Prefecții Constanței 1878 - 1925 (XV). Octav Goruneanu, Vasile Atanasiu, Ioan Spirea

Istoria Instituției Prefectului prezintă schimbări importante care determină structurarea acesteia în patru perioade 1878 - 1925, 1925 - 1938, 1938 - 1941, 1941 - 1949. Lista tuturor prefecților județului Constanța din 1878 până în prezenat poate fi consultată AICI.
 
Astfel că, în edițiile ce urmează vom prezenta biografiile prefecților județului Constanța, din aceste perioade, biografii integrate în lucrarea „Prefecții județului Constanța (1878-1949 și 1990-până în prezent) mărturii fotodocumentare“, de Virgil Coman și Corina Apostoleanu.
 


Instituția Prefectului între anii 1878 - 1925
 
Reformele legislative și administrative din a doua jumătate a secolului XIX au comportat și înființarea Instituției Prefectului. Ca urmare a reintegrării Dobrogei la statul român, este numit prefect Remus Opreanu, al cărui nume se va lega, firește, de primele reforme pentru spațiul Dobrogean. După anul 1879, Dobrogea avea două județe: Constanța și Tulcea. Județul Constanța era alcătuit din cinci plase cu cinci comune urbane, 104 comune rurale și 51 de sate și cătune.
 
Sediul Instituției se afla la „Conacul turcesc“, clădire ce avea adresa pe locul actualului liceu „Mihai Eminescu“ din Constanța. „Conacul“ va fi distrus în urma unui incendiu din anul 1883, moment din care Prefectura se va muta în diverse clădiri închiriate până în anul 1906 când Palatul Administrativ a fost inaugurat (actuala clădire a Cercului Militar, de strada Traian, nr. 29).
 
Anul 1913 marchează stabilitatea legislativă și administrativă a Dobrogei, odată cu abrogarea Legii de organizare a Dobrogei relative la alegerea, îndatoririle și modul de funcționare al consiliilor județene și comunale. Din 1913 atribuțiile prefectului intra la unison cu cele ale celorlaltor prefecți din țară.
 
Următoarea modificare are loc în anul 1925, de altfel firească în contextul transformărilor statului român, acum aflat în desăvârșirea unitară.
 
Continuăm seria biografiilor prefecților județului Constanța. De data aceasta, atenția cade pe Octav Goruneanu, Vasile Atanasiu, Ioan Spirea:
 
 
„Octav Goruneanu a absolvit Facultatea de Drept, titlul de doctor obținându-l în acelaşi domeriu și în Economie Politică. În anul 1922 se stabileşte la Constanța, iar în 1923 devine director la revista cu apariție lunară, «Dobrogea economică», cu subtitlul «Buletinul Camerei de Comerţ şi Industrie», la numerele 9; 9-10 din august- septembrie-octombrie 1923 şi numerele 1-2 din ianuarie-februarie
 
Totodată, a mai deținut și funcția de director și la publicația bilunară «Steaua» (martie-iunie 1923, 1924 (?), 1927, 1928, organ al Partidului Poporului și cea de secretar de redacție al publicațiilor «Luminătorul» şi «Curierul Sindicatului Agricol». A colaborat, de asemenea, la cotidianul «Dacia» (1915-1944), la săptămânalul «Farul» (2 februarie 1933-20 aprilie 1937).
 
A fost numit prefect al județului Constanța prin Decretul Regal nr. 4333 din 30 decembrie 1937 şi a îndeplinit această funcție până la data de 10 februarie 1938.
 
A publicat mai multe lucrări între care menționăm O ştiinţă nouă: urbanismul şi Constanța din punct de vedere urbanistic, Constanța, 1930; Regimul circulației pământurilor rurale, Constanța, 1932.
 
Vasile Atanasiu a absolvit Liceul Militar din laşi, iar în 1907 Şcoala Militară de Artilerie, Geniu şi Marină. După absolvire, a fost avansat sublocotenent şi repartizat la Regimentul nr. 3 Artilerie grea. Şi-a continuat studiile la Școala Specială de Artilerie şi a urcat în ierarhia militară până la gradul de general.
 
În anii Primului Război Mondial a fost comandant de baterie participând la confruntările din sudul Dobrogei de la finele anului 1916, precum şi la cele de la Mărăşeşti, din vara anului 1917. Între cele două războaie mondiale a îndeplinit diferite funcții în cadrul Marelui Stat Major şi în Inspectoratul General al Artileriei. S-a mai remarcat în calitate de comandant de divizie de infanterie şi corp de armată, respectiv director superior al artileriei. A fost delegat în funcția de prefect al județului Constanța prin Decretul Regal nr. 4623 din 10 februarie 1938 și a fost înlocuit la data de 11 februarie 1938.
 
A publicat mai multe lucrări între care menționăm: Campaniile napoleoniene (1796-1815) şi campaniile din 1866 și 1870 cu 55 de schițe (coautor), Bucureşti, 1925; Centenarul renaşterii Artileriei Româneşti" (1843-1943) (coautor), Piteşti, 1943.
 
Ioan Spirea a absolvit în anul 1913 Şcoala Militară de Artilerie Geniu şi Marină ajungând până la gradul de general. În cariera militară a dețiunt, între altele, funcția de comandant al Regimentul de Artilerie din Constanța și cea de șef de Stat Major al Diviziei a 9-a.
 
Ca urmare a activității sale a fost distins, cu medaliile «Avântul Țării» (1914), «Victoria a Marelui Război» (1923) şi ordinele «Steaua României» în grad de Cavaler (1916), «Crucea Comemorativă de Război cu baretele Bucureşti, Dobrogea Mărăşeşti» (1919), «Coroana României» în grad de Ofițer (1929) ş.a.
 
A fost delegat în funcția de prefect al judeţului Constanța prin Decretul Regal nr. 4824 din 11 februarie 1938 și a îndeplinit această funcție până la data de 17 martie 1939“.
 
Sursă de documentare: „Prefecții județului Constanța (1878-1949 și 1990-până în prezent) mărturii fotodocumentare“, de Virgil Coman și Corina Apostoleanu.
 
Sursă foto: ZIUA de Constanța
 
Citește și:
 
Prefecţii judeţului Constanţa (1878 - 2018). Judeţul a avut 50 de prefecţi până în 1949 şi alţi 20 în ultimii 28 de ani. Lista completă! (galerie foto)