#Dobrogea146 Prof. dr. Adrian Ilie, director al Colegiului Național Militar „Alexandru Ioan Cuza“ Constanța, mesaj de Ziua Dobrogei

Cu ocazia aniversării a 146 de ani de la revenirea Dobrogei la România, prof. dr. Adrian Ilie, director al Colegiului Național Militar „Alexandru Ioan Cuza“ Constanța, a transmis următorul mesaj de Ziua Dobrogei:
 

Dobrogea - „un pământ al făgăduinței“
Teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră poate fi considerat un pământ al făgăduinței, un teritoriu ocrotit, o adevărată Mesopotamie, unde interesele marilor puteri erau strategice, economice și militare. Aici se întâlneau interesele Occidentului și ale Orientului. Pe aici treceau caravanele din Orient și se îndreptau către lumea civilizată apuseană. Posesiune bizantină, iar mai apoi condusă de despoți după modelul bizantin, deja consacrat, va ajunge să fie sub controlul voievodului Mircea cel Bătrân, pentru o perioadă de trei decenii. Țara Românească avea nevoie de acest teritoriu pentru a avea ieșire la Marea Neagră și pentru a stabili noi relații cu Orientul.
În perioada 1418/1420-1878, teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră a fost exploatat de autoritățile otomane. Odată cu pătrunderea elementelor de modernitate în Imperiul Otoman, mai cu seamă datorită reformelor liberale ale sultanului vizionar Abdul Medgid, vor pătrunde în Dobrogea elemente care au modernizat societatea și au contribuit la o creștere a bunăstării populației. Târgurile, bâlciurile Dobrogei transformau localitățile dobrogene în mici bazaruri, după modelul celui din capitala Imperiului. Aceste activități comerciale erau aducătoare de venituri și contribuiau la prosperitatea locuitorilor săi indiferent de originea lor etnică. Un astfel de târg era renumitul târg al Panairului, de la Medgidia.
Dobrogea a reprezentat o bază de atac pentru campaniile sultanilor otomani. Teritoriul a fost organizat după principiile otomane, fiind o provincie de margine- ujd, încadrată Imperiului. Despre Dobrogea au vorbit călătorii străini care au tranzitat provincia și care au surprins realitățile vremii, precum și românii care au luat contact cu realitățile dobrogene, înainte de anul 1878, fiind interesați de acest teritoriu locuit de români.
Topograful Helmuth von Moltke găsea Dobrogea slab locuită, ca urmare a desfășurării războiului ruso-turc din anii 1828-1829, fiind primit în vizită de guvernatorul Dobrogei, Sayd Mârza Pașa, tătar din Crimeea, cu care schimba impresii despre aceasta.
Ion Ionescu de la Brad, agronomul român interesat de soarta Dobrogei, studia dezvoltarea provinciei, prin construirea unui canal navigabil între Cernavodă și Constanța și publica un articol în Jurnal de Constantinopol, articolul „Canal de Küstendje", prezentând oportunitatea dezvoltării provinciei, încă din 1851. Despre acest canal navigabil se vor interesa și austriecii, care doreau să aibă un culoar favorabil către mare, prin utilizarea Dunării.
Ideologul revoluției pașoptiste, Nicolae Bălcescu, purta o corespondență cu Ion Ghica și îi scria:„Iubite Ghica, scrisoarea lui Ionescu (n.r. Ion Ionescu de la Brad), m-au interesat foarte. Pe-acolo ni se deschide câmpul felurit și bogat, în care putem semăna și mult secera. Trebuie să ne ocupăm de tot cu tot dinadinsul în loc de canal de Küstenge, n-ar fi mai fi mai bine d-a face un drum de fier?“. Putem vedea interesul crescut pentru modernitate cu stabilirea unor legături pe apă și pe calea ferată, între Țările Române și mai apoi România cu lumea. Bălcescu considera că Dobrogea era o adevărată Californie, un pământ al făgăduinței pentru cei care doreau să se căpătuiască și să își formeze un viitor.
Avocatul Ioan N. Roman considera că fără Dobrogea,„care-i dă singura ieșire la Mare, România ar fi condamnată la o adevărată robie economică și chiar politică, găsindu-se la discreția fie a Bulgariei, fie a statelor din centrul Europei, cu care are legături pe uscat. Pentru Dobrogea, România este singura țară care poate să-i dea viață, însuflețire și prosperitate“.
În fiecare an sărbătorim ZIUA DOBROGEI, o zi a celor ce locuiesc și muncesc în orașele, comunele și satele acestei provincii istorice, provincie  încărcată de istorie, de cultură și de spiritualitate. La 146 de ani de la unirea acestui teritoriu cu România, suntem siguri că acest lucru a contribuit la dezvoltarea statului român și că fără acest teritoriu statul român nu era întreg. Pornind de la acest prim moment al desăvârșirii unității naționale, au urmat alte două momente, cel din 1913, când sudul Dobrogei istorice (Cadrilaterul), a fost alipit de trupul Țării, ultimul moment fiind acela al unirii cu România a provinciilor istorice aflate sub dominație străină: Basarabia (27 martie), Bucovina (15 noiembrie), Banat, Crișana, Maramureș și Transilvania la 1 decembrie 1918.
Prin urmare, Dobrogea a fost primul teritoriu care a fost integrat statului român și de unde a apărut speranța românilor pentru a realiza visul lor de veacuri - unirea tuturor românilor în cadrul aceluiași stat.

Adrian ILIE

La mulți ani, Dobrogea!
La mulți ani, dobrogeni!
La mulți ani, România!