Prefecții Constanței 1878 - 1949 (XVIII). Hugo Schwab, Emil I. Buzincu, Alexandru Ignătescu

Istoria Instituției Prefectului prezintă schimbări importante care determină structurarea acesteia în patru perioade 1878 - 1925, 1925 - 1938, 1938 - 1941, 1941 - 1949. Lista tuturor prefecților județului Constanța din 1878 până în prezenat poate fi consultată AICI.
 
Astfel că, în edițiile ce urmează vom reda biografiile prefecților județului Constanța, din aceste perioade, biografii integrate în lucrarea „Prefecții județului Constanța (1878-1949 și 1990-până în prezent) mărturii fotodocumentare“, de Virgil Coman și Corina Apostoleanu.
 
Instituția Prefectului între anii 1878 - 1925
 
Reformele legislative și administrative din a doua jumătate a secolului XIX au comportat și înființarea Instituției Prefectului. Ca urmare a reintegrării Dobrogei la statul român, este numit prefect Remus Opreanu, al cărui nume se va lega, firește, de primele reforme pentru spațiul Dobrogean. După anul 1879, Dobrogea avea două județe: Constanța și Tulcea. Județul Constanța era alcătuit din cinci plase cu cinci comune urbane, 104 comune rurale și 51 de sate și cătune.
 
Sediul Instituției se afla la „Conacul turcesc“, clădire ce avea adresa pe locul actualului liceu „Mihai Eminescu“ din Constanța. „Conacul“ va fi distrus în urma unui incendiu din anul 1883, moment din care Prefectura se va muta în diverse clădiri închiriate până în anul 1906 când Palatul Administrativ a fost inaugurat (actuala clădire a Cercului Militar, de strada Traian, nr. 29).
 
Anul 1913 marchează stabilitatea legislativă și administrativă a Dobrogei, odată cu abrogarea Legii de organizare a Dobrogei relative la alegerea, îndatoririle și modul de funcționare al consiliilor județene și comunale. Din 1913 atribuțiile prefectului intra la unison cu cele ale celorlaltor prefecți din țară.
 
Următoarea modificare are loc în anul 1925, de altfel firească în contextul transformărilor statului român, acum aflat în desăvârșirea unitară.
 
Continuăm seria biografiilor prefecților județului Constanța. De data aceasta, atenția cade pe Hugo Schwab, Emil I. Buzincu, Alexandru Ignătescu:
 


„Hugo Schwab a abslovit în anul 1905 Şcoala Militară de la Sibiu, iar în 1905 cursurile de perfecționare la Centrul de Instructie de la Oradea Mare ajungând până la gradul de general. A participat la Primul Război Mondial, find mobilizat în Armata Austro-Ungi Regimentul 5 Infanterie. În Armata română a activat la Regimentul 82 Infanterie, Regimentul 98 Infanterie, Regimentul 4 Infanterie, Brigada 49/50 Infanterie, Regimentul 97/98 Infanterie Regimentul 3 Vânători, Regimentul 40 Infanterie, Brigada 9 Infanterie și Divizia a 9-a.
 
Ca urmare a activității sale a fost distins de către Armata austro-ungară cu «Crucea Regele Carol», «Crucea de Fier Germană» clasa a II-a, iar de Armata română cu medaliile «Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918» (1918) «Victoria a Marelui Război» şi ordinele «Coroana României» (1922), «Steaua României» în grad de Cavaler (1928).
 
A fost numit în funcția de prefect al județului Constanța la data de 21 ianuarie 1941 şi a fost eliberat din funcție la data de 26 ianuarie 1941.
 
Emil I. Buzincu a absolvit în anul 1915 Şcoala Militară de Infanterie, iar în 1924 Școala Superioară de Război ajungând până la gradul de general de brigadă. În cariera militară a deţiunt, între altele, funcția de comandant al Regimentului 34 Infanterie Constanța, Şef de Stat Major al Corpului 3 Armată Chişinău, comandant al Brigăzii 11 Infanterie şi apoi al Brigăzii 22 Grăniceri.
 
Ca urmare a activității sale a fost distins cu mai multe medalii între care, «Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918» (1918), «Victoria a Marelui Război» (1921) și ordinele «Coroana României», în grad de Cavaler (1922), «Steaua României» în grad de Cavaler (1929).
 
A fost delegat în funcția de prefect al județului Constanța prin Decretul nr. 168 din 26 ianuarie 1941 şi a îndeplinit această funcție până la data de 2 decembrie 1941.
 
Alexandru Ignătescu a absolvit în anul 1902 Şcoala Militară de la Craiova iar în 1917 Şcoala Militară de Infanterie de la Botoşani ajungând pâna la gradul de colonel. A participat la Primul Război Mondial, iar în cariera militară a activat la Regimentul 31 Calafat, Batalionul nr. 7 Vânători Bucureşti, Batalionul 9 Vânători Ploieşti, Corpul de Grăniceri Predeal, Batalionul 2 Vânători Bucureşti, Batalionul Jandarmi Rurali Bucureşti, Regimentul 10 Putna, Regimentul 52 Infanterie Bârlad, Regimentul 37 Infanterie Botoşani, Corpul 7 Arnată ș.a.
 
Ca urmare a activității sale a fost distins cu mai multe medalii, intre care «Carol » (1905), «Avântul Țării» (1913), «Bărbăție și Credinţă» de război, clasa 1 (1913), «Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918» cu baretele Mărăşeşti-Ardeal (1918), «Răsplata Muncii» clasa I (1926) şi ordinele «Legiunea de Onoare în gradul de Cavaler» (1919), «Coroana României» în grad de Comandor (1927).
 
A fost numit în funcția de prefect al județului Constanța prin Decretul nr. 3291 din 2 decembrie 1941 și a îndeplinit această funcție până la data de 11 septembrie 1944“, se arată în lucrarea „Prefecții județului Constanța (1878-1949 și 1990-până în prezent) mărturii fotodocumentare“, de Virgil Coman și Corina Apostoleanu.
 
Sursă de documentare: „Prefecții județului Constanța (1878-1949 și 1990-până în prezent) mărturii fotodocumentare“, de Virgil Coman și Corina Apostoleanu.
 
Sursă foto: ZIUA de Constanța
 
Citește și:
 
Prefecţii judeţului Constanţa (1878 - 2018). Judeţul a avut 50 de prefecţi până în 1949 şi alţi 20 în ultimii 28 de ani. Lista completă! (galerie foto)