Ştii, mama, când am venit prima dată
cu bilet de voie de la cămin,
La întoarcerea de acasă, la liceu,
 am rămas singură în tren.
Lângă mine, în compartiment,
în prima gară a urcat un om amărât;
avea pelerină și umbrela ruptă de ploaie;
pălăria lui cu boruri îngropate
în frunze triste de toamnă
acoperea un ochi închipuit.
 
Fulgera, ploua cu găleata dar trimisul străin
a coborât cu pas şovăitor, moale,
în cenuşiul gării următoare.
Geanta cu bani puţini, ceapă, slănină

 şi muncite poezii dispare…
Doar frânturi de versuri pierdute
 umplu cu iluzii
toate vagoanele goale ale trenului foamei…
 

Poezia face parte din cuprinsul volumului „Chipurile Trezirii“, autor Valentina Popescu.
 
Citește și:


#citeșteDobrogea „Chipurile trezirii”, în viziunea Valentinei Popescu

Lansare de carte la Consiliul Județean Călărași. Valentina Popescu și-a lansat volumul de poezii „Chipurile Trezirii“ (galerie foto)