#DobrogeaDigitală Dobrogea după Primul Război Mondial - Evacuarea trupelor şi administraţiei bulgare din Dobrogea (V)

Un „împătimit al cercetării Primului Război Mondial şi a eroilor acestei conflagraţii“ - cum, în mod judicios, îl intitulează Lavinia Dumitrașcu - col. (r) Remus Macovei propune cititorilor o altă lucrare valoroasă intitulată „Ocupaţia militară a Dobrogei de către Puterile Aliate. Reinstalarea autorităţilor româneşti în Dobrogea. Noiembrie 1918 - decembrie 1919“, publicată în anul 2018, editura NeXT Book.
 
Volumul se deschide cu o prezentare cuprinzătoare scrisă de Lavinia Dumitrașcu, aceasta abordând toate capitolele cărții. Istoricul constănțean ne invită la o lecturare completă a lucrării. 
 


Capitol I „Cronologia evenimentelor în perioada septembrie 1918 - ianuarie 1920“ îl introduce pe lector în contextul istoric al volumului. Capitolul II, „Ocuparea Dobrogei de către Puterile Aliate“ aduce în atenție evenimentele de sfârşit de război şi consecinţele acestora pentru Dobrogea; Capitularea Bulgariei şi consecinţele acesteia: Evacuarea trupelor şi administraţiei bulgare din Dobrogea; Instalarea trupelor Puterilor Aliate în Dobrogea - cu dificultăţile aşteptate de Ia foştii ocupanţi bulgari.
 
„Capitolul III se opreşte asupra Reinstaurării administraţiei civile româneşti în Dobrogea. În acest context, autorul prezintă, în Capitolul IV - Colaborarea autorităţilor româneşti cu militarii Puterilor Aliate - modul în care s-a realizat colaborarea cu trupele engleze, franceze şi italiene.
 
Odată reinstalate autorităţile româneşti în Dobrogea, acestea au fost nevoite să rezolve problemele vitale ale comunităţii: asigurarea alimentării populaţiei; asigurarea protecţiei sociale pentru copiii orfani; sprijinirea revenirii refugiaţior dobrogeni; Combaterea acţiunilor iredentiste bulgare; Asigurarea asistenţei sanitare, viaţa religioasă, revenirea la sistemul de învăţământ românesc și altele. Aceste realităţi sunt tratate în Capitolul V: Rezolvarea problemelor curente de către autorităţile româneşti imediat după reinstalare“, punctează Lavinia Dumitrașcu în prezentarea de la începului cărții.
 
Ultimul capitol abordează „Revenirea structurilor militare româneşti în Dobrogea“, referindu-se la: revenirea grănicerilor, revenirea Diviziei 10 Infanterie şi cooperarea acesteia cu forţele franceze din Cadrilater, la înlocuirea trupelor franceze din Cadrilater şi la revenirea Diviziei 9 Infanterie în Dobrogea.
 
Volumul se încheie cu Concluzii, Anexe, Bibliografie şi Foto documente.
 
În edițiile ce urmează vom prezenta fiecare capitol al lucrării. Înaintea aducerii în atenție a primul capitol considerăm necesar să expunem contextul general al evenimentelor prezentate în lucrare.
 
În noiembrie 1918 ia sfârșit ocupația Puterilor Centrale în Dobrogea, regiune devastată, urmare a acţiunilor militare desfăşurate pe teritoriul ei în perioada august-decembrie 1916 şi secătuită de distrugerile şi jaful fostei administraţie militară a Puterilor Centrale în perioada decembrie 1916 - noiembrie 1918.
 
Remarcăm că autorităţile centrale de la Bucureşti au depus eforturi considerabile pentru reinstalarea administrației în Dobrogea. Poate cel mai important rol le-a revinit tuturor dobrogenilor, care, în multitudinea etnică specific dobrogeană, au  reuşit într-un timp scurt, să readucă Dobrogea la nivelul de dezvoltare economico - socială avut înaintea Marelui Război.
 
Cartea abordează în detaliu tocmai modul în care autorităţile româneşti, odată reîntoarse, au acţionat pentru a rezolva problemele deosebit de complexe cu care se confrunta populaţia: asigurarea necesarului de hrană, asigurarea minimului necesar pentru traiul refugiaţilor, orfanilor şi invalizilor de război, asigurarea unei minime asistenţe sanitare, etc. Concomitent s-a acţionat eficient pentru combaterea acţiunilor naţionalist - iredentiste bulgare şi anihilarea acţiunilor bolşevice.
 
Primul capitol este intitulat „Cronologia desfăşurării evenimentelor în perioada august 1916 - august 1920“. Autorul prezintă, într-o manieră clară și structurată, anii 1916, 1917, 1918, 1919, 1920, atât în plan local, național, cât și internațional.
 
Autorul începe cronologia anului 1916 cu decizia Consiliului de Coroană de a intra în război alături de Antanta. Aflăm, astfel, țările care au declarat război României, primele lupte, dar și primele învingeri. Continuă cu câteva evenimente din anul 1917.
 
Anul 1918 este detaliat de Remus Macovei. Deși cronologia începe din luna septembrie, evenimentele relatate sunt numeroase. Pe 11 noiembrie 1918 Germania capitulează, marcând astfel încheierea anilor de groază ai Marelui Război. Istoria a demonstrat că pacea nu a durat prea mult, în 1939 izbucnind al Doilea Război Mondial.
 
Remus Macovei continuă relatarea cronologiei anilor de după război, atât de importanți pentru destinul Dobrogei, insistând tocmai pe evenimentele referitoare la aceasta. 
 
După introducerea generală a lucrării – cronologia structurată și sintetizată, prezentată în edițiile precedente – autorul deschide capitolul doi intitulat „Ocuparea Dobrogei de către Puterile Aliate“. Capitolul cuprinde mai multe subcapitole, după cum urmează: „Capitularea Bulgariei şi consecinţele acesteia“, „Evacuarea trupelor şi administraţiei bulgare din Dobrogea“, „Instalarea trupelor Puterilor Aliate în Dobrogea“.
 
Primul subcapitol „Capitularea Bulgariei şi consecinţele acesteia“ se întinde pe mai multe pagini. Aflăm, încă din primele rânduri, succesiunea de evenimente rezultate cu capitularea Bulgariei, prezentate în ediția trecută.
 
Subcapitolul „Evacuarea trupelor şi administraţiei bulgare din Dobrogea“  prezintă întregul proces, destul de complex și cu obstacole, al evacuarii ocupanților bulgari din Dobrogea după capitularea Germaniei și începerea tratativelor de după Primul Război Mondial.
 
După ce primele rânduri din cel de-al doilea subcapitol menționează marile unități bulgare staționate în Dobrogea, la începutul anului 1918., expunerea continuă cu metoda stabilită pentru evacuare. Ultimele detalii alte acestui subcapitol surprind reacțiile bulgarilor de după evacuarea trupelor acestora din Dobrogea:
 
„Cu toate că generalul Berthelot s-a opus ca trupele bulgare să lase posturi de control (pază) în Dobrogea, la solicitarea generalului Ivan Lukof, şeful de Stat Major al Armatei Bulgare, generalul Paul Chretien aprobă ca la depozitele logistice bulgare din Cernavodă, Medgidia şi Constanţa paza să fie asigurată de militari bulgari, cu amendamentul ca aceste depozite să nu fie evacuate decât la ordin şi sub supravegherea ofiţerilor francezi.
 
Generalul francez face cunoscut părţii bulgare că în cazul în care elementele bulgare ar fi molestate de populaţia română, acestea ar putea cere protecţia trupelor engleze sau franceze care se găsesc în zonă.
 
Îngrijorat de faptul că militarii Diviziei a IV-a Preslav lui respectă graficul de deplasare spre sudul Dobrogei, generalul Paul Chretien solicită încadrarea în termenele stabilite.
 
La rândul său, generalul Ivan Lukof reclamă în repetate rânduri primirea unor informaţi despre pregătirea unor trupe româneşti de a părtunde în Dobrogea. Guvernul de la Sofia se plânge de dificultatea executării retragerii, în condiţiile unor drumuri proaste şi a lipsei mijloacelor de transport.
 
Pentru regimentul de artilerie aflat la Hamangia şi regimentele teritoriale aflate la Cernavodă şi Medgidia, bulgarii solicită 500 de vagoane şi locomotivele necesare executării transportului la sud de frontiera din 1913.
 
Conform raportului locotenentului colonel Bonneau, comandantul trupelor franceze din Dobrogea, trupele bulgare în retragere au comis o serie de Jafuri, stăvilite de intervenţia ţrupelor franceze. În gara şi porţul Constanţa acestea au confiscat toate lăzile pline cu diverse obiecte (lenjerie, ţesături, obiecte de uz casnic, obiecte de artă) pe care militarii bulgari nu le puteau justifica.
La ieşirea din oraş militarii francezi au oprit la barieră toate căruţele încărcate cu obiecte furate. La Cernavodă au fost oprite două vagoane încărcate cu mobilier rechiziţionat de un colonel bulgar, iar la Medgidia au fost reţinute 20 de vagoane cu mobilier furat.
 
Bulgarii au justificat că aceste materiale reprezintă rechiziţii aprobate de comandantul trupelor engleze din Constanta si Cernavodă.“