GastroArt Mămăligă versus polenta, viziunea unui ceh care ne-a vizitat în 1856

Un „război” culinar fără câștigător și care datează de mai mult timp decât ne vine să credem. Se joacă orgolii gastronomice în texturile, gusturile și variațiunile celor două preparate atât de asemănătoarea.


Și, chiar dacă la italieni nu „a explodat polenta” și nici nu-s „polentarii Europei” de multe ori par a câștiga bătălia cu boțul nostru strămoșesc de mămăligă. Nu înțeleg de ce.



Poate că sătui de această pâne țărănească din mălai ne-am îndrăgostit iremediabil de surogatul ceva mai occidental și mai dus la oraș: polenta. Pân’ la urmă, și ea, și mămăliga noastră au o sorginte comună, din rețetarul universal: terciurile străvechi din spărturi de cereale. La nivel de inventivitate, de upgrade a preparatului de bază, de îmbunătățire prin adăugire italienii stau mai bine. Îi pun parmezan, o fierb în lapte, presară verdețuri.


Dar sub nici o formă a noastră nu-i de lepădat. Am întâlnit prin sate și prin cărți niște variațiuni care fac față oricărui critic culinar intrasingent. De prăjit am prăjit-o și noi, de alăturat smântânii și fructelor am făcut-o, de amestecat cu ceapă ori usturoi verde așișderea.



Timp de câteva secole i-am fost fideli și ea ne-a răsplătit, îndestulându-ne. În jurul mămăligii se joacă reputația gazdei. Trebuie să fie fiartă, sărată atât cât trebuie, fără cocoloașe, vârtoasă cât s-o taie ața. „să fie fiartă îndelung așa cum o fac țăranii. Să nu curgă pe fund: aceea-i născocire a târgoveților” (Mihail Sadoveanu, Nada Florilor, ed. Minerva, 1970). Mie-mi sună că acea născocire urbană e mimetism italienesc.



Un „război” culinar fără câștigător și care datează de mai mult timp decât ne vine să credem. Se joacă orgolii gastronomice în texturile, gusturile și variațiunile celor două preparate atât de asemănătoarea. Și, chiar dacă la italieni nu „a explodat polenta” și nici nu-s „polentarii Europei” de multe ori par a câștiga bătălia cu boțul nostru strămoșesc de mămăligă. Nu înțeleg de ce.


Poate că sătui de această pâne țărănească din mălai ne-am îndrăgostit iremediabil de surogatul ceva mai occidental și mai dus la oraș: polenta. Pân’ la urmă, și ea, și mămăliga noastră au o sorginte comună, din rețetarul universal: terciurile străvechi din spărturi de cereale. La nivel de inventivitate, de upgrade a preparatului de bază, de îmbunătățire prin adăugire italienii stau mai bine. Îi pun parmezan, o fierb în lapte, presară verdețuri.


Dar sub nici o formă a noastră nu-i de lepădat. Am întâlnit prin sate și prin cărți niște variațiuni care fac față oricărui critic culinar intrasingent. De prăjit am prăjit-o și noi, de alăturat smântânii și fructelor am făcut-o, de amestecat cu ceapă ori usturoi verde așișderea. Timp de câteva secole i-am fost fideli și ea ne-a răsplătit, îndestulându-ne.



În jurul mămăligii se joacă reputația gazdei. Trebuie să fie fiartă, sărată atât cât trebuie, fără cocoloașe, vârtoasă cât s-o taie ața. „să fie fiartă îndelung așa cum o fac țăranii. Să nu curgă pe fund: aceea-i născocire a târgoveților” (Mihail Sadoveanu, Nada Florilor, ed. Minerva, 1970). Mie-mi sună că acea născocire urbană e mimetism italienesc.


Despre GastroArt.ro


Prima revistă on-line dedicată istoriei gastronomiei și a ospitalității românești (cu articole de istorie gastronomică universală și din domenii conexe). O bază de date digitalizată ce cuprinde sute de rețete din manuscrise vechi – caietele bunicilor (perioada interbelică și din comunism).



Gastroart.ro este un demers privat al jurnalistului Cosmin Dragomir prin care se încearcă acoperirea unei nișe ignorate atât de către instituțiile publice cât și de o mare parte a celor care activează în domeniile de profil. Gastroart.ro își propune să adune laolaltă pasionații și specialiștii din acest domeniu.



În ultimii ani, jurnalistul Cosmin Dragomir s-a specializat în gastronomie și a publicat sute de articole, analize, reportaje și interviuri din acest domeniu. Istoria gastronomiei și a ospitalității românești a devenit marea lui pasiune.



Sursa foto și text:  GastroArt.ro


Citește și: GastroArt Rețetă inedită de mititei din anul 1907