In Memoriam violonistul Jean Bibu Tița (11 iunie 1957 – 13 octombrie 2016) „Vioara a fost viața lui!” (galerie foto)

„Artiștii nu mor niciodată, ei rămân mereu vii în sufletele celor pe care i-au bucurat atât de mult cândva! Maestrul Jean Tiţa Bibu a fost şi va rămâne nu doar un om extraordinar, ci şi o lecție minunată de viață, un exemplu de caracter!”. Este doar unul dintre zecile de mesaje care, în urmă cu patru ani, pe 13 octombrie 2016, îl petreceau pe ultimul drum pe cel care a lăsat în urma sa multe clipe memorabile.
 
Pentru că, spre deosebire de ceilalți colegi ai săi, violonistul Jean Tița Bibu – de la a cărui naștere se împlinesc astăzi 63 de ani (11 iunie 1957) - și-a încântat publicul și dincolo de scenă, ceea ce l-a făcut celebru fiind participările la numeroase evenimente și emisiuni televizate alături de cvartetul său.
 
După absolvirea Liceului de muzică, promoția 1976, s-a angajat în orchestra Teatrului Liric (devenit mai apoi Opera Constanța), fiind și colaborator al Filarmonicii „Marea Neagră”, cu care a participat la numeroase turnee în țară și străinătate.
Ca artist în orchestra tomitană a cântat sub bagheta unor dirijori celebri, precum Constantin Daminescu, Gheorghe Stanciu și Radu Ciorei.
 
A avut ambiția ca, la o vârstă destul de înaintată, să finalizeze studiile superioare la Facultatea de arte a Universității „Ovidius” din Constanța, promoția 2000.
În prealabil, urmase cursurile Facultății de drept a Universității „Spiru Haret”, încântat de prelegerile prof. univ. dr. Tudorel Butoi (reputat psiholog criminalist, expert psiholog și autor a numeroase lucrări în domeniul psihologiei judiciare, cel dintâi expert român în tehnica de detecție a comportamentului duplicitar).
 
Astăzi, când se împlinesc 63 de ani de la naștere, am încercat să rememorăm clipe dragi împreună cu soția sa, prof. Livia Bibu, alături de care a împărtășit, timp de două decenii, pasiunea pentru vioară. La ora actuală, prof. Bibu predă vioara în cadrul Colegiului Național de Arte „Regina Maria”.
„A fost un caracter pozitiv, iubitor de oameni, de semeni, cu o bucurie imensă de a trăi viața foarte intens. Nu găsea defecte nimănui; chiar dacă încercam să-i spun că greșește, îi lua pe toți ca atare și tocmai de aceea a avut foarte mulți prieteni, care l-au apreciat și l-au iubit. Iar acest fapt mi s-a confirmat la trecerea lui în neființă, când, la priveghi, timp de trei zile, sute de lumânări i-au luminat calea.
Un om constructiv, care și-a dorit să realizeze ceva în viață, dornic să unească oamenii. Era totdeauna centrul petrecerilor la care era invitat, pentru că, dincolo de interpretările cu vioara, care erau nelipsite, spunea bancuri, întreținea atmosfera. Nici în vacanțe nu pleca fără vioară, pentru că după o zi două exersa. Vioara a fost viața lui!
Mi-amintesc cum povestea că în copilăria petrecută la Istria, bunicul lui i-a făcut o vioară din lemn, iar în clasa I s-a rugat de mama lui să-l dea să studieze vioara”, evocă prof. Bibu.
 
Viața lui Nea Jean, așa cum îi spuneau apropiații, s-a schimbat brusc în 2014, atunci când artistului i s-a depistat o tumoră cerebrală, care avea să-i curme existența atât de devreme, la doar 59 de ani.
 
Citește și:

„Dumnezeu să îi ocrotească somnul!“ Un ultim omagiu pentru maestrul Jean Tița, la Capela Bisericii Sf. Constantin şi Elena din Constanţa

 
 

Galerie foto: