#DobrogeaDigitală-„Dobrogea Jună. Caleidoscop”, de Gelu Culicea, Alina Sin și Iuliana David Pe unde ar trebui să treacă linia ferată către Tulcea?

„Deşi cu mult zdruncin şi cu multă greutate s'a putut stabili, în sfârşit, construirea liniei ferate Medgidia-Tulcea, totuşi se mai găsesc răuvoitori ai neamului, cari, stăpâniţi fiind de un egoism neînfrânat, caută ca prin diferite mijloace să zădărnicească urgenţa construirii acestei linii binefăcătoare, cerând a inventa şi discuta diferite traseuri de construcţie. Aceasta o fac numai bazaţi pe faptul că, tărăgănind lucrurile, vor câştiga timpul necesar spre a-şi putea realiza traseul visat şi deci îşi vor putea vedea dorinţele făptuite. 

Unul dintre inventatorii de traseuri pare a fi și autorul valorosului articol Linia ferată la Tulcea, publicat în prima pagină a ziarului «Conservatorul Constanţei» No. 8, care apoi continuă a urma în celelalte două numere consecutive. Traseul susţinut cu multă căldură și care - după d-lor - ar fi, vorbă să fie, singurul traseu care ar putea realiza scopul urmărit: Constanţa, Caramurat, Cogealac, Babadag, Tulcea, căutând apoi, prin argumente puţin întemeiate, a nimici cu desăvârşire importanţa altor traseuri şi cu deosebire, caută a înlătura cu totul ideea că traseul Medgidia, Carol I, Pazarlia, Pantelimon, etc. ar fi cel mai bun şi cel mai avantajos din toate punctele de vedere. 

Pentru a putea scoate în relief însemnătatea traseului susţinut de d-lor se argumentează că, ori şi de câteori a fost vorba de cale ferată în Dobrogea, acolo au fost ochii tuturor şi că acel traseu a fost studiat şi aprobat încă din anul 1898, când s'a făcut primul demers pentru această cale ferată, de însuşi d. I. I. Brătianu, actualul Prim Ministru, fost pe atunci ministru al Lucrărilor Publice; aşa fiind nu se îndoiesc d-lor că şi acum, începându-se construirea, va fi ales tot acest traseu, mai cu seamă că şi d. I. Grădişteanu ar fi emis aceiaşi părere în 1906, când era Ministru tot departamentul sus arătat, fără a ţine socoteală că «Vremea desăvârşeşte» şi că, dacă în 1898 şi 1906 s'a stabilit acel traseu, având ca punct de joncţiune Constanţa, nu Medgidia, aceasta s'a făcut numai atunci, pentru că era o lucrare numai proectată în vorbe, pe când acum, când s'a ajuns la realizarea acelei proecţiuni, negreşit că trebuia să se aleagă traseul cel care presintă mai multe avantagii, nu parţiale şi individuale, ci generale, bazându-se pe adevăr şi credinţă, nu pe vorbe goale şi interese personale. 

Se susţine că, dacă acum în urmă s'au schimbat lucrurile şi dacă se va li ales traseul pe la Pantelimon, aceasta s'a făcut numai graţie multor stăruinţe depuse de d-l Luca Oancea, actualul preşedinte al Partidului Liberal din Constanţa, care nu urmăreşte altceva, decât interesele d-sale personale, având moşiile sale situate în preajma acestui traseu. Noi, centrul nordic al Dobrogei, zicem că traseul ce ar trece pe la Pantelimon este un traseu care ar aduce mari avantagii nu personale pentru d. Luca Oancea şi nici parţial pentru alte persoane, ca cel din Caramurat pentru cei interesaţi, ci ar aduce mari avantagii pur generale, satisfăcând dorinţele nu numai boereşti, ci mai pe sus de toate acele ale populaţiunei glote, deci ale ţării, şi numai acest traseu va face ca noua linie construindu-se să se atingă adevăratul scop ce se urmăreşte. 

Trecând apoi asupra punctului de joncţiune se susţine că, punctul Medgidia, stabilit în urmă, nu prezintă absolut nici o importantă şi că mai bine era ca noua linie să pornească de la Dorobanţul (negreşit că atunci ar fi fost mai lesne de împins spre Caramurat), întru cât este mai bine aranjat din acest punct de vedere, şi chiar căutându-se în urmă a se lega şi sudul Dobrogei cu o linie ferată tot Dorobanţul sau Murfatlarul ar fi singurele puncte ce ar putea servi de legătură viitoarei linii cu linia principală Cerna-Voda-Constanţa. 

 

DESCARCĂ INTEGRAL CARTEA IN FORMAT PDF 

Asupra acestei susţineri credem că, cei ce au avut bunăvoinţă a stabili Medgidia ca punct de joncţiune au făcut-o în urma unui studiu şi în urma convingerii de adevăr. Tot relativ la această părere noi, centrul nordic al Dobrogei, care avem aproape aceiaşi distanţă dela Dunăre la Mare, ba poate ceva mai mult la Dunăre, arătăm că singurul punct de pe linia principală, care poate servi de punct de ramificare, pentru linia centrică, este numai Medgidia şi mai pe sus de toate asupra punctului de joncţiune al acestei linii, să-i lăsăm pe cei interesaţi în cauză să vorbească, atunci când vom avea fericirea de a o vedea proectată şi pe acea linie: acum deocamdată să ne mulţumim cu toţii de ceeace s'a stabilit. 

Relativ la distanţa de 20 km. ce s'a găsit de la Medgidia la Dunăre, nu putem zice altceva, decât că nu ne închipuim ce fel de kilometri vor fi aceia; poate vor să zică dubli kilometrii, ceeace poate s'ar mai potrivi, de oarece noi ştim că, dela Medgidia la Cerna-Voda, poate să fie vreo 40 km., dacă nu mai bine; tot aceiaşi măsură o putem da chiar şi pentru satul Carol I de Boascic. Dacă ne spunea că distanţa dela Medgidia la Mare e de 20 km, poate greşea mai puţin.

Mai departe se susţine că, legarea liniei la Medgidia nu convine nici regiunei din centrul Dobrogei, întrucât va face ca productele agricole să facă un ocol de 40 km. până să ajungă la debuşeul natural, Constanţa. 

Nu ştim întru cât nu ne-ar conveni, de oarece atât noi cât şi celelalte sate din centrul Dobrogei, credem că mai bine ne-ar conveni si; facem şi noi cel puţin câte un transport pe zi la o staţie mai apropiată cum fac cei din Docuzolu sau cei din Caramurat, decât să facem câte 3 zile şi mai bine până la Constanţa sau Tulcea. 

Din acest punct de vedere cred că ar fi mai just să apreciem noi, cari avem de parcurs o distanţă de aproape 70 km. la Constanţa, şi mai bine de 70 la Tulcea, şi pe lângă aceasta în timpurile de toamnă şi iarnă suntem nevoiţi să înotăm cu vite cu tot prin noroaie, făcând atunci nu 3 (trei) zile cu dus şi întors la Constanţa sau la Tulcea, ei câte o săptămână şi mai bine, căci ştiut este că prin această parte n'avem nici o şosea, pe când d-lor au, slavă Domnului, şoseaua naţională la dispoziţie şi n'au nici aşa de mare nevoie prin acea parte. 

Aşa stând lucrurile, ne credem în măsură a aduce la cunoştinţa celor în drept că, după cum s'a stabilit cât se poate de bine ca punct de joncţiune Medgidia, tot aşa să se caute ca şi traseul să-l stabilească definitiv pe cel care ar trece după cum am spus, prin adevăratul centru nordic dobrogean; căci numai aşa se va putea realiza o cerinţă sfântă şi numai aşa această însemnată lucrare va ajunge la un rezultat absolut binecuvântat. 

Având toată încrederea în justa apreciere a d-lui ministru al Lucrărilor Publice nu putem zice altceva, decât Dumnezeu să ajute, şi noua lucrare începută să-şi aibă sfârşitul numai pe căi luminate de facla adevărului şi atunci şi numai atunci va fi ... bine.”