#citeșteDobrogea Contraamiralul Emanoil Koslinski, profesor și director al Școlii copiilor de marină

Un militar, un profesionist, a deținut funcții de comandă la nivelul Forțelor Navale din România, dar a fost și un îndrumător al primilor pași în domeniul marinei și navigației pentru cadeții Școlii copiilor de marină.
Începutul învățământului de marină în România este legat de înființarea, la Galați, a Școlii Copiilor de Marină, instituție menită să pregătească viitorii marinari ai țării.
 
În anul 1881, la 3 octombrie, prin Înaltul Decret nr. 2.408, lua naștere această școală, care școlariza elevi cu vârste cuprinse între 12 și 15 ani, școlarizarea fiind de trei ani. Școala pregătea iniţial numai militari cu grade inferioare (caporali, sergenţi și subofiţeri).
 
Până în anul 1901 își va desfășura activitatea sub această formă, iar ulterior va fi transferată la Constanța, desfășurându-și activitatea în orașul de la malul mării.
 


Primul său comandant a fost comandorul Ilie Irimescu, cel care, conform prevederilor Înaltului Decret nr. 2408 din 3 octombrie 1881, prin care s-a aprobat înființarea acesteia, echivalentă cursului inferior de liceu (gimnaziu), a fost și profesor de Matelotaj și Timonierie, iar ajutorul său având funcția desubdirector sau director de studii a fost căpitanul Emanoil Koslinski.Acesta a pregătit primele generații de cadeți marinari.
 
Având origine poloneză, dintr-o familie de militari, s-a născut în 1853 la București. A fost absolvent al Școlii Navale din Brest în anul 1874, iar mai apoi a fost membru al echipajului pe fregata franceză La Renommée, iar în anul 1875 a fost înmatriculat la Școala specială de mine și Torpile din Kronstadt, specializându-se timp de doi ani în tehnica folosirii armelor sub apă.
 
În 1890 a preluat comanda bricului Mircea, iar în 1891 a preluat funcția de inspector al porturilor.
 

A urcat treptele ierarhiei militare, de la gradul de sublocotenent(1874), locotenent        (1878), căpitan ( 1881), maior ( 1887), locotenent –colonel ( 1894), comandor (1899) și contraamiral (1906). Ultimele trei ridicări în grad au fost realizate pe data de 10 mai, Ziua monarhiei și totodată Ziua națională a Românei.
 
A activat în cadrul Corpului Flotilei, al Bateriilor de coastă de la Calafat și a realizat barajul de mine de la Nedeia, cel dintâi baraj românesc de mine pe Dunăre, cu material rusesc, în Ostrovul Nedeia (km 703).
 
Emanoil Koslinski rămâne în istoria marinei  militare prin câteva contribuţii importante:

 
A contribuit la înfiinţarea Diviziei de Dunăre, având în dotare patru monitoare cuirasate şi opt vedete fluviale, nave pentru care directorul Marinei din Ministerul de Război, comandorul Petre Demetriade, reuşise să obţină creditele necesare.
 
Căsătorit, în anul 1888, cu Alexandrina (Didina) Lahovary, fiica lui Gheorghe Lahovary (preşedinte al Curţii de Conturi, director al Poştelor) şi a Anei Cocorăscu (din familia istorică a Cocorăştilor), a avut trei băieţi: Gheorghe, Emanoil, Alexandru – care vor deveni, la rândul lor, ofiţeri – şi două fete – Ecaterina şi Elena.
 
Decedat la 27 martie 1909, contraamiralul Emanoil Koslinski este îngropat în cavoul familiei din cimitirul Bellu.
 
Prin el, familia Koslinski atinge apogeul în cariera militară, fiind singurul care a ajuns până la funcţia de comandant al Marinei Militare în perioada 1 aprilie 1901-15 ianuarie 1909.
 
Ofiţercu o cultură aparte, a deprins tainele meseriei de marinar și se distinge, prin conştiinciozitate şi simţul datoriei, ca unul dintre şefii cei mai capabili care au dezvoltat şi dotat flotila, contribuind la modernizarea acesteia.
 
 
Bibliografie selectivă:
 
AMR, Fond direcția Cadre și învățământ, Registrul control 61.
Monitorul oastei, 3, 5 martie 1878
Ibidem, 16,  9 aprilie 1901
Niculae Koslinski, Familia Koslinski din România, extras din Arhiva Genealogică, III (VIII), Iaşi, 1996.
Simona Odobescu, Contraamiralul Emanoil Koslinski, scurtă biografie aflată în Arhivele Muzeului Militar Naţional.
 
 
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director din anul 2020 al Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.

Citește și:
#citeșteDobrogea 9 Mai înistorie – semnificații