#DobrogeaDigitală Dobrogea în Primul Război Mondial - Capitularea Bulgariei şi consecinţele acesteia (II)

Un „împătimit al cercetării Primului Război Mondial şi a eroilor acestei conflagraţii“ - cum, în mod judicios, îl intitulează Lavinia Dumitrașcu - col. (r) Remus Macovei propune cititorilor o altă lucrare valoroasă intitulată „Ocupaţia militară a Dobrogei de către Puterile Aliate. Reinstalarea autorităţilor româneşti în Dobrogea. Noiembrie 1918 - decembrie 1919“, publicată în anul 2018, editura NeXT Book.
 
Lucrarea se deschide cu o prezentare cuprinzătoare scrisă de Lavinia Dumitrașcu, aceasta abordând toate capitolele cărții. Istoricul constănțean ne invită la o lecturare completă a lucrării. 
 
Primul capitol „Cronologia evenimentelor în perioada septembrie 1918 - ianuarie 1920“ îl introduce pe lector în contextul istoric al volumului. Capitolul II, „Ocuparea Dobrogei de către Puterile Aliate“ aduce în atenție evenimentele de sfârşit de război şi consecinţele acestora pentru Dobrogea; Capitularea Bulgariei şi consecinţele acesteia: Evacuarea trupelor şi administraţiei bulgare din Dobrogea; Instalarea trupelor Puterilor Aliate în Dobrogea - cu dificultăţile aşteptate de Ia foştii ocupanţi bulgari.
 
„Capitolul III se opreşte asupra Reinstaurării administraţiei civile româneşti în Dobrogea. În acest context, autorul prezintă, în Capitolul IV - Colaborarea autorităţilor româneşti cu militarii Puterilor Aliate - modul în care s-a realizat colaborarea cu trupele engleze, franceze şi italiene.
 


Odată reinstalate autorităţile româneşti în Dobrogea, acestea au fost nevoite să rezolve problemele vitale ale comunităţii: asigurarea alimentării populaţiei; asigurarea protecţiei sociale pentru copiii orfani; sprijinirea revenirii refugiaţior dobrogeni; Combaterea acţiunilor iredentiste bulgare; Asigurarea asistenţei sanitare, viaţa religioasă, revenirea la sistemul de învăţământ românesc și altele. Aceste realităţi sunt tratate în Capitolul V: Rezolvarea problemelor curente de către autorităţile româneşti imediat după reinstalare“, punctează Lavinia Dumitrașcu în prezentarea de la începului cărții.
 
Ultimul capitol abordează „Revenirea structurilor militare româneşti în Dobrogea“, referindu-se la: revenirea grănicerilor, revenirea Diviziei 10 Infanterie şi cooperarea acesteia cu forţele franceze din Cadrilater, la înlocuirea trupelor franceze din Cadrilater şi la revenirea Diviziei 9 Infanterie în Dobrogea.
 
După cum se obișnuiește în orice lucrare de calibru, volumul se încheie cu Concluzii, Anexe, Bibliografie şi Foto documente.
 
În edițiile ce urmează vom prezenta fiecare capitol al lucrării. Înaintea aducerii în atenție a primul capitol considerăm necesar să expunem contextul general al evenimentelor prezentate în lucrare.
 
În noiembrie 1918 ia sfârșit ocupația Puterilor Centrale în Dobrogea, regiune devastată, urmare a acţiunilor militare desfăşurate pe teritoriul ei în perioada august-decembrie 1916 şi secătuită de distrugerile şi jaful fostei administraţie militară a Puterilor Centrale în perioada decembrie 1916 - noiembrie 1918.
 
Remarcăm că autorităţile centrale de la Bucureşti au depus eforturi considerabile pentru reinstalarea administrației în Dobrogea. Poate cel mai important rol le-a revinit tuturor dobrogenilor, care, în multitudinea etnică specific dobrogeană, au  reuşit într-un timp scurt, să readucă Dobrogea la nivelul de dezvoltare economico - socială avut înaintea Marelui Război.
 
Lucrarea abordează în detaliu tocmai modul în care autorităţile româneşti, odată reîntoarse, au acţionat pentru a rezolva problemele deosebit de complexe cu care se confrunta populaţia: asigurarea necesarului de hrană, asigurarea minimului necesar pentru traiul refugiaţilor, orfanilor şi invalizilor de război, asigurarea unei minime asistenţe sanitare, etc. Concomitent s-a acţionat eficient pentru combaterea acţiunilor naţionalist - iredentiste bulgare şi anihilarea acţiunilor bolşevice.
 
Primul capitol este intitulat „Cronologia desfăşurării evenimentelor în perioada august 1916 - august 1920“. Autorul prezintă, într-o manieră clară și structurată, anii 1916, 1917, 1918, 1919, 1920, atât în plan local, național, cât și internațional.
 
Autorul începe cronologia anului 1916 cu decizia Consiliului de Coroană de a intra în război alături de Antanta. Aflăm, astfel, țările care au declarat război României, primele lupte, dar și primele învingeri. Continuă cu câteva evenimente din anul 1917.
 
Anul 1918 este detaliat de Remus Macovei. Deși cronologia începe din luna septembrie, evenimentele relatate sunt numeroase. Pe 11 noiembrie 1918 Germania capitulează, marcând astfel încheierea anilor de groază ai Marelui Război. Istoria a demonstrat că pacea nu a durat prea mult, în 1939 izbucnind al Doilea Război Mondial.
 
Remus Macovei continuă relatarea cronologiei anilor de după război, atât de importanți pentru destinul Dobrogei, insistând tocmai pe evenimentele referitoare la aceasta. 
 
După introducerea generală a lucrării – cronologia structurată și sintetizată, prezentată în edițiile precedente – autorul deschide capitolul doi intitulat „Ocuparea Dobrogei de către Puterile Aliate“. Capitolul cuprinde mai multe subcapitole, după cum urmează: „Capitularea Bulgariei şi consecinţele acesteia“, „Evacuarea trupelor şi administraţiei bulgare din Dobrogea“, „Instalarea trupelor Puterilor Aliate în Dobrogea“.
 
Primul subcapitol „Capitularea Bulgariei şi consecinţele acesteia“ se întinde pe mai multe pagini. Aflăm, încă din primele rânduri, succesiunea de evenimente rezultate cu capitularea Bulgariei, prezentate în ediția trecută.
 
Continuăm prezentarea „Capitularea Bulgariei și consecințele acesteia“, relatând seria de evenimente de după capitularea Bulgariei :
 
„La Bucureşti şi Iaşi, reprezentanţii guvernului Alexandru Marghiloman poartă tratative cu reprezentanţii Germaniei pentru înapoierea Dobrogei, la semnarea păcii, cu condiţia participării trupelor române la apărarea aliniamentului Dunării.
 
Trupele române urmau să primească muniţii de la partea germană. În ciuda Protocolului de la Berlin din 12 / 25 septembrie 1918, Administraţia germană temporară a nordului Dobrogei, a continuat să existe în spatele liniilor bulgare, pentru că mareşalul Mackensen nu dorea să renunţe la controlul căii ferate Cernavoda - Constanţa şi a portului Constanţa.
 
Potrivit estimărilor făcute de col. Popov, reprezentantul militar bulgar în România ocupată, la 2 / 15 octombrie 1918, în zona etapelor din Dobrogea se aflau în jur de 5.000 militari germani. 
 
La 5 / 18 octombrie 1918 din ordinul guvernului bulgar, guvernatorul districtului Tulcea a cerut germanilor să plece din zonă până la 14/27 octombrie 1918. La rândul său, generalul Ivan Lukov, şeful de Stat Major General al Armatei Bulgare, afirmă că, la 16/29 octombrie 1918, odată cu expirarea termenului stabilit prin Convenţia de armistiţiu, bulgarii au de gând să gonească pe germanii din Dobrogea spre a face act de posesiune: folosind armamentul doar în cazul unor provocări.
 
Până la sfârşitul lunii octombrie populaţia bulgară din Dobrogea se va înrola în batalioane de miliţii, în condiţiile în care populaţia românească era relativ redusă 12 ca număr şi nu opune cine ştie ce rezistentă în apărarea. Giorgi Markov nu precizează însă numărul acestor batalioane, cine coordona acţiunile acestora, zonele de dispunere, care era înzestrarea acestora cu armament şi muniţii şi misiunile care le-au fost fixate.
 
La începutul lunii noiembrie 1918, trupele germane au început să evacueze nordul Dobrogei. La 21 octombrie / 3 noiembrie 1918, generalul Unger părăsind Constanţa cu întregul său comandament. Despre modul cum s-a executat evacuarea trupelor germane, relatează în amintirle sale, soldatul Nicolae S. Şucu, din Regimentul 7 Infanterie. În Constanta s-a zvonit că restul de germani rămaşi, mâine Ia 2 ceasuri după 12, pleacă.
 
Mai mulţi militari germani se îmbracă civili şi rămân în Constanţa. În seara plecării germanilor, bulgarii au trimis patrule în oraş. Patrulele bulgare au omorât un marinar militar german într-un local public.
 
Germanii nu predau nimc armatei sau administraţiunei bulgare. Se aude că vin francezii în Constanţa. Germanii nu au plecat mâine la ora 2 după 12, ci în noaptea asta la ora 1. Totul a rămas fără santinele. Armata bulgară e foarte puţină şi nu are ordin de a lua posturi în primire.
 
Populaţia ridică tot de unde au stat germanii, ca cazarme, clădiri particulare, etc. Ridică şi soldaţii bulgari cu populaţia dimpreună, tot ce Ie iese în calefără stăpân. Prăbuşirea frontului bulgar generează o reacţie în lanţ: trupele aliate înaintează cu majoritatea forţelor spre nord. pentru a elibera Albania, Serbia, Muntenegru, Bosnia - Herţegovina, ameninţând Austro-Ungaria.
 
Pe direcţia secundară se dezvoltă ofensiva prin Tracia spre Istanbul, pentru a forţa capitularea Turciei. Între aceste două grupări de forţe se înfiinţează Armata de Dunăre (Divizia 16 colonială, Divizia 13 Infanterie franceză şi Divizia 26 britanică), comandantul acesteia fiind numit generalul H.M. Berthelot. Acesta recunoaşte că l-a părăsit Parisul cu misiunea foarte dară de a face ca România să intre în acţiune de partea noastră”.