#DobrogeaDigitală „Toată suflarea românească trebue de acum înainte, să aibă o singură dorinţă, o singură cugetare, un singur gând”

• La 1 noiembrie 1913, apărea, la Constanța, revista „România Mare”

„România Mare”, subintitulată „Revista literară naţională”, a apărut, la Constanţa, în perioada 1 noiembrie 1913-iunie 1916 (38 de numere). Cu acelaşi titlu a apărut, în perioada 26 martie-28 iunie 1915 şi un ziar cotidian de seară, publicând „ultimele ştiri din ţară şi străinătate” (82 numere). De la 1 iulie 1915, acesta îşi va schimba titlul în "Dacia".
Conform programului apărut în primul său număr, revista „România Mare” este „isvorită din jalea suferinţelor fraţilor noştri și va lupta pe toate căile pentru uşurarea acestor suferinţe. Va căuta să infiltreze în toate părţile unde se vorbeşte româneşte, simţul sfânt al iubirei de neam - trezirea conştiinţei pregătirea pentru ziua cea mare ziua, învierei neamului.”



Revista pregătea, asemenea altor publicații româneștiale vremii, contextul ilustrării şi întreţinerii ideii de solidaritate naţională, precum și a necesității sporirii demnităţii naţional-statale, în procesul de atingere a idealului naţional.
Articolul reprodus mai jos, apărut în nr.1 din noiembrie 1913, se intitulează „Rostul nostru” și a fost indexat în volumul istoricului Stoica Lascu,  „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)”.
 

„Ultimele evenimente prin cari a trecut ţara noastră, evenimente atât de fericite pentru noi, au fost o adevărată revelaţiune, căci, pe lângă succesul obţinut de ţară, d'a putut constata cu multă şi legitimă bucurie, că patriotismul nu este o vorbă goală la noi, că dragostea de neam şi tron, nu erau nici măcar amorţite, ci că au persistat totdeauna în inima românului, şi nu a trebuit decât un semnal, pentru ca întreaga suflare românească să se ridice, toţi ca unul şi să răspundă, cu dragă inimă chemărei supreme. Din creerii munţilor, din şesurile bălţilor, dela Severin la Mamorniţa, un singur gând a mişcat pe toţi, mari şi mici, tineri şi bătrâni, zic bătrân, fiind-că nu puţini din cei cari au creat România independentă de azi, au ţinut să răspundă cu elan şi acum chemărei patriei.
Niciodată, în istoria popoarelor, nu credem să se fi petrecut fenomenul întâmplat la noi în Iunie 1913. Când înainte cu 2 luni de decretarea mobilizărei, starea de spirit deprimată se remarca în privirile tuturora, când mânia înăbuşită cu greu, coloctea moleşită în toate piepturile Româneşti, când atmosfera era atât de încărcată de cunoştiinţa înjosirei şi ofensei ce ni se făcea de cel mai ordinar popor de sclavi, ne întrebam cu toţi, dacă mai sunt Români în ţara românească, şi spiritul îndoelei părea să ne fi cuprins.
Singur Suveranul ţărei, şi cu vrednicul său sfetnic nu-şi pierduseră liniştea cu care priveau în viitor, şi nici încrederea în ţara pe care o cunoşteau aşa de bine. Şi speranţa şi încrederea nu le-a fost zadarnică. Proorocirea li s'a adeverit: "Glasul României a fost ascultat", "trenul a sosit la timp". Cum a fost ascultat glasul ţărei, se ştie de toţi. Acum însă când lucrurile şi-au reluat cursul lor, întrerupt de evenimentele petrecute acum când după izbânda strălucită, ce ma obţinut, venit-au iarăşi orele de reapos, de acel dolce farniente cu care eram obişnuiţi înainte de mobilizare? Ar fi să ne înşelăm înşi-ne. Ar fi să ne clădim o casă pe pământ fugitiv. Ar însemna să renunţăm de bună voie la realizarea idealului nostru naţional, realizare care ni s'a arătat mai mult ca niciodată apropiată şi sigură. Conştiinţa naţională nu mai trebue deşteptată, ea este, şi ceace trebue de făcut, ceiace se impune cu toată puterea, este menţinerea şi dezvoltarea în cea mai largă măsură a acestei conştiinţe, la oraşe ca şi la sate.
Niciodată momentul nu a fost mai prielnic ca acum. Toată suflarea românească trebue de acum înainte, să aibă o singură dorinţă, o singură cugetare, un singur gând: "România Mare". Reînchegarea vechei Dacii, recâştigarea moştenirei lui Traian. Prin şcoli, biserici, căzărmi, prin presă, prin toate părţile să se predice cu toată ardoarea această deviză. Presa mai ales, are cel mai frumos rol de îndeplinit. Această admirabilă putere, constitue unul din cele mai sigure mijloace, pentru răspândirea ideiei de unitate a tuturor românilor, sub un singur sceptru. Şi nu mai avem timp mult de pregătit evenimentele se vor precipita cu cea mai mare repeziciune de cum ne aşteptam.
În aer pluteşte ceva pe care îl simţim cu toţi, de care ne dăm bine seamă şi care nu-l definim dar pe care îl aşteptăm să se manifesteze în orice moment. Va fi deajuns o scânteie. De unde va porni? dela noi, ori de peste hotare? Nu se poate hotărî, dar ceeace suntem siguri, este că nu e departe timpul când scânteia se va produce, şi când focul, marele foc atât de aşteptat se va aprinde şi atunci ... atunci nimic nu-i va mai sta în cale. Vai de acei pe cari îi va întâlni în drumul său. Momentul acesta suprem va trebui însă să ne găsească pregătiţi, încât toţi cu o singură mişcare, cu o singură gândire, să pornim la lupta cea mare.
Astăzi fraţii noştri de pretutindeni au căpătat noi forţe, nou curaj, şi şi-au făcut mari speranţe în noi ceştia liberi. Datoria noastră este să nu-i desamăgim, să nu-i desnădăjduim, ci din contră, să le întărim simţămintele, ca aşteptarea să nu li se pară lungă şi prea grea. Şi nu li se va părea lungă şi grea, când vor vedea că lucrăm cu toţi pentru mântuirea lor. Pentru aceasta, însă, trebue să muncim să ne străduim din toate puterile, să ne schimbăm firea noastră cam apatică, să întreţinem veşnic focul sfânt al patriotismului celui mai curat şi ideia de realizare a visului nostru naţional, cu care trebe hrănit încontinuu poporul românesc.
lată deci rostul revistei noastre. Nu urmărim nici un câştig, decât pe acel ideal, şi acesta numai ne-a hotărât să scoatem revista de faţă, care să fie un purtător al cuvântului cel mare în toate unghiurile ţărei. Preoţi, Învăţători, Profesori, toţi aveţi menirea cea mai frumoasă de a propăvădui cuvântul adevărului naţional, România Mare. Şi la voi facem apelul cel mai călduros de a ne sprijini şi încuraja întru îndeplinirea sarcinei ce ne-am luat.
Coloanele revistei noastre, vă vor sta larg deschise la dispoziţie, pentru predicele voastre sfinte româneşti, cari vor avea cea mai bună înrâurire asupra poporului.
Punându-vă deci cu toţi pe lucru, rugăm pe cel A Tot Puternic să ne ajute ca în cel mai scurt timp să vedem realizată România Mare, moştenirea lui Traian.”

#citeşte mai departe în „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei“ 
#„Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“
#Autor Stoica Lascu
 
 
Dacă în urmă cu 123 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“. 
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
 
Sursa foto: imagoromaniae.ro
 

Citește și:

#DobrogeaDigitală: „Să ne unim și să voim”