Prefecții Constanței 1878 - 1949 (XIV). Nicolae Constantinescu, Horia P. Grigorescu, Vasile Bellu

Istoria Instituției Prefectului prezintă schimbări importante care determină structurarea acesteia în patru perioade 1878 - 1925, 1925 - 1938, 1938 - 1941, 1941 - 1949.

Lista tuturor prefecților județului Constanța din 1878 până în prezenat poate fi consultată AICI. 

Astfel că, în edițiile ce urmează vom prezenta biografiile prefecților județului Constanța, din aceste perioade, biografii integrate în lucrarea „Prefecții județului Constanța (1878-1949 și 1990-până în prezent) mărturii fotodocumentare“, de Virgil Coman și Corina Apostoleanu. 
Instituția Prefectului între anii 1878 - 1925

Reformele legislative și administrative din a doua jumătate a secolului XIX au comportat și înființarea Instituției Prefectului. Ca urmare a reintegrării Dobrogei la statul român, este numit prefect Remus Opreanu, al cărui nume se va lega, firește, de primele reforme pentru spațiul Dobrogean. După anul 1879, Dobrogea avea două județe: Constanța și Tulcea. Județul Constanța era alcătuit din cinci plase cu cinci comune urbane, 104 comune rurale și 51 de sate și cătune. 



Sediul Instituției se afla la „Conacul turcesc“, clădire ce avea adresa pe locul actualului liceu „Mihai Eminescu“ din Constanța. „Conacul“ va fi distrus în urma unui incendiu din anul 1883, moment din care Prefectura se va muta în diverse clădiri închiriate până în anul 1906 când Palatul Administrativ a fost inaugurat (actuala clădire a Cercului Militar, de strada Traian, nr. 29). 

Anul 1913 marchează stabilitatea legislativă și administrativă a Dobrogei, odată cu abrogarea Legii de organizare a Dobrogei relative la alegerea, îndatoririle și modul de funcționare al consiliilor județene și comunale. Din 1913 atribuțiile prefectului intra la unison cu cele ale celorlaltor prefecți din țară. 

Următoarea modificare are loc în anul 1925, de altfel firească în contextul transformărilor statului român, acum aflat în desăvârșirea unitară. 

Continuăm seria biografiilor prefecților județului Constanța. De data aceasta, atenția cade pe Nicolae Constantinescu, Horia P. Grigorescu, Vasile Bellu:

„Nicolae Constantinescu a fost numit în funcția de prefect al județului Constanța prin Decretul Regal nr. 1394 din 24 aprilie 1931 şi a îndeplinit această funcție până la data de 7 iunie 1932.

La instalarea sa au luat parte fostul prefect, Nicolae V. Petru, senatorul I. Radovici, un număr important de avocați și inginerul Jean Stoenescu-Dunăre, noul prefect de Putna.

Horia P. Grigorescu a absolvit ciclul primar la Constanța, iar cel secundar în capitală, la Liceul «Gheorghe Lazăr». După obținerea licenței în Drept la Universitatea din Bucureşti îşi ia titlul de doctor în acelaşi domeniu, în anul 1922, la Paris. Ulterior, devine membru al Baroului Bucureşti, iar din 1924 al celui din Constanţa.

În legislatura 1927-1928 şi-a exercitat mandatul în Parlamentul României ca deputat de Constanța. În perioada martie 1934 decembrie 1937 şi iulie - septembrie 1940 a fost primar al municipiului Constanța susținând numeroase proiecte edilitare.

A fost numit în funcția de prefect al județului Constanța prin Decretul Regal nr. 2942 din 15 noiembrie 1933 şi a îndeplinit această funcție până la data de 20 martie 1934.

În perioada 5 septembrie 1939 - 4 iulie 1940 a deținut funcția de subsecretar de Stat la Ministerul de Interne.

În anul 1945 a fost numit ambasador al României la Praga unde va activa până în 1947 când este demis. Pleacă în Elveția pentru a se trata în urma unui accident aviatic, iar după un an se stabileşte în Argentina, la Buenos Aires, unde va locui câțiva ani. Revine în Europa şi se stabilește la Paris rămânând aici până la sfârşitul vieții.

Vasile Bellu a absolvit Facultatea de Drept din laşi, iar după satisfacerea stagiului militar la Corpul II Armată în 1916 devine avocat în Baroul Constanța unde va activa, cu unele întreruperi când a deținut alte funcții, până în 1947. Între 1929-1933 şi-a exercitat mandatul în Parlamentul României ca deputat de Constanța din partea Partidului Național Liberal.

A fost numit în funcția de prefect al judeţului Constanța prin Decretul Regal nr. 745 din 21 martie 1934 şi a îndeplinit această funcție până la data de 29 decembrie 1937.

La instalarea sa au luat parte fostul prefect, Nicolae V. Petru, senatorul I. Radovici şi inginerul Jean Stoenescu-Dunăre, prefect de Putna. Între 1939-1940 a funcționat ca ofiţer magistrat pe lângă Tribunalul Diviziei a 9-a Constanța. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a participat pe frontul de Răsărit fiind avansat la gradul de căpitan în rezervă.

Din anul 1948 s-a stabilit la Bucureşti, însă fiind bolnav nu a mai lucrat o perioadă de câțiva ani până în 1956 când s-a angajat la Biroul Arhivă al Ministerului Industriei Grele“.

Sursă de documentare: „Prefecții județului Constanța (1878-1949 și 1990-până în prezent) mărturii fotodocumentare“, de Virgil Coman și Corina Apostoleanu.

Sursă foto: ZIUA de Constanța

Citește și:

Prefecţii judeţului Constanţa (1878 - 2018). Judeţul a avut 50 de prefecţi până în 1949 şi alţi 20 în ultimii 28 de ani. Lista completă! (galerie foto)