#DobrogeaDigitală Tragicul sfârșit al maestrului macabrului – Edgar Allan Poe

• „Figuri în filigran”, de Pericle Martinescu

„Dar de câte ori se pomeneşte numele lui Emil Gulian, el este legat de altă faţetă a creaţiei sale, anume aceea de ţraducător al lui Edgar Allan Poe. Volumul «Poemele lui Edgar Poe» îl reprezintă într-adevăr pe Gulian mai mult decât propriile realizări. Acest volum a apărut în 1938 îşi dovedește o mare şi constantă - poate unică - pasiune a autorului pentru poetul american.

Cartea se deschide cu un Studiu introductiv, de vreo 50 de pagini, având mai multe paragrafe tematice. Mai întâi o succintă prezentare biografică, semănând cu o pledoarie pentru o cauză ce stă la inima apărătorului. Urmează o secvenţă despre «Filosofia compoziţiei», cunoscuta expunere teoretică a lui Edgar Poe, apoi situare a poetului în climatul liric al epocii, atât în literatura de limbă engleză, cât şi în cea franceză, unde a avut o influenţă extinsă. Sunt de asemeni menționate unele traduceri în româneşte făcute până la data respedivă (Iuliu Cezar Săvescu, Luca Ion Caragiale, George Murnu, Paul Sterian).

Angajamentul lui Emil Gulian era de a-l reda pe Edgar Poe în româneşte aşa cum sună el în original, şi în special în poemele cele mai dificile ca tehnică a versificaţiei. Nu este vorba de o traducere «după ureche», apelând la versuri intermediare (franceze sau germane), ci de o transpunere organizată, meticuloasă, respectând arhitectura savantă şi adânc elaborată a versificaţiei poetului de care Gulian s-a ataşat atât de puternic.

Un exemplu ilustrativ în acest sens este traducerea poemului «Corbul», foarte greu de transpus într-o altă limbă, traducere ce atestă inteligenţa şi travaliul celui ce-şi asumă această sarcină. Compus din 18 strofe a câte 6 versuri, acest poem – în afară de trama anecdotică implicită, pe care o dezvoltă progresiv şi cu accente percutante - acest poem, zic, are o structură cu totul specială. Edgar Poe i-a şi consacrat un studiu întreg

spre explicarea lui şi a intenţiilor ce i-au stat la bază. (E vorba de eseul «Filosofia compoziţiei» amintit mai înainte).

Emil Gulian a transpus în româneşte poemul «Corbul» într-o formă cât mai apropiată de original, respectând pe cât posibil tehnica folosită de autor. Astfel, în cele 18 strofe, unele versuri din interior trebuie să aibă o rimă care să consune cu cuvântul final «Nevermore»(Niciodată). Și traducătorul

reuşeşte această performanţă, găsind aproape 30 de rime pentru «Nevermore» rime ce nu se repetă decât acolo unde poetul le-a plasat cu - deliberare. (Uneori chiar în structura aceluiaşi vers sunt cuvinte care rimează.) De exemplu:

Mult mă minună la uricioasă

pasăre de rând vorbirea frumoasă,

Deşi răspunsul nu avea tâlc şi nu

îmi fu de mare ajutor;

Dar nu se poate să tăgăduim că nici un muritor

din câţi auzim

Nu fu de soartă ursit, pe cât

ştim, deasupra ușii -

camerei sale să vadă cum stă dispreţuitor,

O jivină, o pasăre, ce pe

bustul cioplit de sus,

de pe ușa camerei sale s-a

cocoţat coborâtă din zbor

Cu un astfel de nume -

«Nevermore».

Dar şi în celelalte poeme ambiţia traducătorului a fost de a reda în româneşte suflul intrinsec şi modalitatea de expresie a lui Poe.

De aceea, Emil Gulian rămâne în literatura noastră mai mult decât autorul volumului de versuri «Duh de basm, excelentul traducător al Poemelor lui Edgar Poe. Această realizare i-a şi consacrat numele în rândul celor ce slujesc dintotdeauna Poezia”.