#DobrogeaDigitală Dobrogea în perioada dominației romane - „De la Strabo, Dobrogea începe a fi cunoscută sub numele de Scythia minor“

 

În anul 1913, apare lucrarea „Dobrogea. Schiță geografică-istorică“, la Tipografia Curţii Regale F. Gobl FII. Volumul, interesant și prin absența semnăturii autorului, surprinde repere importante din istoria Dobrogei. De altfel, detaliile istorice îmbinate cu precizia geografică formează un portret complex al Constanţei şi al Dobrogei de început de secol XX.
 
Volumul cuprinde trei părţi. Prima prezintă date geografice şi istorice, a doua parte se axează pe etnografie şi toponimie, iar ultima parte este destinată concluziilor. La final poate fi studiată o impresionantă hartă a Dobrogei, cu localităţile şi denumirile de la vremea respectivă.
 
Fiecare dintre cele trei părți este structurată în mai multe capitole. Bunăoară, prima parte cuprinde următoarele capitole: Date geografice, Date istorice, cu subcapitolele: Dobrogea în antichitate, Dobrogea pe timpul dominaţiunei romane, Dobrogea de la năvălirea Slavilor şi Bulgarilor până la dominaţia turcească, Întemeierea principatelor române. Năvălirea Turcilor. Stăpânirea voievozilor asupra Dobrogei. Dominaţiunea turcească.
 
În cea de-a doua parte, lucrarea prezintă două capitole: Diferite populaţiuni şi vechimea lor în Dobrogea şi Denumirile elementelor geografice în Dobrogea. Ultima parte cuprinde un rezumat şi concluzii.
 
Primele paragrafe din prima parte „Date geografice“ abordează limitele teritoriale, alături de împărțirea geografică a regiunii. Lucrarea adaugă diferite informații, spre exemplu cu referire la tipul solului din anumite zone.
 
Următoarea secțiune este dedicată prezentării istorice din perioada antichității. Menționăm, însă, că informațiile din lucrare se raportează la bibliografia și descoperirile istorice până în anul 1913, anul publicării lucrării. Pentru un tablou istoric mai cuprinzător sunt disponibile în Biblioteca ZIUA de Constanța o serie de articole dedicate acestei perioade.
 
Lucrarea prezintă cronologic tabloul istoric în secțiunea „Dobrogea pe timpul dominațiunei romane“, cuprinzând următoarele rubrici: „Imperiul Român“, „Năvălirile barbarilor. Imperiul Român de Răsărit“, Cum se numea Dobrogea în anticitate și pe timpul dominațiunei romane; limitele ei“.
 
Rubrica dedicată „Imperiului Roman“ prezintă evoluția dominației romane în Dobrogea, reliefând etapele romane cuceririlor romane. Urmează „Năvălirile barbarilor. Imperiul Român de Răsărit“, din care aflăm luptele duse cu triburile barbare, implicația activa a romanilor în reconstruire și apărare etc.
 
Numeroase pagini abordează o problemă încă actuală, cea a denumirii și limetelor Dobrogei înainte de stăpânierea romană. Astfel că, autorul dedică acestei problematici rubrica intitulată „Cum se numia Dobrogea în anticitate și pe timpul dominației romane; limitele ei“.
 
Redăm în cele ce urmează secțiunea din lucrare intitulată „Cum se numia Dobrogea în anticitate și pe timpul dominației romane; limitele ei“:
 
„Nu se ştie cu siguranţă, din isvoarele istorice cunoscute până astăzi, numele ce purta Dobrogea înainte de stăpânirea romană. Cum însă mai multe secole înainte de era creştină, poporul get a format aci elenientul tracic predominant, numele de drept al Dobrogei pentru acea vreme, ar fi : Ţara Geţilor sau Geţia. Din momentul însă când Romanii vin în contact cu triburile tracice de la sudul gurilor Dunării, partea aceasta de teritoriu începe să intre în domeniul istoriei mai lămurite.
 
Astfel, de la Strabo, Dobrogea începe a fi cunoscută sub numele de «Scythia minor» (Sciţia mică) întinzându-se pe ţărm spre sud până la Zyras (râul Batava de astăzi). Această denumire a provocat oarecare nedumerire în lumea istoricilor şi geografilor moderni, căci Ovidiu nu pomeneşte de Scythi în Dobrogea. Strabo şi Pliniu cel bătrân, deşi vorbesc de ei, nu-i arată totuşi ca locuitori fixaţi în o anumită parte a Dobrogei; Ephoros însă, cinci-zeci de ani după Herodot, aşează pe Scythi şi în Dobrogea.
 
Una dintire explicaţiunile aduse pentru aceasta este următoarea: în răstimpurile când pe rând s'au produs diferite scăderi în puterea de stăpânire a Geţilor, Odryssilor şi mai apoi a Macedonenilor, şi începând din prima jumătate a secolului al IV-lea, Scythii de la nordul gurilor Istrului (Dunărea) au făcut numeroase emigrări în Dobrogea: Scymnus Chios, bazat pe o scriere a unui Demetrius de Kallatis, an. 200 în. de Chr. zice că Scythii, pe acea vreme, posedau regiunea dela sudul guriloi Istrului întinzându-se spre sud până la râul Zyras, unde se mărgineau cu Krobizii.
 
Este de observat pe de altă parte că Herodot, care la începutul descrierii expediţiei lui Dariu, precizează la Istru (Dunăre) limita de sud a ţării Scythilor, în cursul descrierii numeşte de multe ori Scythi şi pe unii din locuitoriii de la sudul gurilor Dunării.

Astfel fiind, adică Romanii găsind şi pe Sciţi amestecaţi în mozaicul de triburi tracice cuitoare în Dobrogea, sau fiindcă Tracii de aci semănau cu Sciţii, au dat sau au găsit dată regiunii aceştia numele de Scythia minor spre deosebire de vechea Sciţie mare, de la noi destul gurilor Istrului. În privinţa limitelor Sciţiei romane, am văzut mai sus că Strabo sprijină graniţa de sud pe ţărmul Pontului la Zyras.
 
Pe temeiul acesta şi pe arătările lui Pliniu şi Scymnus, Iakob Weiss în scrierea sa «Dobrudscha in Altertum» zice: «Graniţa ei de sud pe ţărm era la Batovska-Reca,. iar Dioniso­polis ultimul oraş. Se pare chiar că Sciţii, a­ceşti locuitori ai stepelor, s'au oprit la marginea marelui platou Dobrogean şi au ocolit ţara balcanică din jurul Varnei, care relativ era mai împădurită.
 
Se arată şi în aceia că Dobrogea până la Zyras era numită de Strabo  «Scythia minor», iar de la Diocleţian a urmat «să-şi poarte numele de Scythia, ca provincie «independentă». Astfel a fost cu secole mai târziu determinată Romani graniţa Sciţiei, după cea veche «etnografică care coincidea şi cu aceia a na­turei solului».
 
«Limita Dobrogei», zice Kanitz, este simţitor mult mai la vest de cum s'a crezut până astăzi; iar prin Dobrogea el înţelege «Regiunea situată la nord de Batova. Allard în. Souvenir d'Orient (pag. 10) scrie:· «Baltchik este aşezat la intrarea Dobrogei, care «se întinde la nord-estul Bulgariei, între Silistra, Baltchik, Dunăre şi Marea Neagră.
 
Ea este vechea Sciţie romană». În ce priveşte punctul de plecare al graniţei dela Dunăre, spre Mare, mai este de observat că geograful arab-Mohamed Edrissi (1101-115.4) în o descriere a sa despre ţările orientului numeşte Dobrogea Berdzan şi sprijină limita ei de sud, pe Dunăre, la Zacatra. Ioakim Lelewel identifică, în geografia şi atlasul său asupra Europei din veacul de mijlociu numele Zakatra cu vechiul orăşel Transmarisca, de-venit mai târziu Trakan, Tutrokan, Turtiwaia“­
 
Va urma.
 
Citește și:

#DobrogeaDigitală: Dobrogea în perioada dominației romane - „Împăratul Iustinian întări frontiera imperiului la Dunăre cu numeroase cetăţi“
 
#DobrogeaDigitală: Dobrogea în antichitate - „Au venit aci şi diferiţi colonişti greci, dintre cari cei dintâi sunt Milesienii“

#DobrogeaDigitală: Considerațiuni generale asupra stării Dobrogei din 1879 - „Este foarte de temut ca o mare parte să se decidă a părăsi acestă țară“