#DobrogeaDigitală Recucerirea Deltei Dunării – opt decenii de la operațiunile tactice din iulie 1941

 
În vara anului 1941, Armata României intra în război pentru cauza „dreaptă şi sfântă” a reîntregirii țării și recuperării teritoriilor cotropite din est.
Tot atunci, pe 25/26 iunie 1941, avea loc cel mai puternic şi distructiv atac aerian asupra Constanței, de-a lungul a peste șapte ore de bombardament devastator. Atacând simultan, naval şi aerian, orașul de la malul mării, sovieticii forţau de asemenea Dunărea, în zona Chilia Veche.

În cartea istoricului Valentin Ciorbea, „Evoluția Dobrogei între 1918-1944”, o monografie reeditată în 2008, cu prilejul împlinirii a 130 de ani de la unirea Dobrogei cu România, avem prilejul să descoperim descrierea detaliată a evenimentelor care au marcat „Campania din Est”, înfruntările pe care armata română le-a avut cu trupele sovietice, în regiunea Deltei Dunării.

Iată un fragment din capitolul intitulat „Acțiuni militare dsfășurate în spațiul dintre Dunăre și Marea Neagră (1941-1944)”:

„Iniţial, planul de operaţii a stabilit ca misiune principală pentru forţele Marinei Militare o atitudine «defensiv-agresivă», prevăzându-se acţiuni ofensive limitate numai pe braţul Chilia pentru distrugerea sau fixarea forţelor sovietice. Această concepţie de folosire a forţelor Marinei Militare a rezultat din luarea în calcul a unui complex de factori, între care s-au impus caracteristicile tehnico-tactice ale navelor sovietice, slaba dotare a hidroaviaţiei şi derularea operaţiunilor pe uscat, după forţarea Prutului.

Frontul fluvial românesc măsura pe traiectul canalului navigabil 155 km, având o importanţă specială pentru derularea operaţiunilor la aripa dreaptă a frontului din Moldova. Pătrunderea navelor sovietice spre Galaţi, posibilitatea forţării fluviului, desantarea unor unităţi şi executarea de bombardamente în vederea distrugerii porturilor fluviale şi maritime puteau să aibă consecinţe dramatice pentru îndeplinirea misiunilor de luptă de către "Armata 4 română".

În baza directivelor primite de la "Marele Stat Major", comandamentul Marinei Regale a elaborat instrucţiuni operative referitoare la concepţia de conducere şi întrebuinţare a forţelor în fâşia fluvială: în cooperare cu unităţile "Armatei 4" şi "Corpului 2 Armată" din Dobrogea, "Divizia de Dunăre" şi "Detaşamentul Maritim nr. 1 Sulina" să împiedice pătrunderea navelor de luptă inamice în amonte în gura Prutului spre Galaţi, să asigure flancul drept al "Armatei 4", să execute misiuni de foc pentru neutralizarea obiectivelor terestre inamice; să coopereze cu unităţile "Corpului 2 Armată" pentru a interzice inamicului forţarea Dunării şi desantarea în Dobrogea, să distrugă sau să captureze forţele navale sovietice aflate pe Dunăre şi acţiunile la vest de Ismail, în funcţie de desfăşurarea luptelor în fâşia fluvială să fie în măsură să concentreze navele la Tulcea pentru a dezvolta operaţiuni în Deltă, să pregătească şi să organizeze mijloacele necesare executării la ordin a transporturilor de trupe în Deltă, să sprijine trecerea trupelor noastre din Dobrogea în Basarabia.

Pentru îndeplinirea misiunilor primite, comandamentele marilor unităţi care aveau trupe în subordine pe fluviu şi în zona de nord a Dobrogei au acţionat până la retragerea forţelor sovietice din sudul Basarabiei în trei raioane distincte: Galaţi-Reni; Tulcea; braţul Chilia. În vederea cooperării trupelor s-au stabilit legături între comandamentul "Diviziei 1 Grăniceri ", ale cărei unităţi erau dispuse la flancul drept al "Armatei 4 ", comandamentul "Diviziei 10" şi comandamentele fluviale navale.

În raionul Galaţi-Reni, 4 monitoare, 2 vedete şi un grup arme sub apă (formaţiuni de mine şi dragaj) au luptat cu o secţie de monitoare şi 4 vedete protejate de bateriile grele sovietice din zona Giurgiuleşti-Reni. Acţiunile de luptă s-au rezumat la executarea unor misiuni de foc contra navelor şi bateriilor sovietice. Îndeplinirea misiunilor a fost îngreunată de completa dezorganizare a observării, situaţie ce a lipsit gruparea de monitoare şi vedete de date asupra numărului, mişcării şi poziţiei navelor adverse din raionul fluvial, precum şi a organizării apărării de pe malul stâng. În aceste condiţii, monitoarele n-au putut executa misiuni în aval de Reni, înainte de distrugerea punctelor întărite inamice.

O forţare a trecerii prin barajul de foc al navelor şi bateriilor inamice ar fi expus monitoarele româneşti la mari riscuri, "ceea ce nu putea fi acceptat decât în cazul unei operaţii importante cu scopul bine definit de a împiedica trecerea inamicului în Dobrogea".

În raionul fluvial Tulcea, misiunea de apărare a revenit "Grupării tactice Tulcea" (2 monitoare, 4 vedete şi un grup arme sub ape) care a executat manevre de foc asupra obiectivelor navale inamice. Cu toate că acţiunile navelor româneşti au fost stânjenite de bombardamentele foarte intense ale aviaţiei sovietice, s-a reuşit avarierea unui monitor, incendierea unei vedete şi a unei şalupe care au încercat să forţeze intrarea pe braţul Tulcea; celelalte nave au fost trimise la distanţă faţă de oraşul Tulcea pe care nu I-au putut bombarda. Cu subunităţile din subordine, "Gruparea tactică Tulcea" a îndeplinit misiuni de tragere asupra bateriilor sovietice de la Ismail şi Matuşca, în vederea nimicirii lor.
În zona Pătlăgeanca, "Secţia de mine" a lansat două baraje alcătuite din mine de contact şi mine magnetice germane, în scopul blocării navelor sovietice la Reni. Din cauza unor defecţiuni existente la mine din fabricaţie, barajul nu şi-a atins scopul. Profitând de această realitate şi de ceaţă, navele sovietice s-au retras din Reni pe braţul Chilia în noaptea de 8 spre 9 iulie 1941 fără a fi reperate. Pe braţul Chilia la est de linia Gardina, Mahmudia, apărarea raioanelor a fost încredinţată unităţilor "Detaşamentul maritim nr. 1", iar la vest de această linie, un batalion din subordinea "Diviziei 10 Infanterie ". Dispozitivul de apărare a fost organizat pe trei sectoare: Periprava, Chilia Veche, Sfântu Gheorghe. Fiecare sector a fost apărat de un batalion de infanterie marină, constituit în principal din rezervişti, cu o dotare necorespunzătoare în armament, ceea ce i-a dat o valoare combativă redusă. Configuraţia hidrografică a braţului Chilia, cu ramificaţii şi întinse zone inundate, tăcea posibilă deplasarea nestingherită a navelor inamice, cu excepţia punctelor Pardina, Chilia Veche şi Periprava. Malul stâng, înalt, cu teren solid, propice instalării bateriilor de artilerie şi a punctelor de observare, a mărit avantajul trupelor sovietice. După 22 iunie 1941, conform ordinului de operaţiuni, batalioanelor de infanterie marină le-au revenit misiuni de apărare a 35 Comandamentul Marinei Militare, Documente privind acţiunile Marinei Militare (culegere de documente), f.e., f.a., p. 19. - 500- www.ziuaconstanta.ro fâşiei fluviale pentru îndeplinirea cărora trebuiau să coopereze cu pichetele de grăniceri. Cele mai grele lupte în apărarea zonei de nordest a Deltei le-a dat" Batalionul 15 in/anterie marină". Unitatea trebuia să supravegheze mişcarea navelor inamice, să împiedice ocuparea punctelor Chilia şi Principele Ferdinand, să respingă atacurile executate prin surprindere în zona de responsabilitate cuprinsă între vest - Km 77, Pardina, exclusiv - principele Carol, inclusiv est, Bobina, inclusiv Mila 23- Carmen Sylva, exclusiv, iar în adâncime între braţul Chilia şi canalul Sulina.
În fâşia de acţiune a batalionului, inamicul realizase o superioritate netă. Din documentele de arhivă reiese că inamicul dislocase 2 batalioane infanterie marină, o companie care de luptă, un divizion artilerie de câmp, o baterie artilerie grea, două monitoare şi 19 vedete rapide sprijinite de aviaţie. Dată fiind superioritatea adversarului, batalionului i s-au fixat misiuni ofensive numai în eventualitatea retragerii trupelor sovietice din nordul Dunării.

În dimineaţa zilei de 22 iunie 1941, Batalionul 15 infanterie marină a deschis focul asupra bivuacurilor de la Chilia Nouă şi a artileriei de însoţire. S-a declanşat un puternic duel de foc executat cu piesele de artilerie grea de câmp şi tunurile unui monitor, care s-a prelungit şi în cursul nopţii de 22 spre 23 iunie. Artileria sovietică a distrus posturile româneşti de observare de la Crapina, Lascăr Catargiu şi Ceatalchioi.
În după-amiaza zilei de 23 iunie, inamicul a executat bombardamente aeriene şi atacuri cu vedete blindate, situaţie ce a impus plutonului de pescari şi grupuri de mitraliere din "Regimentul 33 Infanterie" dislocate la Lascăr Catargiu să se retragă cu lotcile din dotare. Satul Patapov a fost supus atacului masiv de artilerie inamică din zona Ismail şi de pe monitorul "Udarnik ", sovieticii reuşind să debarce trupe de infanterie.
Pentru unităţile de infanterie marină şi cele de grăniceri, ziua de 26 iunie 1941 a fost cea mai grea. Inamicul a reuşit, după o puternică pregătire de artilerie şi simularea unei debarcări în dreapta dispozitivului românesc, să forţeze braţul Chilia. Concomitent, o vedetă blindată şi 2 bacuri încărcate cu trupe au intrat pe canalul Tătaru şi au reuşit debarcarea în sectorul apărat de compania de grăniceri, întorcând linia întâi şi rezerva batalionului. După două ore şi jumătate de lupte puternice, Detaşamentul maritim nr.1 a aprobat retragerea efectivelor batalionului "întrucât nici o rezistenţă n-a fost posibilă".

Retragerea pe grindul Chilia s-a executat prin luptă, "înregistrându-se pierderi serioase în cadre şi tntpă, morţi şi răniţi ". O parte din supravieţuitori, care nu ştiau să înoate, s-au înecat. Trupele din linia a doua, comanda batalionului şi subunitatea de aprovizionare s-au retras pe grindul Câşla şi apoi spre Mila 23, unde s-au regrupat şi ceilalţi supravieţuitori. La 28 iunie 1941, cei scăpaţi cu viaţă au fost retraşi la Tulcea şi apoi duşi la Malcoci, pentru refacere, unde au rămas până la 6 iulie 1941. Şi asupra celorlalte unităţi româneşti de infanterie marină s-au executat puternice bombardamente care le-au produs pierderi în oameni şi materiale. Inamicul a reuşit să ocupe pe malul drept o întindere de 75 km. Intervenţia promptă a navelor din subordinea ,. Gntpării tactice Tulcea" şi a artileriei "Diviziei 1 O in/anterie" a forţat nave le sovietice, care au susţinut debarcarea, să se retragă. Simultan, au fost reduse Ia tăcere bateriile inamice în sectorul Periprava, unde, prin acţiuni îndrăzneţe, grupe de infanterie au trecut Dunărea, capturând prizonieri. Înaintarea inamicului a fost stopată. Succesele sovieticilor în zona de nord-est a Deltei Dunării s-au datorat, pe de o parte, unei bune cooperări între forţele fluviale, terestre şi aeriene proprii, iar pe de alta, lipsurilor din dotarea unităţilor române, în special în piese de artilerie cu care să se poată riposta din primul moment împotriva navelor şi bateriilor de artilerie sovietice. Unităţile româneşti au fost obligate să abandoneze poziţiile şi să se retragă şi datorită preciziei bombardamentelor aviaţiei inamice, informate de elemente dinainte infiltrate, care au semnalizat "prin rachete poziţiile şi mişcările navelor şi trupelor noastre". 42 Informat de situaţia creată în Delta Dunării, "Comandamentul Marinei Regale" a luat măsuri de evacuare a locuitorilor, îndeosebi a lipovenilor. S-au interzis deplasările pe canale cu ambarcaţiunile proprietate personală. Totodată, "Gruparea tactică Tulcea" a fost întărită cu 3 companii de infanterie cu misiunea de a cerceta, "depista şi aresta informatorii sovietici".

La 7 iulie 1941, primul detaşament refăcut din "Batalionul 15 infanterie marină" a primit ordinul de a se deplasa la Mila 23, iar cel de-al doilea a pornit spre raionul Domniţa Maria-Carmen Sylva- Mila 23, cu misiunea de a bloca infiltrările inamicului. După o pregătire corespunzătoare, la 20 iulie 1941 "Batalionul 15 infanterie marină" a recuperat localităţile Câşlele, Chilia Veche şi Pardina. Batalioanele 16 şi 17 au reluat localităţile Jibrieni, Musura şi Periprava, inamicul fiind nevoit să se retragă datorită succesului trupelor româno-germane din aripa dreaptă a frontului. 
Succesele s-au datorat şi angajamentelor de artilerie ale monitoarelor româneşti: "Kogălniceanu" şi "Catargiu" şi vedetelor fluviale nr. 1, 3, 5 şi 6. Începând cu 23 iunie, monitoarele au executat foc împotriva navelor sovietice, obligându-le să se retragă pe poziţiile iniţiale. S-au susţinut cu foc acţiunile trupelor de uscat şi s-a tras împotriva avioanelor inamice.

Până la 22 iulie 1941, întreaga Deltă a Dunării a fost trecută sub controlul trupelor române.”
 
#citește mai departe în „Evoluția Dobrogei între 1918 – 1944”, de Valentin Ciorbea 

Dacă în urmă cu 123 de ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Sursa foto: ligamilitarilor.ro
 
Citește și:

#DobrogeaDigitală: Două monografii de referință ale profesorului Valentin Ciorbea, de astăzi în Biblioteca digitală ZIUA de Constanța