#DobrogeaDigitală - „Tomi - Constanţa“, de colonelul Ionescu M. Dobrogianu (1931) La mulți ani, constănțeni! De la sora împăratului – Constantiana, prin Kustendje, la Constanța mileniului III

• Constantia renăscu ca phoenixul din propria lui cenușă în perioada Împăratului Anastase
• În 1780, Constanța era unul dintre cele mai însemnate porturi
• După 18880 reapare denumirea de Constanța și se renunță la Kustendje

Considerat de unii istorici drept cel mai vechi oraș al României, Kiustendgele - al cărui contur este asemuit, atât de frumos, unei lire, de către Camille Allard – ar fi trebuit să fie astăzi în sărbătoare, omagiindu-și, ca și în anii anteriori, patronul spiritual.
Dar pentru că restricțiile impuse de această afurisită pandemie ne țin încă prizonierii unor rigori, sărbătorim astăzi Constanța printr-o scurtă „lecție” de istorie oferită de colonelul Ionescu M. Dobrogianu, în lucrarea sa „Tomi – Constanța”.

„Epoca bizantină, care începe cu Constantin cel Mare (306-337). Tomis se află în epoca lui de continuă dezvoltare. Împăratul creștin îl mărește până la noua încingătoare întărită pe timpul lui Justinian.
Noul cartier adăogat Tomisului a fost numit Constantiana, după numele unei surori a Împăratului. Așa se explică pentru ce Hierocles, foarte apropiat timpului (începutul sec. Vi-lea 535) scrie în Synecdemul său: Tomis și Constantiana; și, când Procopiu spune, că Justinian a pus să se întărească și Constantiana, el mărturisește un adevăr.
Împăratul scriitor Constantin Porphyrogenitul în lucrarea sa «De thematibus», încă pomenește de două orașe (sec. X-lea), adică două caritere alăturate: Tomis și Constantiana.
Este de admis – după inscripțiile descoperite de V. Pârvan – că Tomis -Constantiana ar fi fost împărțită în șase cartiere, după numele celor șase triburi mileziane conlocuitoare (...) cu organizație religioasă, ba poate chiar și administrativă autonomă. (...)
Constantia a suferit mult de pe urma năvălirii unor cete a fioroșilor huni ai lui Atilla; căci greul năvălirilor hunice s-a desfășurat în câmpia panonică. Iordanes povestește că orașul a fost distrus. Dar împărăția hunică stabilită în Panonia s-a ținut mult; după moartea năpraznică a lui Atilla (456), intră zâzania între fiii lui. Unul din ei – Hernak – s-a statornicit în liniște cu supușii săi prin apropierea gurilor Dunării.
Constantia renăscu ca phoenixul din propria lui cenușă. Împăratul Anastase (491-518), puse să i se reconstruiască și să se repare zidurile, ni spune același istoric, Iordanes; aceia ce ne conduce a crede că orașul n-a fost distrus din temelii, ci poate numai devastat.
Subt  Justinian Tomis ajunse la maximum de dezvoltare, pe care – după cum am văzut – nu-l atinsese niciodată până atunci.
Tomis-Constantiola, calificat de oraș, era așa de bine întărit de Justinian, că avarii îl atacară în două rânduri fără a-l putea cuceri; iar când generalul Priscus, trimes de Mauriciu (582-602) în contra lor, trecu Dunărea cu Commentiolus în regiunea Tisei, aduse de acolo 3.000 avari, 8.000 slavi și 6.000 „alți barbari”, pe care-i așează la Tomi în anul 600.

 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF

 

Cu împingerea bulgarilor pe scena istoriei, Tomi-Constantia își trăiește ultimele zile. (...) Subt cel de-al treilea fiu al lui Cubrat, Asparuh, bulgarii se stabilesc în Bugeacul basarabean. În contra lor pornește Constantin IV Pogonatul (668-85), dar nu putu ajunge până la ei, din cauza gutei de care suferia și se oprește la Mesembria. Trupele nu și-au făcut datoria, așa că bulgarii prinseră curaj și trecând Dunărea urmăresc pe imperiali. Atunci au ocupat Constanța (680), pe care o distrug din temelii. (...)
Iată cum povestește Ewlia Celebi (trăitor pe vremea lui Matei Basarab. El a scris în 1651-2) ocuparea Constanții: «Kustendje a fost o puternică cetate. Deoarece Baiazid Ildirim a întâmpinat mari greutăți cu cucerirea ei, a pus de a distrus-o; iar pietrele le-a aruncat în mare. Și acum pe deal se văd împrejurul țărmului, urmele cetății dărâmate. (...) Deoarece Kustendje este așezată pe malul Mării, nu este așa de bogată și de frumoasă; căci de multe ori a fost atacată, ruinată și arsă de cazaci. În oraș sunt până la 150 de case, acoperite cu olane sau cu scânduri. Are o giamie mică, dar frumoasă chiar lângă port (desigur pe locul giamiei din vale), un han, 40-50 magazii mari așezate lângă port și câteva prăvălii. (...)
Kustendje, după mărturia lui La Mottraye, era în 1714 de o însemnătate prea mică, cu căsuțe rustice, afară de câteva locuințe turcești mai înfățișătoare. (...)
În 1780, spune agentul Poloniei la Poartă, W. Czrzanowski, Constanța «era unul din cele mai însemnate porturi, unde vin corăbii grecești și turcești. A aflat aci două corăbii de negoț din Stambul, care aparțineau unor greci. Orașul era pe atunci în ruine; dar are o așezare foarte frumoasă» (P. Panaitescu. Călători poloni, pag. 240). (...)
 
Constanța își încheie bilanțul socotelilor la sfârșitul secolului XVIIl-lea, cu un deficit groaznic. Orașul mai întâi jefuit, a fost prefăcut în ruine, de nici piatră peste piatră n’a mai rămas. Nici vorbă nu poate fi de locuitori, care în atâtea rânduri își luaseră lumea în cap. Cei întorși din pribegie, mai scormoniau cenușa, pe care o bănuiau a fi fost a căminului lor. N’apucau bine să-și clădească câte un bordei și să-și înfiripeze cât de cât o gospodărie, că altă năvală se anunța, pentru a lua din nou calea pribegiei și a nenorocirilor. Doar cimitirele — și erau trei la număr, unul pe locul catedralei de azi, altul pe coasta mării, pe la biserica armeană, până la biserica greacă și al treilea pe locul ocupat azi de școala primară No. 1. Toate foarte întinse — mai străjuiau ruinele rămase de pe urma atâtor năvăliri prădalnice!”.

 

Constanța României

O dată cu revenirea Dobrogei în fruntariile României, după Războiul de Independenţă din anul 1878, numele turcizat al oraşului s-a mai menţinut încă doi ani de la instalarea în 1878 a administraţiei româneşti în Dobrogea. Pe actele pe care le semnau în aceşti primi ani prefectul Remus Opreanu sau primul primar al Constanţei – grecul Antonio Alexandridi – sunt prezente antetele şi ştampilele cu înscrisurile Primăria Comunei Kustenge. După 1880, apare denumirea de Constanţa. Localnicii obişnuiau însă, încă mult timp, să folosească denumirea de Kustenge.   
Prima şedinţă a Consiliului Comunal al Comunei Kustenge s-a ţinut pe data de 12 decembrie 1878, prezidată de primarul Antonio Alexandridi, iar peste două zile, sub preşedenţia prefectului Remus Opreanu s-au adoptat mai multe hotărâri prin care se preconizau buna funcţionare a spitalului comunal, prevenirea şi stingerea incendiilor, curăţenia şi iluminatul stradal precum şi numirea comisiei pentru constituirea bugetului local pentru anul 1879. Primul regulament privind administraţia interioară a Constanţei a fost redactat la Primărie pe 6 mai 1879 şi aprobat de Prefectură, cu unele modificări, pe 8 mai.
 
#citește mai departe în „Tomi - Constanța”
#„Tomi - Constanta”
#Colonel Ionescu M. Dobrogianu
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Citește și:

#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu: „E un roman întreg în această moarte clandestină”