#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XXVII). Negustori aromâni pe străzile orașului pontic

 

 
Vă propun o temă interesantă referitoare la prezența aromânilor în Dobrogea și în special în orașul de la malul mării. Aromânii fac parte alături de meglenoromâni și istroromâni din neamul macedoromânilor desprinși din masa daco-romanilor, odată cu invazia slavilor după anul 602. Aceste grupuri etnice numeroase sau mai puțin numeroase, aflate la Sud de Dunăre, au fugit din calea slavilor și s-au stabilit mai jos, în Peninsula Balcanică, în Tesalia, Epir, Pind, Meglenia sau în Peninsula Istria. Unii dintre ei se vor întoarce în timpul colonizărilor permise de statul român după 1878 sau  de la începutul secolului al XX-lea. Cele trei grupuri entice vorbesc dialecte ale limbii române.
În Dobrogea s-au stabilit și au avut preocupări legate de agricultură, creșterea animalelor, în special a ovinelor și au desfășurat activități comerciale.
 





S-a născut în Macedonia la Ueskub în 1874, având studii în România, dar și în străinătate. În anul 1890 intră în afaceri comerciale alături de părintele său, ocupându-se cu producția de pâine și depozite de făină, pe care o comercializa atât en detail, cât și en gros. A călătorit în Europa pentru a se documenta cu privire la acest comerț care să îi aducă beneficii consistente. A deținut funcția de consilier județean din partea liberalilor după anul 1910, când a fost ales pe listele acestui partid.
Printre cerealiștii din oraș îi amintim pe Nicolae Cealâcu pe strada Romană, M.Economu asociat cu grecul S. Lascaridis, pe strada Călărași, și Spiru Macri pe strada Carol I.
Mașini agricole comercializa Gheorghe Caraciai, pe strada Mangaliei (actualmente strada Ștefan cel Mare), A.V. Boiangioglu pe strada Chiristigii.
Modă, galanterie, croitorie și articole de lux comercializa Vasile Ciacăru de pe strada Traian, iar Ion Hasapidis pe strada Gării.



Un hotel deținea M. Sterie pe strada Dorobanți, unde găzduia atât localnici, cât și turiști aflați în vizită în orașul de la malul mării.
Restaurante deținea Hristu Dinu pe strada Carol și Marin Cantaragiu pe strada Concordiei.
Coloniale și cârciumi aveau A.Papa Andrei pe strada Carol, A.Hagi Gheorghe pe strada Carol I, Anesti Stamati în Port, Iani Calderimi pe strada Carol I, și D.I. Duzoglu pe strada Carol I.
Cafeneaua deținută de Ecaterina Maraveia, aflată pe strada Carol era una des frecventată de comercianții aromâni.
Brutari, simigeri, bragagii, fructari erau: G.N. Șișcu pe strada Brașoveni, Petre Gherasi Radu pe strada Carol I, Hagi Petru Hristu pe strada Mangaliei, Blaje Spiru pe strada Mangaliei.
Vasile Constantinidi pe strada Costache Negri deținea un magazin universal, iar Stavru Dumitru avea un magazin de sticlărie pe strada Carol I, fiind printre puținii comercianți din oraș cu astfel de produse.


Pentru perioada interbelică, Culura Atanasie avea undepozit de vin pe strada Carol, Comatas A, comercializa cereale, pe strada Costache Negri, iar Costas Ion, comercializa cereale pe strada Lascăr Catargiu.
Dalla Sterie, avea un deposit en gros pe strada Traian, din care distribuia produse manufacturate către prăvăliile din județ și din țară.
Mangiuri Iani avea un magazin cu coloniale pe strada Carol, la nr.85, iar  Papacostea Alexandru se ocupa cu expediții de mărfuri, având sediul firmei pe strada Cantemir. Papadopol A. deținea un depozit cu cereale, având sediul în Piața Independenței, iar Socrates Ava se ocupa cu expediții și vămuiri,cu sediul pe strada Lahovari. Stavraca Grigore și Marin dețineau la rândul lor având o casă de cereale, pe strada Traian, iar Frații Simu dețineau o băcănie foarte apreciată pe strada Carol.
Așa cum putem observa, comercianții aromâni se ocupau fie cu afaceri individuale, fie cu afaceri de familie. Obiectul de activitate era divers, în funcție de experiența și sondarea preferințelor consumatorilor. Vor dezvolta afaceri de succes, fiind considerați buni comercianți, negociatori serioși și oameni de cuvânt după încheierea tranzacțiilor.
Putem spune că aromânii și-au adus din plin contribuția la dezvoltarea așezărilor în care au locuit, inclusiv în orașul de la malul mării.
 
Bibliografie selectivă:
SJANC, fond Primăria Constanța, dosar 48/1896-1897
***Tezaurul documentar dobrogean, Direcția Generală a Arhivelor Statului, București,1988
***Albumul dobrogean pe anul 1911. Constanta si Tulcea, 1911
Petre Covacef, Onomastica străzilor din Constanța, Editura Ex Ponto, Constanța, 2010
Th. Ionescu, Constanța și Tekirghiolul, Ghid ilustrat, 1924
Marin Ionescu Dobrogianu, Dobrogia în pragul veacului al XX-lea, Atelierele grafice Socecu, Bucureşti, 1904
S.J.A.N.C., Fond Primăria Valu Traian, Dosar nr. 1/1919
Idem, în prefața Fondului  Inspectoratului Cadastral Constanța, nr. 298
Idem, dosar nr. 4/1916
Constantin Brătescu, Cunoștințe folositoare, seria C, VII, Editura Cartea Românească; București, 1922
Tudor Mateescu, Arhivele din Dobrogea în timpul stăpânirii otomane, în Revista Arhivelor, 1-2; 1974
 
 
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri post universitare - Universitatea din București.
Director din anul 2020 al Colegiului Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
Citește și:
#citeșteDobrogea Unele aspecte privind germanii din Dobrogea în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea