#Dobrogea143 Meritul dobrogean pentru arheologul Alexandru Avram. „Nevoia de a înțelege mai bine istoria Mării Negre l-au făcut să învețe persana veche, frigiana sau turca modernă“

 
Respectând tradiţia, cotidianul ZIUA de Constanţa a acordat cinci distincţii „Meritul Dobrogean“, însoţite de această dată de medalia cu ilustrarea monedei de la Histria, prima monedă atestată pe teritoriul României, prilej pentru a readuce în atenţia publică cinci personalităţi care au binecuvântat, prin munca lor, pământul dobrogean.
 
Anul acesta, cinci personalități importante primesc Meritul Dobrogean: Alexandru Barnea (reputat arheolog 17 februarie 1944  București -  08 mai 2020 București), Alexandru Suceveanu (reputat arheolog 11 martie 1940 București - 23 mai 2013 București), Alexandru Avram (reputat arheolog 16 septembrie 1956 Tulcea - 04 august 2021 Histria), Grigore Sălceanu (poet și dramaturg român 23 aprilie 1901, Galați - 19 iulie 1980, Constanța) și Liliana Lazia (fost director al Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman“ din Constanța,  21 iulie 1954 Constanța - 31 martie 2011 Constanța).
         

 
Profesorul Alexandru Avram este o personalitate aparte printre istoricii români, care s-au ocupat în ultimele decenii de spațiul dintre Dunăre și mare în antichitate.

A reușit, în mod admirabil și rar pentru un istoric, să îmbine activitatea de birou cu cea de teren, fiind autorul a numeroase sinteze de istorie greacă, cu o specială privire asupra așezărilor grecești din Marea Neagră (ex. Les diasporas grecques du VIII^e siècle à la fin du III^e siècle av. J.-C., Paris, 2012; „Coloniile greceşti din Dobrogea“, în Istoria Românilor, vol. I, București, 2001), dar și a unor studii originale privitoare la cele trei mari cetăți grecești din Dobrogea românească.

Astfel lucrările privitoare la teritoriile cetățiilor Histriei și Callatis sunt referințe pentru cercetările actuale, la cunoașterea profundă a surselor scrise, profesorul Avram adăugând propriile investigații de teren (săpături la Histria Pod, Cogealac, Tariverde, Istria sau periegheze din jurul Histriei și Callatidei). În urma acestor investigații a realizat cele mai amănunțite și bine documentate hărți arheologice ale teritoriilor celor două cetăți de la fondare până la cucerirea romană.

Pe lângă istoria universală, geografia antică a fost o preocupare permanentă în tinerețe, nu întâmplător primele sale cursuri la Facultatea de Istorie a Universității din București au privit acest subiect.

          Dar marea pasiune a fost epigrafia greacă, Alexandru Avram formându-se pe lângă un mare savant al antichităților de la noi, profesorul Dionisie M. Pippidi, căruia i-a continuat munca după anii ’90 ai secolului trecut. Această pasiune a fost alimentată și de formarea sa ca filolog, pe lângă cunoașterea limbilor clasice, era impresionant, pentru oricine l-a cunoscut, modul în care se exprima în limbile de circulație, îndeosebi în germană și franceză.

Calitățile de filolog autodidact s-au păstrat până la sfârșitul vieții, în ultimii ani de exemplu nevoia de a înțelege mai bine istoria Mării Negre l-au făcut să învețe persana veche, frigiana sau turca modernă. Pentru persana veche a adus recent chiar o contribuție importantă prin reluarea unei inscripții de la Phanagoreia, o importantă cetate din nordul mării Negre. Publicațiile de inscripții grecești îl așază pe Alexandru Avram alături de marii epigrafiști români ai Dobrogei, Grigore Tocilescu, Vasile Pârvan, Scarlat Lambrino, Radu Vulpe și Dionisie Pippidi. A finalizat corpora de inscripții, care privesc descoperiri de la Callatis, Tomis (Inscriptions grecques et latines de Scythie Mineure, vol. III. Callatis et son territoire, București– Paris, 1999; Inscriptions grecques et latines de Scythie Mineure, vol. VI. Suppléments, fasc. 2 : Tomis et son territoire, București – Paris, 2018) și Histria (ștampilele amforice thasiene, Histria VIII. Les timbres amphoriques. 1. Thasos, București – Paris, 1996). Alte volume de inscripții și ștampile așteaptă încă lumina tiparului. Trei fascicule din seria Inscriptiones Graecae sunt de așteptat să apară postum la Berlin și privesc inscripțiile de la Callatis, Tomis și Histria. Un volum despre ștampilele rhodiene scris alături de un alt regretat coleg, Niculae Conovici, și finalizat cu câteva zile înainte de dispariție, se află sub tipar la Editura Academiei pentru seria Histria. A fost colaborator al Supplementum Epigraphicum Graecum și Bulletin Épigraphique, publicații în care prezenta noutățile epigrafice din cetățile grecești de pe coastele Pontului Euxin.
          Pasiunea pentru antichitate i-a fost insuflată de la început de cercetările arheologice de la Histria. Aici a ajuns student în timpul facultății la sfârșitul anilor ’70 și după o primă experiență pe platou, a participat ca student și apoi ca arheolog la săpăturile din  „Zona sacră“ de la Histria, săpături conduse la acea vreme de Petre Alexandrescu. Înscrierea la doctorat a fost posibilă doar după decembrie 1989. Subiectul tezei a privit ștampilele amforice thasiene de la Histria, lucrarea fiind finalizată în 1992 (coordonator Petre Alexandrescu). Lucrarea a fost publicată în seria monografică Histria în anul 1996. În paralel cu cercetările de la Histria din „Zona sacră“ a realizat cercetări la Callatis. Din 2011 a devenit codirector al șantierului Histria. Tot în ultimul deceniu a participat la cercetări arheologice la Pessinunt în Frigia alături de prietenul său Gocha Tsetskhladze. Aici s-a ocupat de inscripții, unele în frigiană.  

          Activitatea științifică, îndeosebi în anii de început, a fost strâns legată de Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan“, unde a început ca asistent de cercetare și a terminat ca cercetător principal I, pentru o scurtă perioadă fiind director adjunct și șef de secție al acestui institut. După 1998 a fost profesor de istorie greacă la Facultatea de Istorie a Universității din București, după ce din 1996 începuse să predea cursuri de epigrafie la Facultatea de Limbi Clasice de la aceeași universitate. La București, în câțiva ani, a fondat o școală recunoscută astăzi îndeosebi în Occident, mulți dintre elevii săi fiind nevoiți să-și continue carierele în Franța. După 2002 a ajuns profesor de istorie greacă la Universitatea din Le Mans (Franța), continuând însă colaborările cu instituțiile de profil din România, mai ales cu Institutul de Arheologie și Facultatea de Istorie a Universității din București. A fost codirector al revistei Il Mar Nero și vicepreședinte în organizarea congreselor pontice, ultimul dintre ele desfășurându-se la inițiativa sa chiar la Constanța în anul 2017.

Profesorul Alexandru Avram a fost strâns legat de Dobrogea românească, nu întâmplător începutul și sfârșitul vieții l-au găsit aici. El rămâne fără îndoială personalitatea cea mai marcantă a științelor umaniste din ultimele decenii, care s-a ocupat cu o pasiune rară de această regiune. Dispariția sa lasă în urmă o operă științifică imensă și o amintire veșnică celor care l-au cunoscut și l-au prețuit pentru modelul de cunoaștere și umanism pe care îl oferă.    
 
Iulian Bîrzescu, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan“, București

Sursa foto: https://www.arheologi.ro/arheolog/alexandru-avram/
 
Citește și:
#Dobrogea143: La Mulți Ani, Dobrogea! Meritul Dobrogean 2021 - o distincție în amintire
#Dobrogea143: Meritul dobrogean pentru Alexandru Avram, arheolog (16 septembrie 1956, Tulcea - 4 august 2021, Histria)