#DobrogeaDigitală Muezel Geambec, „porte-bonheur”-ul Teatrului de Păpuși

• Astăzi, Muezel Geambec aniversează 84 de ani

 
 
Născută pe 5 iunie 1937, Muezel Geambec este nepoata renumitului istoric Kemal Karpat, o somitate mondială în problemele Orientului, și mama lui Sevil Shhaideh, cunoscut profesionist și om politic constănțean.

Încă de tânără, Muezel Geambec a cochetat cu scena și arta dramatică. A intrat în Teatrul de Stat din Constanța la 19 ani, după ce se căsătorise cu electricianul de scenă Sadedin Geambec. Aici a făcut figuraţie în câteva piese de teatru, a dansat în primul corp-ansamblu al secţiei de estradă și chiar a cântat în corul secţiei de operă/operetă.
 
În anul 1960, Claudiu Cristescu, cel care a inițiat înființarea Teatrului de Păpuşi, i-a propus să se alăture noului colectiv. Nu știa atunci că vor urma şase decenii dedicate unei pasiuni care a rămas nestinsă.
 


Deși a fost un pion important în toate cele trei teatre constănțene - Dramatic, Păpuşi sau Revistă - unde a organizat spectacole, a făcut figuraţie, a cântat în cor și a dansat în ansamblul de balet, Muezel Geambec s-a simțit cel mai bine în preajma marionetelor și a satisfacției pe care i-o oferea bucuria micilor spectatorilor, atunci când reprezentația era reușită. Dovadă că, din 1956 până în 2017, a fost inima Teatrului de Păpuși, omul de bază al instituției, impresarul absolut, care știa că munca celor care asudă pentru pregătirea unui spectacol  devine inutilă dacă ea nu ajunge la public.
 
Iată cum o evoca Jean Badea pe „această miraculoasă făptură”, în cartea sa „Dulcea povară”:
 

„Bună la toate, la administraţia internă, la întreţinerea păpuşilor, ca recuziter (le ducea la ea acasă, le «demonta», le spăla, le îngrijea ca să-şi menţină strălucirea), la popularizarea spectacolelor în grădiniţe şi şcoli şi încheierea unor convenţii verbale cu educatoarele şi învăţătoarele (care s-au dovedit a fi viabile peste ani datorită uluitoarei sale forţe de convingere, dar şi punctualităţii şi corectitudinii în relaţiile cu şcoala şi educatorii), la controlul biletelor şi chiar la înlocuirea unor actriţe la scenă, unde arta mânuirii păpuşii nu mai era de multă vreme o taină pentru ea.
 
Muezel însoţea trupa nu doar în turneele şi la festivalurile din România, ci şi peste hotare. Purta noroc teatrului, dar, la nevoie, devenea şi translator, cum s-a întâmplat la Festivalul de la Istanbul, când păpuşarii noştri au dus la Bosfor spectacolul «Sarea în bucate». Muezel abia reuşea să-şi tragă sufletul între scenă, unde interpreta un personaj, în lipsa actriţei care nu obţinuse viza de ieşire temporară din ţară, şi întâlnirile de protocol cu oficialităţile locale, în care înlesnea comunicarea dintre cele două părţi...
 
Pe lângă excelenta sa pregătire în atâtea profesiuni, Muezel a fost înzestrată de Allah cu un temperament vulcanic. Când ştie că are dreptate, îşi apără ideile şi faptele până în pânzele albe, riscând chiar conflicte verbale cu şefii săi, care, în peste 50 de ani, nu au fost puţini, şi câştigă, de cele mai multe ori, aceste dispute. Este însă o fire veselă, prietenoasă cu toată lumea, copii şi părinţi, actori şi tehnicieni. Bună s-o pui la rană! Nici după pensionare nu şi-a întrerupt activitatea măcar o oră, fiind reangajată când încă nu-şi primise primul talon de pensie. Renunţarea la Muezel ar fi fost un act de sinucidere pentru oricine ar fi ocupat fotoliul de director al Teatrului de Păpuşi.”

 
În cadrul evenimentului „Incredibila memorie a teatrului constănţean“,  organizat în urmă cu trei ani, de cotidianul ZIUA de Constanța, i s-a decernat Medalia „Jean Ionescu“, placheta #RespectTeatru, precum şi o scrisoare de recunoştinţă din partea Primăriei Constanţa.
 
Sursa foto: Arhiva ZIUA de Constanta
 

Citește și:

#RespectTeatru: Medalia „Jean Ionescu“ şi placheta CJC #RespectTeatru, pentru impresarul artistic Muezel Geambec