#citeșteDobrogea Dobrogea în 1840 - William Beattie și stepa dobrogeană (II)

Scoțianul William Beattie a fost un foarte bun medic britanic dar a rămas în istorie grație Cronicilor sale de călătorie, publicate sub titlul "Opere Ilustrate" ("Works Illustrated". Membru al selectului Royal College of Physicians din Londra, apropiat al Casei Regale britanice și deținător al unui cabinet privat în pitorescul cartier nord-londonez Hampstead, Beattie a profitat de orice ocazie pentru a întreprinde călătorii oriunde în lume. Întors acasă, a scris despre locurile vizitate iar operele sale au fost mereu ilustrate cu gravurile și stampele realizate  de prietenul său William Henry Bartlett (1809-1854).
 
În prefața operei "The Danube - It's history, scenery, and topography, Splendidily Illustrated by W.H. Bartlett", republicată în 1850, Beattie, menționează că informațiile adunate de el au fost adesea completate cu note de călătorie întreprinse separat chiar de către prietenul său gravor. Din acest motiv, reeditarea din 1850 este mai completă decât publicările anterioare.
În ceea ce privește Dobrogea, informațiile sunt însă culese de însuși autorul cărții. Beattie a fost impresionat de frumusețea tărâmului dintre Dunăre și Mare iar această atracție poate fi ușor detectată citind impresiile medicului scoțian.
 
Beattie este fermecat de pământurile misterioasei Dobrogea: "Aceste câmpii ale Dunării de Jos sunt probabil în aceeași stare în care erau  și în timpurile barbarilor... Ele nu seamănă cu nimic din Vestul Europei, dar aduc mai degrabă cu preriile Americii de Nord. Stepele verzi se întind cât vezi cu ochii, în toate direcțiile, traversate de marile turme de oi din Transilvania - fiecare turmă cu câte un cioban și un câine -  ele umplând solitudinea cu sunete necontenite. Într-un loc am numărat aproape o sută de vulturi adunați în jurul unei carcase de cal. Înaltă direcție am văzut grupuri de stârci urmărindu-se prin iarba înaltă... Zboruri ondulate ale cocorilor trecând pe deasupra capetelor noastre, cu turme de boi și herghelii de cai împodobind toate aceste pășuni... Din loc în loc, pe nesfârșita întindere,mai vedeam câte o așezare ruinată, cu vechi și uitate cimitire unde iarba înaltă se unduia în jurul pietrelor de mormânt... Această scenă a singurătății era însă animată de cântecul păsărilor ce țineau un perpetuu concert în pustietatea primitivă și verde, încântătoare prin prospețimea ei".
 
Dobrogea pe care o descrie medicul scoțian este o țară care a suferit mult din cauza războaielor ruso-turce amintite în articolul anterior. Este însă o Dobroge care a supraviețuit și care impresionează prin frumusețea ei sălbatică. Chiar și ruinele sunt de natură să-l farmece pe călătorul străin. El ajunge cu vasul la Hârșova, una dintre cetățile dobrogene care avuseseră de suferit. Ca și Kiustenge, Tulcea, Măcin sau Isaccea, aceasta fusese ocupată de ruși în timpul războiului. În urma tratatului de la Adrianopole (2/14 septembrie 1829), fortificația otomană fusese distrusă. Iată ce găsește Beattie aici:
„Hirzovia, Carsiumul romanilor, se află pe malul drept al Dunării, între două dealuri, din care unul este împodobit cu ruinele unui vechi fort turcesc. În timpul ultimului război cu Rusia acest oraș a fost complet demantelat, fortificațiile ei - distruse din temelii și totul a fost redus la o grămadă de bordeie de lut, ce se sprijină pe ziduri sfărâmate, deasupra cărora altădată flutura steagul independenței (n.a. se referă la steagul otoman).
William Beattie ajunge la Galați iar apoi își continuă drumul spre mare, tot la bordul unui vas cu aburi:
„De la Galatz la mare coborârea este făcută în general...cam în zece ore, pe un monoton drum prin mlaștini plate, acoperite cu stuf și locuite de pescăruși, pelicani și păsări de apă, iar priveliștea nu este diferită preț de 70-80 de mile... În timpul vijeliilor de iarnă agitația Dunării în această zonă are aceeași grandoare cu cea a unui ocean cuprins de  furtuni. Principalul braț al Dunării este tăiat în canale aproape imposibil de numărat, care se tot ramifică până când, după o infinitate de ramificări și cotiri, și după ce primește în cursul principal tributul a 120 de râuri - dintre care 30 sunt navigabile - mărețul fluviu se golește prin șapte guri în Marea Neagră. Dintre acestea însă doar trei sunt suficient delate ca să servească navigației și ele se numesc Kilia, Sulina și St. George..."
 
William Beattie și-a încheiat periplul dunărean la Sulina, așezare care la acea vreme era departe de imaginea pe care o va câștiga după Războiul Crimeii (1853-1856), odată cu înființarea Comisiei Europene a Dunării și cu declararea sa ca porto-franco, port internațional liber (1870). În prima jumătate a sec. XIX Sulina era doar un sat de pescari, cei mai mulți dintre ei greci. Potențialul uriaș al localității dobrogene era însă înțeles de către toți cei ajunși acolo. Drumul Sulinei era abia la început...
 
William Beattie a părăsit Dobrogea și s-a întors în Albion pentru a-și scrie impresiile și a-și continua profesia de medic. A rămas văduv în 1845 iar nouă ani mai târziu și-a pierdut prietenul și colaboratorul, pe W. H Bartlett, mort la 35 de ani, de febră, în largul costei Maltei.
Medicul scoțian nu s-a mai întors niciodată în Dobrogea. A decedat în 1875, la vârsta de 82 de ani... Impresia pecare i-a creat-o vastul, misteriosul și sălbaticul pământ dobrogean a supraviețuit în paginile operei sale, o operă care ne ajută să îmbogățim imaginea și povestea acestui tărâm extraordinar...
 
Bibliografie
 
William Beattie MD - "The Danube - It's history, scenery, and topography, Splendidily Illustrated by W.H. Bartlett", reeditare 1850, George Virtue Ivy Lane, London, sursă pdf - googlebooks
 
M Boca - "Dobrogea Veche în stampe și gravuri 1826-1882", Revista Pontica nr.I, Constanța, 1968, p.455-507
 
Sursă foto: Pontica nr.1, 1968, p.459 ­ M Boca - "Dobrogea Veche în stampe și gravuri 1826-1882", Revista Pontica nr.1, Constanța, 1968, p.459 ("Sulina. Mouth of the Danube")
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018. 
 
Citește și:

#citeșteDobrogea: Dobrogea în 1840 - Impresiile de călătorie ale medicului scoțian William Beattie (I)