#DobrogeaDigitală Magia Dobrogei – „nu știu ce vrajă ca de poveste de pe alte tărâmuri”

• O călătorie prin satele nord-dobrogene, evocând frumusețea și magia acestui tărâm binecuvântat de Dumnezeu

 
În revista „Analele Dobrogei”, într-un număr ce apărea la jumătate de veac de la revenirea provinciei la România (anul 9, volumul II, 1928), regăsim un text fermecător al publicistului și avocatului Alexandru Lascarov-Moldovanu.
Este vorba despre rememorarea unei călătorii în „ținutul dobrogean al lacurilor și al dealurilor pierdute”, publicată sub titlul simplu „Prin Dobrogea”.

Autorul a colindat prin satele dobrogene și s-a lăsat impresionat de magia locurilor, de frumusețea zonei, de oameni și de obiceiuri.
Moldovean de origine, Lascar-Moldovanu a fost, după absolvirea studiilor juridice, administrator de plasă la Tulcea și a scris în mai multe rânduri, cu trăire și emoție, despre comorile Deltei, despre farmecul fără egal al acestor pământuri binecuvântate de Dumnezeu.
 
„Urcând spre Tulcea, trecem prin alte sate: unele găgăuţeşti, având aceleaşi mori de vânt în margini, aceiaşi şalvari şi iminei cunoscuţi ; unele nemţeşti, cu casele aliniate, cu pastor având ochelari şi ochi albaştri, cu biserica bine îngrijită, lăsând să se strecoare pe ferestrele ei sunetele de lemn ale orgei, cu femeile mergând cu „Biblia" sub braţ la rugăciune, cu gospodăriile curate ca nişte „saloane", cu „chilotele" de puf în loc de plăpumi, aşa de călduroase că poate fi frigul Bobotezei şi poţi dormi sub ele afară pe prispă, cu aceiaşi oameni tacticoşi, politicoşi, buni platnici ai dărilor, dar nu prea deschişi la minte şi la suflet şi puţin cam trişti.

Trecem, asemenea, prin marele sat Başchioi, - frumos, bogat, având gospodării bine alcătuite. Păcat că oamenii lui, pe lângă un pumn de bune calităţi, au o fire aspră, neapropiată şi bănuitoare. Altfel, de o mare sobrietate şi cu un simţ aproape desăvârşit al respectului casnic.



Trecem apoi prin Slava-rusă, sat lipovenesc, întru totul asemănător Jurilofcei, având „bărbi" mai mari şi mai încâlcite, biserici mai verzi, cu turle asemănătoare şi mai tare cu nişte cepe colosale. Huesc cârciumile şi aici, se aud armonice clare, trosnesc încet seminţele de floarea soarelui în dinţi, se arată acelaş albastru tare, acelaş roş sângeriu, acelaş galben de ou şi acelaş verdeburatec pe care, pe păreţi, pe lemnul cercevelelor, pe porţi, pe testemeluri, pe bluze, ca şi la Jurilofca şi ca'n toate satele ruseşti, fără îndoială, de aici şi din lumea întreagă. Iar Ruşii poartă toţi aceiaşi bluză închisă până sus, prinsă în doi nasturi pe latura gâtului şi strânsă la mijloc cu curele late de piele neagră, iar în picioare, aceleaşi burduhoase cisme, peste care se resfrâng puţin, pantalonii bufanţi de culoare închisă.

Ajungem din nou în drumul mare al Constanţei, dar dincolo de Babadag, spre Tulcea.
Înainte de a poposi în Tulcea, trecem prin satul în care conlocuesc cel puţin trei feluri de naţii, pe picior de egalitate, ca în Elveţia: Cataloiul. ln acest sat se află: Români, Găgăuţi şi Italieni. Acuma, că se găsesc Romârii, Găgăuţi, aceasta nu pare de loc ciudat în Dobrogea, dar Italienii?!...  Ei bine, Italienii din Cataloi au partea lor bine statornicită. Acum vre-o 30-40 ani dacă nu şi mai bine, marele moşier Anghel din Moldova, un om de-o mare îndrăzneală de cugetare (tatăl poetului Anghel) a hotărât, nici mai mult nici mai puţin, să cultive pe una din moşiile sale moldovene, orez. Unii îl căinau, alţii îl luau în derâdere, el însă a pornit într'o zi şi a adus din Italia o colonie de muncitori italieni: cu neveste, cu copii, cu tot... şi a început să cultive orez ... Nu s'a făcut nimic un an, doi ... In vremea aceasta, coloniştii, se înţelege, au mâncat preţul moşiei întregi... Ne mai având ce face cu ei şi moşierul aflându-se la o mare strâmtoare, s'a gândit să-i aşeze în Dobrogea. Zis şi făcut: gospodăriile italieneşti fură aşezate Ia... Cataloi. A trebuit însă să se facă o lege specială pentru ca, străini fiind, să poată avea dreptul de a poseda pământ rural. Şi de atunci, colonia italienească din Cataloi a prosperat, s'a mărit şi s'a fixat pe veci acolo. Acuma au fanfară, societăţi corale, cantine, pălării bersaliere, şi... multă înclinare spre băuturi alcoolice.

Lăsând Cataloiul pe stânga, după ce mai ridicăm şi mai coborâm câteva dealuri, ajungem în unul din locurile cele mai frumoase ale ţinutului tulcean: la Derindere, vârful de deal care domină toată valea Dunării. Deacolo, privind în stânga, ochiul pătrunde până departe, urmărind meandrele marelui fluviu, care apare ca o imensă râmă de argint. Pâlcuri de sălcii, locuri de cultură, grădinării, stufărişuri, toate pierdute până în ceaţa zărilor. În vale, jos, ca o jucărie ciudată, departe, stă lsmailul basarabean, coborât în înceţoşare ca într'un somn, - iar în dreapta se întinde, ca un ţinut de poveste, "lmpărăţia Stufului" din Deltă: un necuprins verde-galben, tăiat prin mijloc şi pe lături de spadele de oţel ale braţelor Dunării. Iar peste toate, căzând lumina solară, într'o prăfuire de aur... Nesfârşit, lumină, ceaţă, - şi nu ştiu ce vrajă ca de poveste de pe alte tărâmuri...

Coborând de vale, pe şoseaua în serpentină şi iar ridicând pe tăpşane din ce în ce mai joase, ca şi cum ne-am lăsa pe nişte trepte gigantice, după o jumătate de oră intrăm în Tulcea, de unde, după ce-o vom vedea şi ne vom odihni, vom porni spre stufărişul deltei şi spre singuratecul oraş al visării şi al isolării, spre Sulina...”
 
citește mai departe în revista „Analele Dobrogei” anul 9, vol.II, 1928

Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 

Sursa foto: imagoromaniae.ro

Citește și:

Legenda icoanei „care se curăţă singură” de la Mănăstirea Celic-Dere