotului T. Samoilă, este cea a ilustrului Ioan Mușat, „Istoricul orașului Cernavodă“. Structurată pe 14 capitole, volumul ne prezintă detaliat și bine structurat informații prețioase despre Cernavodă.

Documentarea lucrării începe în anul 1934, bazându-se şi pe discuţiile purtate cu bătrânii. Din prefață aflăm că în decursul adunării materialelor, Ioan Muşat a întâmpinat numeroase probleme. Preotul Samoilă explică: „greutăţi inerente oricărui debut şi mai ales greutăţile legate de cutezanţa de a merge pe un drum ce nu l-a mai străbătut nimeni. Un studiu monografic al Cernavodei nu s-a mai făcut până acum“.

Ioan Muşat precizează: „Am motive să cred că o monografie a oraşului nostru nu se va mai scrie în curând, iar dacă astăzi procurarea unei fotografii nu e cu putinţă, cu atât mai mult în viitor“. Probleme apar şi din punct de vedere financiar, după cum mărturiseşte autorul. Era nevoie de „peste 30 000 lei“ pentru tipărire. Iniţial, autorităţile locale nu au achiesat la finanţarea apariţiei acestei cărţi, dar schimbarea primarului, în persoana căpitanului Velicu Todor, a făcut posibilă publicarea volumului, abia în 1938, cu titlul Istoria oraşului Cernavoda.

Pe una din primele pagini sunt consemnate numele acelor cărora le este dedicat volumul: bunicului autorului, Banu Muşat - „veteran din 1877“ -, unchilor lui „Muşat Gheorghe - Mort în războiul pentru Întregirea Neamului, în luptele de la Doaga; Muşat Mihai - Mort în luptele de la Mărăşeşti; Muşat Constantin - Invalid, rănit grav în luptele de la Turtucaia“.

Prefaţa monografiei este semnată de colaboratorul său de la periodicul „Danubius“, preotul T. Samoilă, ce remarcă, privitor la importanţa monografiei pentru spaţiul dobrogean: „O monografie a Cernavodei, prin urmare, are darul să edifice asupra întregei provincii căci Cernavoda este adânc înrădăcinată şi unitar legată de soarta şi istoria ei“.

Primul capitol cupride informații despre geografia locului, iar al doilea prezintă „considerațiuni istorice“ despre Cernavodă. Aflăm detalii atât atestate prin documente, dar și prin poveștile spuse de bătrânii locului.

Așadar, după cum punctează autorul, „ să mergem şi să cercetăm istoria spre a vedea trecutul acestei localităţi“. După expunerea primelor patru capitole, continuăm cu prezentarea celui de-al cincilea capitol, „Starea orașului în trecut și în prezent“. Imediat după descrierea orașului realizată de profesorul universitar I. Simionescu, autorul cărții Ioan Mușat continuă, arc în timp, cu o prezentare a localitații la distanță de 12 ani de la cea a profesorului Simionescu: 



„Au trecut 12 ani dela vizita d-lui profesor universitar I. Simionescu şi 18 ani dela războiu. Oraşul e cu totul altul. Fesul roşu, care isbea în primul moment ochiul vizitatorului, a dispărut. În oraş mai sunt 425 suflete de turci, faţă de 6028 de Români. 

Piaţa văzută de d-sa, piaţă care dădea un aspect urât oraşului, a fost mutată, iar aci astăzi există o grădină publică împrejmuită cu un frumos grilaj de fier. Asemenea a fost mutat şi oborul de cereale din faţa geamiei, locul de unde odinioară vântul ridica nori de praf pe care  băga în restaurantele şi magazinele de pe strada principală; iar în acest loc s'a deschis a doua grădină publică. 

Orașul Cernavoda, în comparaţie cu alte oraşe de seama sa, se prezintă bine din punct de vedere edilitar. Oraşul are instalaţii de lumină electrică şi apă. Centrul se prezintă cochet chiar: grădina publică deschide spaţiu larg pentru respiraţie şi vedere. Culorile varietăţilor de flori şi trandafiri, precum și verdele predominant al gazonului, al gardului viu şi al pomilor, încântă privirea. 

Apoi strada Carol, pavată cu piatră cubică de granit, cu trotuare largi, cimentate, atrage lumea la plimbarile serale Iegănate de armonia muzicii difuzată graţios de postul de recepţie al comunei, prevăzut cu mari difuzoare. Localurile de şcoli, gimnaziu şi monumentala construcţie a şcoalei primare, dau un frumos aspect oraşului. 

Frumoase localuri proprii au Judecătoria şi Spitalul comunal. În oraş se află teatrul «Princiar» şi cinematograful «Corso». Afară de aceasta, Cernavoda este o garnizoană militară în care îşi are reşedinţa Regimentul 2 Grăniceri şi Regimentul 2 Jandarmi. 

Dar cu toată starea înfloritoare de astăzi, Cernavoda are încă multe lipsuri. Bătrânii au făcut cu prisosinţă datoria. Găsesc că problemele ce se pun pentru viitor în ce priveşte înfrumuseţarea şi consolidarea oraşului Cernavoda, cad în sarcina tineretului, el fiind acela care va purta grija şi răspunderea oraşului de mâine. 

O lucrare de primă şi urgentă necesitate este canalizarea oraşului. Canalizarea oraşului Cernavoda este o problemă greu de realizat, mai ales în partea de jos a oraşului, unde nivelul este acel al Dunării, cu mici diferenţe în favoarea oraşului. 

Hala actuală de vânzarea cărnei şi alimentelor, construcţie absolut primitiv cu pereţii de scândură şi cu pământ pe jos, fără instalaţii de apă şi fără canal de scurgere, în faţă cu o stradă nepietruită, veşnic plină de praf, este o ruşine pentru un oraş din vremurile noastre, care trebue să dispară cu un ceas mai devreme. 

Se resimte foarte mult lipsa unei băi comunale. Deasemenea este necesar pentru sănătatea tineretului un teren sportiv. Se impune deasemeni dotarea oraşului cu ustensilele de pompieri spre a înlătura şi apăra pe cetăţeni de primejdii, înfine, şcoală şi biserică în cartierul demobilizaţilor.“

Va urma.

Sursă foto: „Istoricul orașului Cernavodă”, de Ioan I. Mușat 

Descarcă gratuit volumul „Istoricul orașului Cernavodă”, de Ioan I.Mușat din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța

Citește și:

#DobrogeaDigitală: Despre Cernavodă - „Ziduri înegrite, acoperişuri năruite, ferestre și uşi căscate ca nişte orbite“