#DobrogeaDigitală Dobrogea și Întemeierea principatelor române - „Dobrogea a fost perdută pentru Ţara Românească, fiind ocupată definitiv de turci“

În anul 1913, apare lucrarea „Dobrogea. Schiță geografică-istorică“, la Tipografia Curţii Regale F. Gobl FII. Volumul, interesant și prin absența semnăturii autorului, surprinde repere importante din istoria Dobrogei. De altfel, detaliile istorice îmbinate cu precizia geografică formează un portret complex al Constanţei şi al Dobrogei de început de secol XX.
 
Volumul cuprinde trei părţi. Prima prezintă date geografice şi istorice, a doua parte se axează pe etnografie şi toponimie, iar ultima parte este destinată concluziilor. La final poate fi studiată o impresionantă hartă a Dobrogei, cu localităţile şi denumirile de la vremea respectivă.
 
Fiecare dintre cele trei părți este structurată în mai multe capitole. Bunăoară, prima parte cuprinde următoarele capitole: Date geografice, Date istorice, cu subcapitolele: Dobrogea în antichitate, Dobrogea pe timpul dominaţiunei romane, Dobrogea de la năvălirea Slavilor şi Bulgarilor până la dominaţia turcească, Întemeierea principatelor române. Năvălirea Turcilor. Stăpânirea voievozilor asupra Dobrogei. Dominaţiunea turcească.
 
În cea de-a doua parte, lucrarea prezintă două capitole: Diferite populaţiuni şi vechimea lor în Dobrogea şi Denumirile elementelor geografice în Dobrogea. Ultima parte cuprinde un rezumat şi concluzii.
 
În edițiile cotidianul ZIUA de Constanța vom reda, structurat, capitolele lucrării de față. Scopul este valorificarea și readucerea în atenție a surselor bibliografice - tratate, monografii, lucrări de referință -  disponibile în Biblioteca Virtuală. Menționăm, însă, că informațiile din articole se raportează strict la lucrarea antemenționată. Pentru un tablou istoric mai cuprinzător sunt disponibile, spre pildă, în Biblioteca ZIUA de Constanța o serie de articole dedicate acestei perioade.
 
Primele paragrafe din prima parte „Date geografice“ abordează limitele teritoriale, alături de împărțirea geografică a regiunii. Lucrarea adaugă diferite informații, spre exemplu cu referire la tipul solului din anumite zone.
 
Următoarea secțiune este dedicată prezentării istorice din perioada antichității.
 
Lucrarea prezintă cronologic tabloul istoric în secțiunea „Dobrogea pe timpul dominațiunei romane“, cuprinzând următoarele rubrici: „Imperiul Român“, „Năvălirile barbarilor. Imperiul Român de Răsărit“, Cum se numea Dobrogea în anticitate și pe timpul dominațiunei romane; limitele ei“.
 
Rubrica dedicată „Imperiului Roman“ prezintă evoluția dominației romane în Dobrogea, reliefând etapele romane cuceririlor romane. Urmează „Năvălirile barbarilor. Imperiul Român de Răsărit“, din care aflăm luptele duse cu triburile barbare, implicația activa a romanilor în reconstruire și apărare etc.
 
Numeroase pagini abordează o problemă încă actuală, cea a denumirii și limetelor Dobrogei înainte de stăpânirea romană. Astfel că, autorul dedică acestei problematici rubrica intitulată „Cum se numia Dobrogea în anticitate și pe timpul dominației romane; limitele ei“.
 
Al treilea subcapitol este intitulat „Dobrogea de la năvălirea slavilor şi bulgarilor până la dominaţiunea turcească“. Aflăm astfel despre o nouă etapă din istoria Dobrogei. Subcapitolul este structurat în mai multe rubrici, după cum urmează: Slavii și Avarii, Bulgarii, Imperiul româno-bulgar.
 
Următoare rubrică, „Bulgarii“, se întinde pe numeroase pagini.. Numărul generos de pagini ne determină să structurăm prezentarea acestei secțiuni în mai multe ediții. În prima parte, prezentată în ediția trecută, autorul relata despre originea bulgarilor. Autorul trece în revistă diverse opinii referioare la aceasta. Finalul secțiunii prezintă o recapitulare a celor antemenționate.
 
Ultimele rânduri din rubrica intitulată „Bulgarii“ menționează câteva concluzii extrase dintr-o prelegere a lui Nicolae Iorga,  ținută la Academia Română.
 
Subcapitolul „Dobrogea de la năvălirea slavilor şi bulgarilor până la dominaţiunea turcească“ se încheie cu „Imperiul româno-bulgar“. Potrivit mai multor autori, al doilea țarat bulgar, denumit Țaratul româno-bulgar de unii istorici români sau Imperiul româno-bulgar  de alți autori, a fost un stat multietnic (regat) apărut la Dunărea de jos în 1186, odată cu victoria bulgarilor și vlahilor răsculați din sudul Dunării împotriva Imperiului bizantin, și dispărut în 1260 prin fragmentarea în state mai mici, cucerite în jur de 1396 de către Imperiul otoman.
 
Autorul lucrării abordează această etapă în lucrare, expunând pe larg diferite opinii referitoare la problematică.
 
În continuare accentul este pus pe originea mai multor conducători ai imperiului. În adăugarea concluziilor rubricii „Imperiul româno-bulgar“ autorul precizează și alte evenimente și popoare care au staționat pe teritoriul Dobrogei.
 
Ultimul capitol al primei părți se intulează „Întemeierea principatelor române. Năvălirea Turcilor. Stăpânirea voievozilor asupra Dobrogei. Dominaţiunea turcească“. În primele rânduri autorul plasează cititorul în contextul întemeierii principatelor române.
 
După introducerea în context, autorul lămurește, primum, originea denumirii de Dobrogea. Mai departe, aflăm titlul pe care îl purtau conducătorii români. Autorul inițiază și o expunere asupra problematicii: „Cum au devenit Basarabii stăpâni pe teritoriul Dobrogei până la Marea Neagră“. Prima parte a expunerii problematicii a fost prezentată în ediția trecută, în rândurile următoare fiind prezentate următoarele note ale autorului:
 
„În timpul luptelor pentru domnie, urmate după moartea lui Mircea, Dobrogea a fost perdută pentru Ţara Românească, fiind ocupată definitiv de turci, probabil după Mihail (1420).
 
De la această dată, din vechea posesiune transdanubiană, mai rămâne încă în posesiunea Domnilor Români numai Cetatea Chilia cu gurile Dunării.
 
Pe la 1412, după d-l Iorga, exitau două Chilii şi anume, Licostomo sau Chilia Veche, care împreună cu toată Delta erau a lui Mircea şi Chilia Nouă, pe stânga braţului, care era a Moldovenilor. La 1484 Chilia fu atacată şi cuprinsă de Baiazid al II-lea, care adusese artilerie de asediu pe Marea Neagră.
 
El trecu Dunărea pe la Isacea spre cetatea Albă (Akerman) pe care de asemenia o cuceri. La 1 ianuarie 1595 Mihai Viteazul, Domnul Munteniei, atacă Hârşova, iar la 6 Ianuarie Silistra şi pe când Banul Mihalcea, Spătarul Preda, Comisul Radu, operau pe malul drept al Dunărei Dobrogene, Albert Kiraly cutreera toată Dobrogea, de la gurile Dunării până la Varna şi mai departe.
 
Istoricul Thuanus (de Thou) citează între oraşele cucerite de Mihai în această campanie de iarnă: Chilia, Măcin, Hârşova, Silistra, Babadag, Cernavoda, Razgrad şi Dobrici, pomenite şi de Vistierul Stavrfros, un scriitor contimporan cu Mihai.
 
După 1600 şi în tot cursul veacului al XVII-lea Dobrogea este ocupată de Tătari, cari, sub autoritatea Turcilor, au apărat gurile Dunării contra Cazacilor, distingându-se foarte mult şi în lungile răsboaie contra Polonilor. în toate aceste răsboaie Dobrogea a fost un lagăr permanent de oştiri turceşti, tătăreşti şi uneori moldoveneşti sau munteneşti, aliate sau adversare cu cele dintâiu.
 
După moartea lui Mihai Viteazul (1601) și până în secolul al XIX-lea, istoria nu ne mai păstrează vreun indiciu asupra legăturilor politice ce ar fi existat între ţările române şi provincia dobrogeană, care rămâne complect în stăpânirea Turcilor“.