#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XXV). Germanii din orașul de la malul mării

 
Vă propun o temă interesantă referitoare la prezența germanilor în Dobrogea și în special în orașul de la malul mării.
          Migrarea germanilor către Dobrogea, s-a realizat în trei faze:

În vara sau  în toamna anului 1841 și-au făcut apariția în Dobrogea cei dintâi țărani germani. Ei au venit din Berezina, Leipzig și alte colonii din părțile Varșoviei, așezându-se mai întâi la Măcin. Apoi s-au așezat în comuna Akpunar/Acpunar (în prezent Mircea Vodă, Tulcea) situată mai spre miazăzi cu vreo 30 de km pe șoseaua de la Babadag. Aceasta a fost cea dintâi colonie germană din Dobrogea.
Primii coloniști germani din Rusia s-au strămutat în Dobrogea în perioada 1841–1856. Erau familii de țărani germani basarabeni și de germani transnistreni din regiunea Cherson, plecați din locurile de origine din motive economice. După 30 de ani au început să vină și emigranți originari din provincia sud-germană Suebia. Întrucât Dobrogea era provincie a Imperiului Otoman, colonizarea imigranților germani s-a făcut după legile otomane. Au fost singurii germani de pe teritoriul Imperiului Otoman. Ei și-au adus contribuția la dezvoltarea economică a Dobrogei.



În urma Congresului de Pace de la Berlin, din iulie 1878, prin care s-a recunoscut independența României, Dobrogea a intrat în componența statului român. Ca urmare, până în 1885, mulți turci au părăsit România, iar Dobrogea a suferit o relativă depopulare. România a încercat să repopuleze unele zone cu populație de origine germană.
Până în anul 1878, cât timp Dobrogea a făcut parte din Imperiul Otoman, așezările întemeiate de germani s-au bucurat de autonomie administrativă, fiind conduse de primari aleși din rândul comunității germane, singura obligație fiind cea a de a plăti la timp impozitele. După intrarea Dobrogei sub administrație românească, în majoritatea satelor locuite de germani au fost numiți primari români și au fost împroprietăriți cu terenuri veterani ai Războiului de Independență din 1877–1878.




Comunitatea germană din Dobrogea a fost din nou afectată în timpul Primului Război Mondial, fiind considerați potențiali inamici. A fost interzisă folosirea limbii germane în locuri publice, mulți bărbați au fost puși sub arest la domiciliu, au fost rechiziționate animale și mijloace de transport iar unele așezări au fost distruse în timpul luptelor purtate între trupele românești și mai cu seamă cu cele bulgare, care invadaseră Dobrogea.
Germanii dobrogeni trăiau în special din agricultură. Existau și meșteșugari (morari, rotari) cu meserii legate direct de agricultură.
De exemplu, în Cogealac se aflau, în proprietatea unor germani, moara de ulei (Rösler), vopsitoria (Görres), lăptăria (Heim), ateliere de fierari (W. Gallert, Johann Körner, K. Walter), de tâmplari (Chr. Reihard, Adolf Körner), de croitorie (Dora Heil, Riecke Muster, Chr. König). 

Germanii cu excepția celor stabiliți la Constanța, într-un cartier din periferie denumit Neue Weingärten (Viile noi), locuiau în mare parte în mediul rural.
În anul 1904 erau înregistrați în județul Constanța 3.237 de etnici germani, dintre care 20 se aflau la Medgidia, 278 la Facria, 6 la Alacapâ (Poarta Albă) și 33 la Cernavodă. În anul 1916, erau înregistrați la Facria 286 de etnici germani. La Alacapâ (Poarta Albă)  trăiau în acest an 132 de germani, În anul 1904, în județul Constanța trăiau 3.237 locuitori de etnie germană.
În aceeași perioadă, în plasa Medgidia trăiau 361 de germani, dintre care la Poarta Albă locuiau 132 de suflete. Pe lista alegătorilor de origine germană din județul Constanța, pentru anii 1914-1915, figurează și  Kaiser Carol, din Medgidia, de profesie morar, ce avea un venit funciar de 12.267 lei. El avea în proprietate și Fabrica de cărămidă a orașului. Acesta a deținut și funcția de primar al orașului în anul 1918, în timpul ocupației germano-bulgaro-turce.
  
Germanii vor contribui la înființarea Băncii „Dobrogea” la Medgidia, la 29 ianuarie 1911, avându-l ca inițiator pe Ion Protopopescu, cu un capital inițial de un milion lei. Printre fondatori s-au aflat Eduard Mayer din Constanța, Wilhelm Klett din Cobadin, Albert Kaiser din Medgidia și pastorul Feist din Ciucurova. Au contribuit financiar la înființarea Băncii: Christoph Knodel, cu 7.000 lei, Eduard Brenner, cu 5.000 lei, ambii din Facria; Fr. Unrath, cu 7.000 lei, din Alakapâ, și Carol Kaiser, cu 10.000 de lei, respectiv Robert Reiman, cu 6.000 de lei, ambii din Medgidia.
Din punct de vedere demografic, situația etnicilor germani stabiliți în Dobrogea se prezintă după cum urmează: în 1880 - 3.071 etnici germani; în 1890 - 4.563; în 1896 - 7.830; în 1900 - 8.751; în 1905 -    8.142; în 1912 -7.697, iar în 1918 -10.173. Numărul etnicilor germani a fost în creștere, după anul 1880, ca dovadă a recunoașterii drepturilor lor de către statul român.
În 1881, câteva familii de germani din Atmagea, nepoții și nepoatele lui Adam Kühn, dar și alte câteva din Ciucurova, au ajuns în comuna Anadolchioi, situată la doi kilometri de orașul Constanța, într-o veche așezare a locuitorilor din Anatolia. La Constanța, etnicii germani au avut propria biserică, inaugurată în anul 1895, dar și o școală, care datează din 1892.



Din vara anului 1939, germanii încep să părăsească Dobrogea. Conducerea celui de-al Treilea Reich începuse să pună în aplicare planul Umsiedlung, fiind acțiunea de strămutare a germanilor din străinătate. În 22 octombrie 1940, a fost încheiată o „înțelegere de stat“ între Al Treilea Reich și Regatul României, pentru strămutarea a circa 15.000 de germani dobrogeni.„În felul acesta, majoritatea celor 16.000 germani dobrogeni, în special cei fără pământ, s-au strămutat în Germania sub lozinca Heim ins Reich (Acasă în Reich). Circa 1.600 de persoane nu s-au strămutat“ și au rămas să locuiască în România.
Bunurile lor din Dobrogea au fost preluate de către statul român, care se obliga să plătească prin cereale și petrol. Centrul Împotriva Expulzărilor, o instituție creată în Germania în anul 2000, notează că„la 28 noiembrie 1940, strămutarea germanilor din nordul Dobrogei era încheiată. Prin portul Cernavodă fuseseră transportate 13.979 de persoane“.



Unul dintre arhitecții renumiți ai Constanței a fost Adolf Linz, care a realizat un plan urbanistic al așezării de la malul mării, care avea în vedere modernizarea așezării.



O familie tipic germană, cu afaceri în domeniul comerțului cu amănuntul, a fost și familia Klein din Techirghiol, care avea afaceri și în Constanța în special în perioada sezonului de vară, în care soseau turiști din diferite zone ale țării.
Putem spune că germanii și-au adus din plin contribuția la dezvoltarea așezărilor în care au locuit, inclusiv în orașul de la malul mării.
 
Bibliografie selectivă:
SJANC, fond Primăria Constanța, dosar 48/1896-1897
***Tezaurul documentar dobrogean, Direcția Generală a Arhivelor Statului, București,1988
***Albumul dobrogean pe anul 1911. Constanta si Tulcea, 1911
Petre Covacef, Onomastica străzilor din Constanța, Editura Ex Ponto, Constanța, 2010
Th. Ionescu, Constanța și Tekirghiolul, Ghid ilustrat, 1924
Marin Ionescu Dobrogianu, Dobrogia în pragul veacului al XX-lea, Atelierele grafice Socecu, Bucureşti, 1904
Horia Stinghe, Cornelia Toma, Despre germanii din Dobrogea, ediția a II-a, Constanța 2007
Germanii dobrogeni - istorie și civilizație”, apărut sub coordonarea prof. univ. dr. Valentin Ciorbea, la editura Muntenia din Constanța
S.J.A.N.C., Fond Primăria Valu Traian, Dosar nr. 1/1919
Idem, în prefața Fondului  Inspectoratului Cadastral Constanța, nr. 298
Idem, dosar nr. 4/1916
Constantin Brătescu, Cunoștințe folositoare, seria C, VII, Editura Cartea Românească; București, 1922
Tudor Mateescu, Arhivele din Dobrogea în timpul stăpânirii otomane, în Revista Arhivelor, 1-2; 1974
 
 
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri post universitare - Universitatea din București.
Director din anul 2020 al Colegiului Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
Citește și:
#CiteșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XXIV). Italienii și preocupările lor în orașul pontic