Poezia zilei De gardă – Valentina Popescu

„Nimic nu se naște din nimic, nimic nu dispare.

Umbre vechi tresaltă în palmele copilăriei, Se joacă în casa părintească, se ascund. Azi soarele nu răsare, nu poate să apună.
S-a topit în inima iernii, ca o silabă Prea greu de rostit de un micuț peltic. Soare, ești bolnav, îmbătrânești și tu?
 
Unde ești, luminos paj al adevărului? O compresă ninsă cu muzică de stele Oare ți-ar mai șterge fierbințeala?
Dragule, întoarce-te la treabă, te rugăm! Iată, un soare gri ți-a luat deja locul... Am crezut că luna te-a urmat la apus! Dar soarele gri împrăștie raze de cenușă Pe creștetul lumii intrate în derivă.
 
Copilul din mine tropăie, trezește dimineața, Șterge întunericul cu zâmbet de cireșe amare, Mângâie fruntea îngenuncheată a astrului.
Sinele golit de clocot, de gânduri râncede. Răbdător, stă de veghe la căpătâiul soarelui, Dezghioacă o portocală, așteptă un nou răsărit”
 
Poezia face parte din cuprinsul volumului „Chipurile Trezirii“, autor Valentina Popescu.
 

Citește și:
 
#citeșteDobrogea „Chipurile trezirii”, în viziunea Valentinei Popescu
 
Lansare de carte la Consiliul Județean Călărași. Valentina Popescu și-a lansat volumul de poezii „Chipurile Trezirii“ (galerie foto)
 
Sursă foto: unsplash.com/ James Handley