#DunăreaCălăuzăTuristică Satul Sfântul Gheorghe - „Este mai mult un sat oriental şi cu străzile pline de nisip“

 
În anul 1935, după ce vizitează Dunărea, R.I. Călinescu publică în colaborare cu Administraţia Comercială a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă lucrarea „Dunărea. Călăuză turistică“.
 
Autorul este deja cunoscut  pentru o altă  operă, asemănătoare acesteia, „Cutreerând Dobrogea Meridională“, disponibilă în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța. Lucrarea de față prezintă, asemenea unui ghid turistic, detalii despre Dunăre, ilustrând informația cu o mulțime de fotografii.
 


Autorul precizează încă de la început că volumul de față vine în sprijinul turismului intern, grav afectat de criza de la acea vreme. R.I. Călinescu notează că lucrarea este „un îndemn pentru vizitarea locurilor descriese“ ca urmare a „lipsei de întreprinderi turistice, de importanţa celor streine, care a făcut ca şi în această ramură de activitate să nu fim la înălţimeastreinâtăţei“.
 
Pe parcursul celor 142 de pagini sunt notate informații prețioase necesare unui turist care dorește să exploreze tainele dunărere, stilul narativ folosit fiind accesibil, iar datele științifice  prezentate într-o maniera abordabilă tuturor. Cartea este structurată în două mari capitole cu patru anexe.
 
Primul capitol este dedicat prezentării generale a Dunării „de la izvor până la frontiera României“ în care regăsim informații de cultură generale despre fluviu.
 
Capitolul al doilea debutează cu un preambul dedicat „Generalităților“. Autorul ne introduce, astfel, în Dunărea românească prezentând pe mai multe pagini Dunărea, trecând în revistă detalii geografie, economie, etimologice etc. Acesta realizează întregul traseu al fluviului de pe teritoriul României, adăugând și informații istorice relevante și captivante.
 
Primul subcapitol este intitulat „Defileul Dunării“, descris pe mai multe pagini. Autorul noteaza detalii despre atracțiile zonei vizibile în timpul excursiei sale cu vaporul în Defileu. Detaliile creeaza verosimil o panoramă impresionantă.
 
Părăsim „Defileu Dunării“ și ne îndreptăm, tot navigând Dunărea, „de la Turnu Severin la Brăila“, denumirea dată de autorul R.I. Călinescu celui de-al doilea subcapitol.
 
Al treilea subcapitol, de altfel și ultima parte a lucrării prezentate, aduce în fața cititorilor călătoria autorului „de la Brăila la mare“. Primul popas este orașul Brăila. R.I. Călinescu coboară din vapor în portul Brăila și notează primele impresii, dar și o serie de informații tehnice și istorice. După o plimbare pe canalul Filipoiu şi lacul Şerban, călătorul nostru ajunge la Măcin și apoi în Galați și orașul Reni. Din Issacea ajungem în fermecătoarea Delta Dunării, și, în firescul traseu, în Tulcea, Ismail și Chilia Nouă, Insula Șerpilor.
 
Ultimul punct din impresionantul itinerariu al lui R.I. Călinescu este satul Sfântul Gheorghe, de pe brațul omonim al Dunării. Dupa zeci de sate, orașe și insule vizitate și descrise de autor, toate prezentate în edițiile anterioare, R.I. Călinescu ne proiectează, în stilul narativ specific, fermecătoarea panoramă a brațului Sfântul Gheorghe, dar și câteva detalii despre satul Sfântul Gheorghe. 
 
Finalul lucrării ne trimite spre infinitul Mării Negre, căci „spre răsărit şi miazăzi, privirea se pierde pe întinsul albastru al mării“. Redăm în cele ce urmează rândurile scrise de R.I. Călinescu:
 
„Pe brațul Sf. Gheorghe nu circulă nici vasele N.F.R., nici cele S.R.D., din cauză că până acum se pare că exploatarea unei linii de navigație pe acest braț n'ar fi rentabilă.
 
Numai câte un mic remorcher al Administrației Pescăriilor, plecat în inspectie își mai permite să se aventureze prin aceste locuri care a mintesc canalul Filipoiul, cu deosebire că aici este ceva mai larg. La capătul bratului Sf. Cheorghe, se află târgușorul Sf. Gheorghe, situat în deltă, la nord de brațul cu acelaşi nume, bogat în cherhanale clădite pe piloti, unde se adună şi se păstrează în butoaie, peştele ce revine Statului. 
 
Pe mare, în dreptul bratului Sf. Gheorghe, se poate vedea câte o salcie neagră, legănate de valuri, care însă nu se deplasează ci stă pe loc. O asemenea salcie indică locul unde și-au pus cârligele pentru prinderea morunului. Târgusorul Sf. Gheorghe este mai mult un sat oriental, cu gospodării modeste şi cu străzile pline de nisip.
 
De altfel nisip este pretutindeni aici, ținutul fiind acoperit de dune care încep chiar în dosul caselor din strada principală, amenințând locuințele cu astuparea.
 
Într-adevăr, dunele se ridică uneori până la inaltimea caselor cutropind si putinii arbori ce de abia mai cresc aici.
 
Dincolo de dunele mari se intinde un câmp nisipos cu dune mai mărunte, acoperite cu o vegetatie sărăcăcioasă ce controlează isbitor cu exuberanta vegetatiei deltei.
 
La gura bratului, situat pe un ostrov, se află farul Sf. Gheorghe din turnul căruia observa torul are spre Nord o privelişte admirabilă a supra deltei, cu toată gruparea de ostroave cu tropite de vegetatieaquatică, formată din stuf şi sălcii, printre care şerpueste Dunărea ce se pierde în mare.
 
De aici putem cuprinde cu privirea şi satul Sf. Gheorghe, cu dunele și câmpul pustiu din spate.
 
Spre apus se întinde marele ostrov Dranov, cu stufuri, jepse şi grinduri acoperite de pășuni verzi. Spre răsărit şimiazazi, privirea se pierde pe întinsul albastru al mării“.
 
Descarcă   gratuit   volumul   „Dunărea.   Călăuză   turistică“,  de   R.I.Călinescu din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța
 
Sursă foto: „Dunărea.   Călăuză   turistică“,  de   R.I.Călinescu
 
Citește și:
 
#DunăreaCălăuzăTuristică: Insula Șerpilor - „Se bucura de un renume mai mare, căci pe dânsa se ridica templul de marmură albă al lui Achille“