#DobrogeaDigitală Dobrogea după Primul Război Mondial - Reinstaurarea administraţiei civile româneşti (V)

• Volumul abordează în detaliu tocmai modul în care autorităţile româneşti, odată reîntoarse, au acţionat pentru a rezolva problemele deosebit de complexe cu care se confrunta populaţia: asigurarea necesarului de hrană, asigurarea minimului necesar pentru traiul refugiaţilor, orfanilor şi invalizilor de război, asigurarea unei minime asistenţe sanitare etc.

Un „împătimit al cercetării Primului Război Mondial şi a eroilor acestei conflagraţii“ - cum, în mod judicios, îl intitulează Lavinia Dumitrașcu - col. (r) Remus Macovei propune cititorilor o altă lucrare valoroasă intitulată „Ocupaţia militară a Dobrogei de către Puterile Aliate. Reinstalarea autorităţilor româneşti în Dobrogea. Noiembrie 1918 - decembrie 1919“, publicată în anul 2018, editura NeXT Book.

Cartea se deschide cu o prezentare cuprinzătoare scrisă de Lavinia Dumitrașcu, aceasta abordând toate capitolele cărții. Istoricul constănțean ne invită la o lecturare completă a lucrării.

Capitol I „Cronologia evenimentelor în perioada septembrie 1918 - ianuarie 1920“ îl introduce pe lector în contextul istoric al volumului. Capitolul II, „Ocuparea Dobrogei de către Puterile Aliate“ aduce în atenție evenimentele de sfârşit de război şi consecinţele acestora pentru Dobrogea; Capitularea Bulgariei şi consecinţele acesteia: Evacuarea trupelor şi administraţiei bulgare din Dobrogea; Instalarea trupelor Puterilor Aliate în Dobrogea - cu dificultăţile aşteptate de Ia foştii ocupanţi bulgari.



„Capitolul III se opreşte asupra Reinstaurării administraţiei civile româneşti în Dobrogea. În acest context, autorul prezintă, în Capitolul IV - Colaborarea autorităţilor româneşti cu militarii Puterilor Aliate - modul în care s-a realizat colaborarea cu trupele engleze, franceze şi italiene.

Odată reinstalate autorităţile româneşti în Dobrogea, acestea au fost nevoite să rezolve problemele vitale ale comunităţii: asigurarea alimentării populaţiei; asigurarea protecţiei sociale pentru copiii orfani; sprijinirea revenirii refugiaţior dobrogeni; Combaterea acţiunilor iredentiste bulgare; Asigurarea asistenţei sanitare, viaţa religioasă, revenirea la sistemul de învăţământ românesc și altele. Aceste realităţi sunt tratate în Capitolul V: Rezolvarea problemelor curente de către autorităţile româneşti imediat după reinstalare“, punctează Lavinia Dumitrașcu în prezentarea de la începului cărții.



Capitol șase abordează „Revenirea structurilor militare româneşti în Dobrogea“, referindu-se la: revenirea grănicerilor, revenirea Diviziei 10 Infanterie şi cooperarea acesteia cu forţele franceze din Cadrilater, la înlocuirea trupelor franceze din Cadrilater şi la revenirea Diviziei 9 Infanterie în Dobrogea.

Lucrarea se încheie cu Concluzii, Anexe, Bibliografie şi Foto documente.



În edițiile ce urmează vom prezenta fiecare capitol al lucrării. Înaintea aducerii în atenție a primul capitol considerăm necesar să expunem contextul general al evenimentelor prezentate în lucrare.



În luna noiembrie 1918 ia sfârșit ocupația Puterilor Centrale în Dobrogea, regiune devastată, urmare a acţiunilor militare desfăşurate pe teritoriul ei în perioada august-decembrie 1916 şi secătuită de distrugerile şi jaful fostei administraţie militară a Puterilor Centrale în perioada decembrie 1916 - noiembrie 1918.



Remarcăm că autorităţile centrale de la Bucureşti au depus eforturi considerabile pentru reinstalarea administrației în Dobrogea. Poate cel mai important rol le-a revinit tuturor dobrogenilor, care, în multitudinea etnică specific dobrogeană, au reuşit într-un timp scurt, să readucă Dobrogea la nivelul de dezvoltare economico - socială avut înaintea Marelui Război.



Volumul abordează în detaliu tocmai modul în care autorităţile româneşti, odată reîntoarse, au acţionat pentru a rezolva problemele deosebit de complexe cu care se confrunta populaţia: asigurarea necesarului de hrană, asigurarea minimului necesar pentru traiul refugiaţilor, orfanilor şi invalizilor de război, asigurarea unei minime asistenţe sanitare, etc. Concomitent s-a acţionat eficient pentru combaterea acţiunilor naţionalist - iredentiste bulgare şi anihilarea acţiunilor bolşevice.



Primul capitol este intitulat „Cronologia desfăşurării evenimentelor în perioada august 1916 - august 1920“. Autorul prezintă, într-o manieră clară și structurată, anii 1916, 1917, 1918, 1919, 1920, atât în plan local, național, cât și internațional.



Remus Macovei începe cronologia anului 1916 cu decizia Consiliului de Coroană de a intra în război alături de Antanta. Aflăm, astfel, țările care au declarat război României, primele lupte, dar și primele învingeri. Continuă cu câteva evenimente din anul 1917.



Anul Marei Unirii, 1918, este detaliat de Remus Macovei. Deși cronologia începe din luna septembrie, evenimentele relatate sunt numeroase. Pe 11 noiembrie 1918 Germania capitulează, marcând astfel încheierea anilor de groază ai Marelui Război. Istoria a demonstrat că pacea nu a durat prea mult, în 1939 izbucnind al Doilea Război Mondial.



Autorul continuă relatarea cronologiei anilor de după război, atât de importanți pentru destinul Dobrogei, insistând tocmai pe evenimentele referitoare la aceasta.



În continuarea introducerii generale a lucrării – cronologia structurată și sintetizată, prezentată în edițiile precedente – autorul deschide capitolul doi intitulat „Ocuparea Dobrogei de către Puterile Aliate“. Capitolul cuprinde mai multe subcapitole, după cum urmează: „Capitularea Bulgariei şi consecinţele acesteia“, „Evacuarea trupelor şi administraţiei bulgare din Dobrogea“, „Instalarea trupelor Puterilor Aliate în Dobrogea“.



„Capitularea Bulgariei şi consecinţele acesteia“ se întinde pe mai multe pagini. Aflăm, încă din primele rânduri, succesiunea de evenimente rezultate cu capitularea Bulgariei, prezentate în ediția trecută.



„Evacuarea trupelor şi administraţiei bulgare din Dobrogea“ prezintă întregul proces, destul de complex și cu obstacole, al evacuarii ocupanților bulgari din Dobrogea după capitularea Germaniei și începerea tratativelor de după Primul Război Mondial.



După ce primele rânduri din cel de-al doilea subcapitol menționează marile unități bulgare staționate în Dobrogea, la începutul anului 1918, expunerea continuă cu metoda stabilită pentru evacuare. Ultimele detalii alte acestui subcapitol surprind reacțiile bulgarilor de după evacuarea trupelor acestora din Dobrogea.



În mod cronologic, următorul subcapitol abordează „Instalarea trupelor Puterilor Aliate în Dobrogea“. Aflăm, încă de la început, contextul în care s-au instalat trupele Puterilor Aliate în Dobrogea. Astfel că, potrivit tratatelor semnate în Dobrogea ar fi trebuit să se instaleze administrația românească, dar istoria ne-a demonstrate că nu astfel s-au desfășurat evenimentele. Remus Macovei explică motivele pentru care administrația nu s-a instalat imediat. Explicațiile sunt însoțite de telegrame, documente etc.



Remarcăm comportamentul Puterilor Aliate față de pretențiile României în raport cu Dobrogea.



Ultima parte din rubrica antemenționată prezintă instrucținile date de Ministerul de război român pentru instalarea trupelor engleze în Cadrilater și a trupelor franceze în Dobrogea de Nord.



Capitolul III deschide subiectul „Reinstaurării administraţiei civile româneşti în Dobrogea“. Aflăm, astfel, încă din primele rânduri, datele exacte la care s-au întorsc autoritățile românești în Dobrogea. Succesiunea de evenimente este prezentată în continuare de autor.



Din raportul înaintat Marelui Cartier General Român (Secţia Informaţiilor), la data de 16 decembrie 1918, de către locotenentul Popescu loan, aflăm aspectul inedit privind instalarea autorităţilor româneşti la Bazargic, unde ostilitatea bulgarilor a fost şi mai evidentă:



„În ziua de 10.12.1918 ora 8 dimineaţa, autorităţile române împreună cu două sute cincizeci şi doi de jandarmi au plecat din Medgidia la Bazargic.



La ora 4 p.m. au ajuns în Bazargic. Deşi s-a anunţat aproape în fiecare staţie venirea autorităţilor române în Bazargic, totuşi la gară nu era nimeni să le întâmpine. Ba mai mult, au fost împiedicaţi de a debarca de către ofiţerul englez din gară sub cuvânt că nu are nici un ordin relativ la primirea autorităţilor române.



Seara pe întuneric, jandarmii şi funcţionarii români au fost conduşi la hotel în noaptea aceea patrulele bulgare au umblat din casă în casă vestind bulgarilor să ia parte cu mic cu mare la manifestaţia ce urma să aibă loc a doua zi.



A doua zi la ora 9 toate prăvăliile din Bazargic erau închise contrar obiceiului. Manifestanţii s-au adunat în număr mare în piaţa publică şi de acolo cu patru drapele mari negre au pornit la locuinţa generalului englez. Acesta nu s-a arătat deloc manifestanţilor care cereau să vorbească cu el şi n-a voit să primească deputaţiunea bulgară.



În schimb a spus să i se aducă drapelele negre şi să împrăştie mulţimea. În acest timp funcţionarii români se aflau închişi în hotel, înfricoşaţi de urletele bulgarilor; jandarmii români făceau cu curaj paza în faţa hotelului.



Funcţionarii români încep să caute case pentru locuit. Bulgarii nu voiesc să ie dea locuinţe spunând că nu au case de închiriat pentru români. Funcţionarii români umblau de colo până colo, umiliţi, lipsiţi de autoritate şi batjocoriţi de bulgarii care făceau cerc în jurul lor vorbind bulgăreşte şi râzând de ei în chip ostentativ.



Atunci s-a adus la cunoştinţa generalului englez că bulgarii nu voiesc să dea locuinţe pentru români, acesta luând atunci următoarea dispoziţie: La comenduirea pieţei engleze se găsea un tabel cu un număr de case pentru încartiruire, împărţit în trei categorii: foarte bune, bune şi bunişoare.



Din prima categorie s-au cedat 7 case pentru şefii de servicii şi înalţii funcţionari, iar din categoria a Il-a s-au cedat toate casele pentru funcţionarii români, ofiţerii englezi urmând să-şi găsească alte locuinţe. Chestiunea primăriei.



Bulgarii au spus că în conformitate cu proclamaţia generalului Berthelot, vor preda autorităţilor române tot aparatul administrativ de stat, în afară de biserici, şcoli şi primărie, de care românii nu trebuie să se atingă căci altminteri vor face vărsare de sânge.



Primăria nu o predau deoarece primarul, ziceau bulgarii, este ales de comună şi nu este numit de stat. Generalul englez, care după cum se vede, nu prea cunoştea lucrurile, a spus românilor:



- Primăria nu o veţi ocupa căci aici sunt numai bulgari.



- D-le general, noi nu am venit să ocupăm nicio palmă din teritoriul bulgar, acest pământ pe care am venit să-l administrăm acum, a făcut parte din corpul României în 1916.



Atunci generalul a cerut instrucţiuni de la Comandamentul englez de la Vama, iar autorităţile noastre au telegrafiat Ministerului de Interne la Bucureşti. După multă ciorovăială, bulgarii au trebuit să cedeze şi primăria.“



Va urma.



Descarcă gratuit lucrarea „Ocupaţia militară a Dobrogei de către Puterile Aliate. Reinstalarea autorităţilor româneşti în Dobrogea. Noiembrie 1918 - decembrie 1919“, de col. (r) Remus Macovei



Citește și:

#DobrogeaDigitală: Dobrogea după Primul Război Mondial. Cronologia anilor 1919 și 1920

#DobrogeaDigitală: Dobrogea în Primul Război Mondial. Cronologia anului 1918

#DobrogeaDigitală: Dobrogea în Primul Război Mondial. Cronologia anilor 1916 și 1917