Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
14:50 22 11 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală „Poate dela singurătate încolo începem noi înşine”

ro

29 Dec, 2021 00:00 2337 Marime text


Mathesis sau bucuriile simple” este cartea de debut a filosofului Costantin Noica, una dintre cele mai sclipitoare minți ale culturii române.
Scris la 25 de ani, volumul a fost distins cu „Premiul pentru scriitori români needitați“ și conține in nuce toate obsesiile de mai târziu ale „magului de la Păltiniș”.
Printre temele abordate de Noica în Mathesis (istorie, condiția umană, păcatul, Dumnezeu etc) se află și singurătatea, autorul luând în discuție frica omului modern de a rămâne singur, de a se confrunta cu propriile tenebre, de a sta față în față cu sine, departe de zgomotul mulțimii, de iluzia apartenenței și a contopirii cu „lumea”. 

Fragmentul citat mai jos, din volumul pe care îl puteți parcurge integral în Biblioteca noastră Digitală, ne amintește câteva dintre virtuțile singurătății și necesitatea de a rămâne uneori cu noi înșine. „Ne-ar servi de infinit mai multe ori singurătatea şi ieşirea din turmă”, spune tânărul Noica, anticipând încă de acum opt decenii (cartea a apărut în 1934) iluzia gregarului hrănită astăzi de rețelele sociale, precum și groaza de singurătate care stă în spatele imaginilor ce afișează vieți fericite și împlinitoare.
 
„Ne-am învăţat, aşa, să ne fie frică de singurătate. Toată educaţia noastră e făcută din aceeaşi groază de singurătate. Suntem crescuţi pentru a trăi între oameni, şi am putea trăi atât de bine singuri... Cadrele sociale, şcoala, legile, prejudecăţile — toţi ne încarcerează spiritul. Vor să ne facă gregari. Se cheltuesc să perfecteze ceea ce avem mai prost în noi, sau ceea ce, poate, nu avem deloc.
Numai Mântuitorul a ştiut că destinul nostru era de a fi singuri — şi de aceea mântuirea lui vine prin conştiinţă şi nu prin turmă.
Ne e frică de singurătate. Când rămânem singuri, luăm o carte, sau scriem o carte, sau fluerăm. De ce să ne fie frică?
Poate dela singurătate încolo începem noi înşine.

E sentimentul cel mai caracteristic al omului contemporan necesitatea aceasta de a se popula. Am crezut şi eu că trebue să trăim printre fantome, dar n'am propus niciodată fantomele imaginaţiei, ci fantomele stricte ale spiritului. Uitaţi-vă la fiecare om care rămâne astăzi singur, vedeţi panica de care este deodată cuprins, şi apoi dezordinea în care cade, dezordine peste care stăpâneşte, regină, imaginaţia confuză.
Păcatul faţă de omenia noastră, care ar fi trebuit să fie omenie prin exces de luciditate, se dovedeşte a fi astăzi exces de imaginaţie. Nimeni de sigur nu are dreptul să condamne arta şi nobilele ei funcţiuni; dar abuzul acesta de ficţiuni şi de fantastic, chinuirea spiritului cu balauri şi cu toţi monştrii apocalipsului, n’au servit, poate, la nimic. Ne-ar servi de infinit mai multe ori singurătatea şi ieşirea din turmă.



Valoarea cea mai înaltă, de care am avut parte în turmă, a fost spiritul cinematografic, vizionar şi ficţionalist. Între atâtea imagini, omul devine şi el o imagine, şi se îneacă. Să concediem odată toată această lume desgustătoare şi miriapodică. Trebue să întoarcem hotărît spatele, celorlalţi. Trebue să ne părăsim şi pe noi, să ne lepădăm de toată falsa bogăţie a vieţii noastre imaginative şi de conţinuturile noastre turburătoare. Aici e o pisică moartă: vieaţa mea. Decantare, perfectă decantare chimică. Limpezirea generală a apelor. Abandonarea tuturor conţinuturilor. Ceea ce îţi va rămâne de spus când nu vei mai avea nimic, aceea este al tău. Ale tale dintru ale tale — şi numai din ele [...]
... Şi abia acum înţeleg de ce spunea Platon că Dumnezeu geometrizează. Căci Divinitatea e singură, nu-i aşa? Prin excelenţă singură. Şi ce poate face fiinţa singură, inteligenţa singură, pură, decât geometrie?

Nu din frică. Lui Dumnezeu nu-i e frică de singurătate ca nouă. Nici din necesitate. Pentru Dumnezeu nu există necesitate.
Ci din voinţa de a trăi, într'un fel, veşnicia dinăuntrul lui.”
 
 

#citește mai departe în „Mathesis sau bucuriile simple”
#„Mathesis sau bucuriile simple”
#Autor Constantin Noica

Dacă în urmă cu 123 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri  și de azi“ .
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.


Sursa foto: arhiva ZIUA de Constanța

Citește și:
#DobrogeaDigitală: Jeni Acterian, autoare și personaj fermecător, dintr-o lume dispărută sub tăvălugul istoriei
 

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Comentarii








Cele mai recente postari