#DobrogeaDigitală Încercarea de furt a statuii lui Ovidiu - „Vroiau s-o ducă la Sofia, ca trofeu de război“

Statuia lui Ovidiu se află în Piaţa Ovidiu din Constanţa (fosta Piața Independenței), în fața Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanţa (fosta clădire a Primăriei Constanței). Realizată din bronz, în 1887, de sculptorul italian Ferari Ettore, aceasta îl înfățișează pe poetul roman Publius Ovidius Naso.
 
Un lucru interesant este că un alt exemplar se află în Italia, la Sulmona, locul unde s-a născut celebrul poet. Astfel, sculptorul antemenționat a realizat două statui identice pentru cele două localități în care a trăit Ovidiu, în Tomis și Sulmona. Pe soclu sunt gravate patru versuri din elogia a treia a cărții a  treia a Tristelor sale:
 

Eu care zac aci, cântatorul dragostelor tinere, poetul Naso
Am pierit din cauza geniului meu
Și tu care treci și ai iubit, să nu-ți fie greu a zice:
Fie-i țărâna ușoară lui Naso.

 

„O împrejmurare ridicolă e demnă de povestit ”

       
În timpul ocupației străine din Dobrogea din Primul Război Mondial, armata bulgară s-a întrecut în furturi. Una dintre „bravurile“ lor este și încercarea de furt a statuii. Fără permisiunea germanilor, bulgarii au coborât statuia de pe piedestal. Nemții au urcat-o imediat la loc.
 
Un scurt paragraf din 1930, din monografia „Tomi-Constanța“, de col. Ionescu M. Dobrogianu, ne prezintă întâmplarea:
 

O împrejmurare ridicolă e demnă de povestit. Ea invederează înclinarea spre jaf a bulgarilor. Ce vor fi cugetat ei, când au văzut statuia poetului Ovidiu, e greu de ghicit. Într’o noapte coboară statuia de pe soclul ei. De sigur că vroiau s’o ducă la Sofia, ca trofeu de război, să împodobiască una din piețele capitalei regatului bulgar.

Dimineața, germanii găsesc statuia trântită la piciorul soclului și, fiindu-le rușine de isprava aliaților lor, au pus s’o ridice la locul ei. Cineva a avut fericita ideie s’o fotografieze, așa cum se vede în gravură. Și bine a făcut, ca să se arate viitorimei, că furtul moaștelor Sf. Dumitru, de la Mitropolia din București, nu este o legendă, ci un fapt, care intră în obișnuința poporului bulgar.

 
Sursă foto și de documentare : Tomi - Constanța, Monografie alcătuită de Col. Ionescu M. Dobrogianu
 
Citește și:

Constanţa după Primul Război Mondial - „Lipsește orașului nostru un plan de sistematizare“