Atacarea orașului Babadag și bătălia din Dealul Comisului (1596) (II) - Izvoarele medievale și mercenarii lui Mihai Viteazul

În august 1596, un detașament de peste 1000 de mercenari (haiduci) din armata domnitorului valah trece Dunărea în Dobrogea și atacă orașul lui Sari Saltuk Baba, locuit la acea vreme numai de musulmani.
Mai multe izvoare medievale prezintă evenimentul, cu unele diferențe privind numărul haiducilor implicați în această campanie sau în legătură cu deznodământul ei. Evenimentul în sine are două episoade: primul - atacarea și distrugerea Babadagului, și al doilea - înfrângerea haiducilor în bătălia de la Dealul Comisului, din Munții Măcin.
 
Unul dintre cele mai interesante izvoare care descriu incidentul este Letopisețul Cantacuzinesc, al cărui titlu original este "Istoria Țării Românești decând au descălecat pravoslavnicii creștini,1290 - 1690". Vorbim despre o cronică scrisă în a doua jumătate a sec.17 și care, potrivit lui Nicolae Iorga, ar fi fost scrisă de către logofătul Stoica Ludescu. Paternitatea operei este însă și astăzi motiv de controverse, unii istorici considerând că este mai degrabă o compilație de scrieri realizate de mai mulți anonimi. A primit numele de Letopiseț Cantacuzinesc întrucât prezintă favorabil familia Cantacuzino. Scrierea a început să circule liber și să se bucure de succes, odată cu venirea pe tronul Țării Românești a domnitorului Șerban Cantacuzino (1678-1688)
 
Iată ce se menționează efectiv în acest letopiseț: "Iar când fu la cursul anilor 7105 (n.a. de la Facerea Lumii), mai 6 deni, trimise Mihai Vodă pre Velicico, cu haiducii, la Baba, de o ocoliră și o bătură, și o aprinseră, și multă bunătate și avuție dobândiră. Și întorcându-se înapoi cu dobânda (n.a.prada), iar turcii se strânseră de toate părțile și purceseră dupre Velicico și-l ajunseră la un loc ce se chiamă Comisul, și dederă război unii cu alții, și fu război trei zile. Turcii se tot înglotiia (veneau tot mai mulți) și fu biruit Velicico, și periră toți haiducii, și-și luară turcii tot pleanul înapoi".
 
Din acest text aflăm că expediția haiducilor se face cu voia domnitorului din Țara Românească, care își trimite soldații să atace Babadagul. De asemenea, aflăm și numele celui ce conduce mica armată de haiduci și anume Velicico. Acesta este unul din căpitanii mercenari ce se aflau în oastea lui Mihai Viteazul. Trebuie să spunem că domnitorul a renunțat la stilul feudal al armatelor, preferând să folosească armate de profesioniști, la mare modă în acea vreme, în toată Europa.
 
Așa-numiții haiduci ai lui Mihai sunt în general sârbi și balcanici. Baba Novac, (sârb după tată, român după mamă) era cel care conducea contingentele de mercenari ai lui Mihai, dar el nu este protagonist în episodul Babadag, aflându-se probabil într-o altă misiune. Este posibil ca Velicico să fi fost unul dintre "secunzii" lui Baba Novac. Potrivit istoricului Ștefan Grigorescu (n.a.vezi sursa bibliografică), acest Velicico, numit și Veliciko sau Velișko, era un căpitan de haiduci de origine sârbă, aflat în armata lui Mihai Viteazul din 1595 și care se făcuse deja remarcat în mai multe bătălii. Același autor spune că bogăția și dimensiunile prăzii luate la Babadag sunt și principalele cauze ale înfrângerii haiducilor, în sensul că ei s-au repliat cu  greutate spre Dunăre, fiind ușor de ajuns de oastea otomană.
1500 este dată ca număr inițial al haiducilor ce atacă Babadagul, pentru ca cea de 1300 să fie forța participantă în bătălia de la Dealul Comisului.
 
După cum se poate vedea și din lecturarea izvoarelor medievale, cifra haiducilor diferă în funcție de sursă, dar se încadrează între 1000 și 1500. Căpitanul Velicico a pierit în lupta de la Dealul Comisului, alături de mare parte din oastea sa. Se estimează că otomanii au avut în această bătălie din Munții Măcinului circa 12.000 de oameni. Aceleași izvoare medievale ne spun că haiducii au luptat cu mare eroism, reușind să ucidă jumătate din armata inamică, circa 6000 de turci! Este însă posibil ca acest ultim număr să fie exagerat în mod intenționat (se obișnuia asta) mai ales că vorbim despre scrisori sau de acte întocmite de creștini.
 
Stabilit în Țara Românească la începutul sec.XIX, istoricul grec Dionysios Foteinos Moraitis (Dionisie Fotino) scria în "Istoria Daciei..." următoarele rânduri:
" În anulu viitoriu 1597 mais 4 (n.a. datare greșită), iarăși o trimis (Mihai Viteazul) pe Velitko cu oștire la Toba Badi, Babadai de astăzi, carele sfărâmându-le (n.a. a se înțelege - "pe care l-a distrus") se întorcea învingătoriu cu o mulțime de jafuri (n.a prăzi). Dar astă dată, turcii, adunându-se de prin toate zările, au ajunsu pe Velitko la loculu care se chiamă Komisu, i-au tăiată trecătorile și după o luptă de trei zile, oștirea românească s-a sfărâmatu, Velitko s-a ucisu (a fost ucis) și jafurile (prăzile) s-au luatu. Acestă catastrofă l-a îndemnatu pe Mihaiu Vodă ca să trimită iarăși pe Aga Fărkașu la Vidinu, cuoștire aleasă, spre a resbuna perderile lui Velitko".
 
Aflăm astfel că moartea haiducilor îl afectează tare pe Mihai Viteazul, care ordonă o acțiune de răzbunare.
Locul în care haiducii au fost uciși este Dealul Comisului. Acesta era numele dat de turci muntelui cunoscut astăzi drept Consul, aflat în Rezervația Munții Măcinului, nu departe de localitatea tulceană Izvoarele.
Cronicarul moldovean Miron Costin scria că acest nume de Dealul Comisului vine de la dregător al lui Mircea cel Bătrân și care în sec.XIV ar fi murit aici, în nordul Dobrogei, într-o luptă contra turcilor.
Comisul era acel boier, șef al grajdurilor domnești și care avea în grijă calul domnitorului. Moartea comisului lui Mircea cel Bătrân nu a fost așadar uitată, supraviețuind aproape două secole, până în vremea lui Mihai Viteazul.
 
Cele mai multe dintre izvoarele istorice medievale redau clar înfrângerea categorică sau măcelărirea haiducilor lui Mihai Viteazul. Există însă și surse unde adevărul este puțin modelat și prezentat într-o lumină mai puțin crudă. Este cazul unui document de la Viena,  și care datează din 7 septembrie 1596. A fost  prezentat de Nicolae Iorga în anul 1903, într-un articol intitulat "Un atac al valahilor asupra Babadagului, la 1596" și publicat în volumul XII din "Documente privitoare la Istoria Românilor". Redăm integral traducerea acestui text:
 
"Din scrisoarea din 25 a lunii trecute (n.a. august) din Transilvania, s-a aflat că 1500 de pedestrași (!) din Valahia au trecut Dunărea și au atacat Baba, cetate fără ziduri dar mare de 20.000 de familii (n.a. cifră exagerată a populației?) și comercială; acolo au făcut un măcel serios, au luat prizonieri mulți turci bogați și au ridicat 150 de care cu prăzi... A treia zi dădură foc pentru a trece Dunărea. În acest timp s-au strâns laolaltă 20.000 de turci, i-au urmărit trei zile în șir iar valahii s-au apărat foarte bine printre care.... În cele din urmă, văzând că nu mai pot să-și apere multă vreme prada, s-au îndreptat spre niște păduri, au dat foc carelor, i-au omorât  pe prizonieri și bătându-se în continuare, s-au salvat dincolo de Dunăre, pierzând puțini dintre ai lor, dar foarte mulți dintre dușmani...."
 
În acest document redat de Iorga se prezintă un deznodământ al campaniei, total diferit de cel din alte izvoare. Fără doar și poate, campania din 1596 a haiducilor conduși de Veliciko a fost un eșec. Indiferent de variantele privind bătălia din Dealul Comisului, este cert că această expediție militară din 1596 a afectat puternic orașul Babadag.
La un an după arderea orașului, în anul 1597, la Babadag ajunge călătorul olandez Joris van der Does (Giorgious Dousa) care spune că așezarea "Babam" a fost "un oraș odinioară foarte mare, pe cât se poate bănui după ruinele sale, dar care astăzi zace la pământ, dărâmat și făcut una cu țărâna". Ulterior, orașul avea să își revină, ajungând reședință a  pașei de Silistra și principal punct strategic în nordul provinciei.
Iată cum îl descria călătorul turc Evlyia Celebi în a doua jumătate a sec.XVII (după anul 1651):
"Și acum Babadagul are nevoie de cetate, căci e o trecătoare și un oraș înfloritor... Este un loc bun, cu un venit de 104 pungi... un cadiat însemnat. Toate satele dependente de Babadag sunt în număr de o sută. Acest oraș are o vale largă și dreaptă, vii și grădini și e foarte frumos. La Babadag se află 3000 de clădiri cu un cat și seraiuri înalte, cu două caturi, clădite din piatră, precum și alte numeroase case... Orașul are geamii, trei medresele, 20 de școli pentru copii și opt hanuri. Toți negustorii, vara și iarna, stau în aceste hanuri... Sunt trei băi publice...390 de dughene, prăvălii de săgeți și arcuri... opt cafenele și tăbăcării..."
 
Îl lăsăm însă pe Evlyia Celebi și al său Babadag de secol XVII, pentru a ne întoarce la subiectul acestui articol. Distrugerea Babadagului din anul 1596 este un episod sângeros din istoria Dobrogei dar el nu trebuie, în niciun caz, uitat sau ignorat. Astfel de evenimente, plăcute sau nu, vin să întregească povestea tulburată a provinciei dintre Dunăre și Mare....
 
Bibliografie
 
Nicolae Iorga - "Un atac al valahilor asupra Babadagului, la 1596", articol publicat în "Documente privitoare la Istoria Românilor", vol XII,col. Hurmuzaki, București, 1903
Rădulescu A./Bitoleanu I. - "Istoria românilor dintre Dunăre și Mare - Dobrogea", Editura Științifică și Enciclopedică, 1979
Letopisețul Cantacuzinesc / "Istoria Țării Românești decând au descălecat pravoslavnicii creștini,1290 - 1690", https://gawrylyta.files.wordpress.com/2011/10, versiune electronică de scriptorium.ro
Călători străini despre Țările Române vol.3,4,5,6 Editura Științifică, 1971-1972, coordonator Maria Holban
Ștefan Grigorescu - "Câțiva străini, căpitani în oastea lui Mihai Viteazul. Branițchi, Velicico și Walentyn Walaski", articol publicat pe 30 dec.2012 pe blogul stefangrigorescu-ialomita.blogspot.com
Dionisie Fotino - "Istoria generală a Daciei (Sau a Transilvaniei, Terei Muntenesci și a Moldovei", traducere din greacă de George Sion, Bucuresci 1859, vol.2
Andrei Pogăciaș - "Armata lui Mihai Viteazul: mercenari, haiduci și dorobanți", articol publicat pe historia.ro
Aurel Mototolea - "Elemente de urbanism în Dobrogea otomană", articol publicat în "Dobrogea, coordonate istorice și arheologice", Editura Studis Iași, 2016, p.167-203
Ioan Vasiliu - " Știri istorice și date arheologice referitoare la orașul Babadag înEvul Mediu", articol publicat în revista Peuce (ICEM Tulcea), Serie Veche, nr.12, 1996, p.195-224
Constanin C. Giurescu - "Istoria României în date", Editura Crai Nou, București, 1992
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018. 
 
 
Citește și:

Atacarea orașului Babadag și bătălia din Dealul Comisului (1596) (I) - O istorie din vremea lui Mihai Viteazul

 

Galerie foto: