Prefecții Constanței 1878 - 1925 (IX). Scarlat Vârnav, Constantin Pariano, Mihail Capșa

 

Istoria Instituției Prefectului prezintă schimbări importante care determină structurarea acesteia în patru perioade 1878 - 1925, 1925 - 1938, 1938 - 1941, 1941 - 1949. Lista tuturor prefecților județului Constanța din 1878 până în prezenat poate fi consultată AICI.
 
Astfel că, în edițiile ce urmează vom prezenta biografiile prefecților județului Constanța, din aceste perioade, biografii integrate în lucrarea „Prefecții județului Constanța (1878-1949 și 1990-până în prezent) mărturii fotodocumentare“, de Virgil Coman și Corina Apostoleanu.
 
Instituția Prefectului între anii 1878 - 1925
 
Reformele legislative și administrative din a doua jumătate a secolului XIX au comportat și înființarea Instituției Prefectului. Ca urmare a reintegrării Dobrogei la statul român, este numit prefect Remus Opreanu, al cărui nume se va lega, firește, de primele reforme pentru spațiul Dobrogean. După anul 1879, Dobrogea avea două județe: Constanța și Tulcea. Județul Constanța era alcătuit din cinci plase cu cinci comune urbane, 104 comune rurale și 51 de sate și cătune.
 
Sediul Instituției se afla la „Conacul turcesc“, clădire ce avea adresa pe locul actualului liceu „Mihai Eminescu“ din Constanța. „Conacul“ va fi distrus în urma unui incendiu din anul 1883, moment din care Prefectura se va muta în diverse clădiri închiriate până în anul 1906 când Palatul Administrativ a fost inaugurat (actuala clădire a Cercului Militar, de strada Traian, nr. 29).
 
Anul 1913 marchează stabilitatea legislativă și administrativă a Dobrogei, odată cu abrogarea Legii de organizare a Dobrogei relative la alegerea, îndatoririle și modul de funcționare al consiliilor județene și comunale. Din 1913 atribuțiile prefectului intra la unison cu cele ale celorlaltor prefecți din țară.
 
Următoarea modificare are loc în anul 1925, de altfel firească în contextul transformărilor statului român, acum aflat în desăvârșirea unitară.
 
Continuăm seria biografiilor prefecților județului Constanța. De data aceasta, atenția cade pe Scarlat Vârnav, Constantin Pariano, Mihail Capșa:
 
„Scarlat Vârnav a absolvit studii de inginerie la Paris. În anul 1880 este numit director al Scolii de Poduri şi Şosele, iar în 1894 devine director al Regiei Monopolurilor de Stat.
 
A fost numit prefect al judeţului Constanta la data de 25 aprilie şi va îndeplini această funcție până la 28 decembrie 1904.
 
Revine la conducerea acestei instituții în data de 12 martie 1907 si va rămâne în functie pănă la 1 decembrie 1909. În timpul administrației sale s-au construit în judetul Constanta 42 de biserici, 117 şcoli, două spitale, precum şi câteva zeci de clădiri de primării. Totodată, au fost inaugurate Palatul Administrativ, Palatul Regal, Palatul Justiției şi s-a amenajat Bulevardul Elisabeta.
 
A publicat volumul Marina de comerciu, Bucureşti, 1897 şi o serie de articole în ziarul «Constituționalul».
 
Constantin Pariano a absolvit cursurile Institutului de Agricultură din Gembloux-Belgia. Fiu al unei familii de moşieri din Vlaşca, a cumpărat în anul 1893 o cunoscute proprietate de 2000 de ha în comuna Hasancea (azi, Valu lui Traian), judetul Constanța, legându-și destinele de această regiune a tării.
 
A fost unul dintre fondatorii Clubului Conservator din Bucuresti si preşedinte al Partidului Conservator Constanța. Ca membru al acestui partid a îndeplinit funcția de deputat în două legislaturi şi cea de prefect al judeţului Vlaşca. A făcut parte din Comisia de acordare a drepturilor pentru dobrogeni şi a îndeplinit de două ori functia de preşedinte al Consiliului Județean Constanța, a fost membru al Comisiei de Agricultură, al Comisiei Zootehnice, al Societății Agrare, al Intimclubului «Galatz», Preşedinte al Societății Agrare.
 
Alături de lon Bănescu şi Mihail Coiciu, s-a numārat printre fondatorii ziarului «Farul - organ al intereselor Dobrogei (19 octombrie 1903 - 19 decembrie 1904)».
 
A îndeplinit funcția de prefect al judetului Constanta între 28 decembrie 1904 -9 mai 1905; 15 ianuarie 1911-19 octombrie 1912; 22 iulie 1921- 20 ianuarie 1922. Ca urmare a activitătii sale a fost distins cu cinci medalii de aur şi ordinele «Steaua României» în grad de Cavaler şi «Coroana României» în grad de Ofiter.
 
Mihail Capşa a absolvit Şcoala Militară, parcurgând treptele în ierarhia militară ca sublocotenent (1863), locotenent (1866), căpitan (1869), maior (1875), locotenent-colonel (1883), colonel (1891).
 
De-a lungul carierei a mai deținut şi funcțiile de prefect al judetului Râmnicu Sărat (1892-1893), director general la Directia Generală a Penitenciarelor (1893-1894), secretar general al Ministerului de Interne (1894), prefect al Poliției Capitalei (1894-1895), prefect al judetului Muscel (1900), prefect al judetului Covurlui (1900-1901). A fost numit prefect al județului Constanta la data de 9 mai 1905 şi a îndeplinit această funcție până la 12 martie 1907.
 
Ca urmare a activităţii sale a fost distins cu medaliile «Trecerea Dunării», «Apărătorii Independenței», «Comemorativă rusă» si ordinele: «Steaua României» în grad de Cavaler si «Coroana României» în grad de Ofițer“.

Sursă de documentare: „Prefecții județului Constanța (1878-1949 și 1990-până în prezent) mărturii fotodocumentare“, de Virgil Coman și Corina Apostoleanu.