#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XVIII). Strada Brașovenilor - strada Căpitan Constantin Țurcanu

 
Vă propun o nouă locație, strada Brașovenilor devenită ulterior strada Constantin Țurcanu. Strada este înființată înainte de 1912, poartă această denumire în anul 1912, cu prilejul recensământului, până în anul 1930 când va prelua denumirea de căpitan Constantin Țurcanu, până în prezent. Strada se afla în Secțiunea roșie a împărțirii administrative teritoriale din 1885.
După denumire ne putem da seama că este vorba de mocanii stabiliți în Dobrogea, inclusiv la Constanța. În 1836, istoricul A. VretosPapadopol aducea în discuție cifra de 3000 de mocani, trecuți în Dobrogea pe la Târgul de Floci -Vadu Oii, care au coabitat o vreme în cartierul Varoș din Hârșova, localitate aflată sub stăpânire otomană. Este vorba despre vechiul fenomen al transhumanței care atrăgea păstorii din Ardeal, dincoace de Dunăre pentru taxele mult mai mici decât cele din zona lor de baștină.
În anul 1905 se considera că un număr de 25.000 de mocani trecuseră în Dobrogea, mulți dintre aceștia beneficiind de prevederile Legii agrare din 1882 care îi pusese în posesie cu terenuri agricole în fosta provincie otomană, situată între Dunăre și Marea Neagră.
Pe strada aflată în discuție se aflau, în 1885, un număr de 7 case, fără locuri virane, dintre care 5 erau cu un etaj, iar două aveau 2 etaje. Cele cu etaj arată prosperitatea proprietarilor lor.





Pe strada Brașovenilor își desfășurau activitatea comercială atât români, cât și comercianți de alte etnii, lucru ce dovedește o dată în plus că flerul în afaceri era foarte important, iar negustorul caută să găsească orice oportunitate pentru a obține venit.

Printre acești comercianți care și-au desfășurat activitatea comercială în perioada antebelică, dar și în perioada interbelică îi putem aminti pe: A. Zambagdjian, care se ocupa cu vânzarea mașinilor agricole, a uneltelor necesare lucrării pământului. Acest comerciant armean avea locuință în Piața Independenței, la nr.9.
Un alt comerciant care venise din Ardeal pentru a dezvolta o afacere a fost Petreche Bujor, care deținea o cafenea pe strada amintită. Un alt comerciant ardelean a fost Grigore N. Șișcu care avea o prăvălie unde vindea produse de patiserie, simigerie, renumita bragă, care ținea de foame și de sete trecătorilor, fructe, dar și brânzeturi pentru care brașovenii erau atât de renumiți.



Mocanii veniți din Ardeal, de la Sibiu sau de la Brașov, aveau în continuare preocupări în domeniul creșterii animalelor, în special a oilor, care puteau fi crescute în Dobrogea fără nicio restricție.

În acest sens, unii comercianți și-au dat seama că pot obține venituri însemnate din acest domeniu și au investit în această afacere. Un exemplu îl poate oferi NisimIerusalimi, evreu constănțean cunoscut pentru afacerile cu piei de animale și lână. Acesta comercializa cele două produse pe care le exporta în Turcia și în alte state din Orient.
Pentru o scurtă perioadă de timp, în perioada dintre cele două războaie mondiale, strada a purtat denumirea Unirea, pentru ca mai apoi să se numească strada căpitan Constantin Țurcanu.
 

Putem conchide prin a spune că Dobrogea, inclusiv Constanța s-a dezvoltat ca urmare a aportului venit de dincolo de munți, brașovenii și sibienii fiind o parte a celor stabiliți în orașul de la malul mării.



Constantin Țurcanu, cunoscut în istoria națională sub numele de Peneș Curcanul, a trăit în perioada1 martie 1854 - 15 noiembrie 1932.
A fost un soldat român ce a trăit în Vaslui și care a participat la Războiul de Independență, făcând parte din Regimentul 13 Dorobanți Vaslui - Iași, ce fusese înființat în ianuarie 1877.
Va lua parte la cel de-al Doilea Război Balcanic și la Primul Război Mondial, când a luptat în Regimentul VII Racova nr. 25 Vaslui.
Vasile Alecsandri i-a dedicat o poezie intitulată „Peneș Curcanul”, inclusă în volumul „Ostașii noștri”, a cărui primă ediție a apărut în 1878.
A fost un om simplu, care a dat dovadă de curaj, răspunzând fără nicio ezitare la îndemnul și chemarea de a apăra PATRIA.
 
Bibliografie selectivă:
SJANC, fond Primăria Constanța, dosar 48/1896-1897
***Tezaurul documentar dobrogean, Direcția Generală a Arhivelor Statului, București,1988
***Albumul dobrogean pe anul 1911. Constanta si Tulcea, 1911
Petre Covacef, Onomastica străzilor din Constanța, Editura Ex Ponto, Constanța, 2010
Th. Ionescu, Constanța și Tekirghiolul, Ghid ilustrat, 1924
***Constanţa multietnică Istorii, case, proprietari, memorii pierdute, București, 2021
 
 Ioan Mancaș Ioan,IonescuNicolae,Vasluienii în războiul de independență,1877- 1878, Editura Sfera, Bârlad, 2007.
Ioniţă, Mioara, Peneş Curcanul-erou fără chip,în „Magazin istoric” nr.5 /2000
Olteanu, Constantin, Masele populare şi războiul de Independenţă, Editura Militară, Bucureşti, 1977
Săcădat Gavrilă, „Peneş Curcanul”- Sergentul Constantin Ţurcanu, Editura Militară, Bucureşti, 1970
 
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri post universitare - Universitatea din București.
Director din anul 2020 al Colegiului Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
Citește și:
#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XVII). Cartierul englez și strada Engleză