Rivalitatea dintre Zavaidoc și hârșoveanul Cristian Vasile

• Numele de „Zavaidoc” primit de la un general impresionat de talentul şi de modul în care transmitea muzica lui soldaţilor şi răniţilor
• Scriitoarea Carmen Zamfirescu, autoarea unei biografii bazate pe numeroase studii

 
Astăzi, se împlinesc 125 de ani de la nașterea celui mai important cântăreț popular din prima jumătate a secolului XX – Zavaidoc, născut pe 8 martie 1896 în familia lui Tănase Teodorescu (celebru rapsod al vremii, care cânta excepţional la vioară şi ţambal) şi a Constandinei.
 
Pe numele său de botez Marin Teodorescu, se spune că generalul Traian Moşoiu i-ar fi dat numele de „Zavaidoc”, fiind impresionat de talentul şi de modul în care transmitea muzica lui soldaţilor şi răniţilor.
Alte surse afirmă că supranumele de „Zavaidoc” l-a primit de la o variantă lexicală regională veche, „zavaidoacă”, care însemna „năbădăiosul”, „zurbagiul”, fire iute, om pus pe veselie și nebunii.
 
Autoarea severineană Carmen Zamfirescu avea să-i dedice un volum biografic purtând titlul „Maestrul Zavaidoc. Cântec şi Destin”, apărut la Editura Grafix din Craiova, lansat în anul 2015, la Biblioteca Judeţeană „Dinicu Golescu” din Piteşti, când se împlineau 70 de ani de la moartea maestrului Zavaidoc. „Cartea mea se bazează pe studierea unei bibliografii compuse din cărţi, studii şi articole de presă, interviuri, emisiuni de radio şi televiziune. Viaţa maestrului Zavaidoc s-a aflat în analiza enciclopediştilor şi muzicologilor de talia lui Viorel Cosma, istoricilor, precum Constantin Olariu, oamenilor de cultură şi de presă, precum Jean Dumitraşcu, căruia îi datorăm un amplu interviu cu doamna Constanţa Teodorescu Zavaidoc, Ana Tăban, Tatiana Dabija, Aura Clara Marinescu, Ioana Mirică sau Victoria Anghelescu”, declara autoarea, semnatară a zeci de alte lucrări (romane, lucrări științifice, lucrări de publicistică).
 
Între volumele scrise de Carmen Zamfirescu se numără și „Careul de ași”, ce evocă viaţa şi activitatea a patru mari personalităţi de origine elenă, care au marcat scena românească și care a fost lansat în urmă cu șapte ani la Constanța. Este vorba despre constănţenii Jean Constantin, Hristu Nicolaide, Cornel Stavru şi Gheorghe Vitanidis. Despre cei patru, autoarea susţine că „ilustrează cel mai bine perenitatea interferenţelor culturale româno-elene, la ţărmul bătrânului Pont Euxin“.
 
„Să mănânci peşte batog şi să-ţi cânte Zavaidoc”!
În volumul „Maestrul Zavaidoc. Cântec şi Destin”, Carmen Zamfirescu reconstituie mărirea și decăderea celui considerat de scriitoare ca fiind „brand” de țară (conform adevărul.ro), din care vă prezentăm în continuare câteva fragmente.
 
Maestrul Zavaidoc a atins apogeul carierei în 1925-1926, când a lansat 30 de discuri la vestitele case de discuri Columbia, Odeon, Cristal, His Master’s Voice, cuprinzând următoarele melodii: „De când m-a aflat mulţimea”, „Dragostea e ca o râie”, „Foaie verde spic de grâu”, „Mărie şi Mărioară”, „Pe deal, pe la Cornăţel”, „Cântecul lui Zavaidoc”, „Dacă ea nu mă iubeşte", „Cocoşel cu două creste".
În 1937, când România a participat la Expoziţia Universală de la Paris, maestrul Zavaidoc a fost inclus în delegaţia oficială a României, cântând în localul lui George Botez din „Le Quartier Latin” din Paris, vestitul „creier” al Parisului.
 
Până la intrarea României în cel de-al doilea război mondial, maestrul Zavaidoc i-a încântat pe bucureşteni în localuri vestite precum „Carpaţi”, „Coşna”, „Kiseleff”, „La berbec”, „La cotitură”, „La Mariţa borţoasa”, „Mărăşeşti”, „Parcul trandafirilor”, „Roata lumii”, „Unic”, „Stoica”, „Tralea”, „Cireşica”.
 
De numele maestrului era legată chiar staţia de la „Cireşica”, unde opreau tramvaiele care veneau dinspre Gara de Nord. De obicei, vatmanii obişnuiau să anunţe călătorii astfel: „Dă-te, neamule, jos, c-am ajuns la Zavaidoc!”. O altă vorbă rămasă celebră făcea parte dintr-un cântec: „Să mănânci peşte batog şi să-ţi cânte Zavaidoc”! Toate astea se petreceau în condiţiile în care concurenţa în Bucureşti, pe plan artistic era acerbă. Cristian Vasile, Jean Moscopol, Maria Tănase, Mia Braia, Titi Botez, Gion, Dorel Livianu, Petre Alexandru erau principalii săi rivali pe plan artistic.
 
În 1939, când omenirea intra în cea de-a doua conflagraţie mondială, maestrul Zavaidoc avea 43 de ani. Era bogat, celebru, adulat de femei şi totuşi, nu se căsătorise. S-a îndrăgostit, totuşi, de o fată cu 15 ani mai tânără, Constanţa, născută în 1911. După ce Constanţa a rămas însărcinată, atunci când sarcina a atins şapte luni, maestrul Zavaidoc a luat decizia să se însoare, iar pe 9 noiembrie 1940, exact în noaptea când a avut loc groaznicul cutremur din Bucureşti, s-a născut fetiţa.
În noaptea de Revelion a anului 1941, maestrul Zavaidoc a trăit un dublu eveniment fericit. Şi-a botezat fetiţa, pe Constanţa, şi s-a căsătorit cu iubita sa, Constanţa. Soţia maestrului Zavaidoc mai fusese căsătorită, dar nu avusese copii cu fostul ei soţ, violonistul Florică Sava din Focşani.
 
În jurul maestrului Zavaidoc s-a ţesut şi o legendă negativă, neadevărată, care i-a determinat pe mulţi să-l învinovăţească pe maestrul Zavaidoc că ar fi cerut unui interlop al vremii respective să o elimine pe „Zaraza”, iubita şi muza concurentului său Cristian Vasile, pentru a prelua întâietatea în topul cântăreţilor bucureşteni.
Crima s-ar fi petrecut în 27 octombrie 1944, în Bucureşti. Atunci, Maestrul Zavaidoc, distrus de pierderea surorii Zoe, de pierderea casei, era la Câmpulung Muscel, fiind grav bolnav şi în niciun caz preocupat de reglarea în stil criminal a rivalităţii artistice.
 
Citește și:

Destin de trubadur, pruncușor de Hârșova: A renunțat la studenție „pentru gloria momentului”. Povestea lui Cristian Vasile și a lui Zarază