#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XXX). Arhitecți ai orașului și planuri de urbanism

 

 
Vă propun o temă interesantă referitoare la planurile de urbanism ale orașului și la arhitecții care s-au implicat în realizarea acestora, precum și la realizarea unor construcții emblematice pentru orașul aflat la malul mării.

A doua sistematizare a orașului a început după prima conflagrație mondială, odată cu planul reconstrucției. La Constanța au intrat în acțiune topografii care au împărțit în loturi de 500-1000 metri pătrați parcele către zona de Vest a orașului, către Murfatlar. Aceste loturi erau atribuite muncitorilor agricoli sau industriali care proveneau din zonele rurale și doreau să se stabilească la periferia orașului. Loturile oferite erau ieftine și puteau fi achiziționate de noua forță de muncă. Se va crea un nou cartier numit Ion C. Brătianu, în memoria marelui om de stat și om politic liberal. Din 1926, Constanța va deveni municipiu, prin încorporarea satelor I.C Brătianu, Anadalchioi și Viile Noi.

Activitatea portuară fiind în plină expansiune își căuta muncitori care să deservească armatorii sau pe cei care realizau construcții în zona bazinului portuar. De multe ori acești localnici nu erau specializați, fiind folosiți la munci necalificate.
 
Un alt cartier, înființat încă înainte de război, a fost cartierul Berechet, numit așa după numele unui moșier Dumitru Berechet, cu proprietăți în zonă.


De aici, se mergea către Murfatlar sau către Cumpăna, pe drumul vechi. Între 1936-1938 la intersecţia de la Berechet  s-a construit la iniţiativa Confederaţiei Sindicale din România, un Dispensar comunal dotat cu cabinete şi o baie comunală destinate populaţiei din cartier. Un dispensar asemănător a fost construit în aceiaşi perioadă după acelaşi proiect în punctul de la braseria Spic de Grâu, la intersecţia Bd. Carol cu strada Ion Raţiu.
 
Cartierul Medeea a fost numit de consilierul comunal Ion Bănescu, la începutul secolului trecut. Era locuit de germanii aduși din localitățile dobrogene, unde fuseseră colonizați, pentru a realiza rezervoare nituite necesare portului. Au fost realizate peste 100 de rezervoare metalice cu capacitatea între 3000-5000 mc. Acești bravi lucrători, meseriași, lucraseră și la CFR, având cunoștințe temeinice de folosire a niturilor.
 
Cartierul Viile Noi îi avea în vedere pe cei colonizați la începutul secolului trecut, cu scopul de a realiza acel hinterland, necesar orașului, pentru a asigura piața de zarzavaturi, de verdeață, de legume și fructe. Nu au fost obținute rezultate remarcabile datorită faptului că pământul nu era foarte roditor, cei așezați sau împământeniți acolo nu aveau întotdeauna experiența necesară, iar unii dintre ei au plant viță de vie pentru a lucra mai puțin.
 
Cartierul marinarilor. Începând cu anul 1905 până în 1911 şi apoi după război în perioada interbelică, între 1926-1930, consolidarea falezelor oraşului a reprezentat o prioritate pentru administrația locală, având la bază proiectele inginerului Anghel Saligny.

Administraţia portului Constanţa a cumpărat de la Primărie în anul 1905 o suprafaţă de teren de 2 hectare, aflată pe faleza de la Poarta 4. În această zonă s-a construit și un cartier de locuinţe destinate lucrătorilor şi marinarilor de pe navele portuare care deserveau funcţionarea instalaţiilor din port. Străzile din această zonă se numeau:

Strada Zânelor
Strada Muncii
Strada Gândului
Strada Tunelului
Strada Crivăţului
Strada Ion Creangă
Strada Luceafărului
Strada Viforului

 Administraţia portului a concesionat în 1902 o suprafaţă de teren pe care a construit locuinţe pentru personalul profesional cu pregătire medie, de la exploatarea instalaţiilor din port.
Aceştia trebuiau să vină şi să intervină la majoritatea alarmelor pe care un port le reclama.

Pe opt străzi paralele în lungime de 70-90 m au fost construite 36 de locuinţe în sistem duplex faţă-spate din cărămidă, cu parter şi încălzire cu lemne, cu două sau trei camere şi dependinţe, unde au fost instalaţi profesioniştii portului, în mâna cărora se aflau în exploatare cele mai importante instalaţii de la Silozuri, de la Staţia de petrol, de la Staţia de Radio TFF sau de la Calea ferată. Fără contribuţia lor portul nu putea fi exploatat. De nenumărate ori, contribuţia lor a fost foarte importantă. Cartierul a fost demolat la ultima sistematizare a orașului.


Un alt cartier cunoscut sub numele de Năsturel, se afla în zona Porții 5 a portului sau Piața/Cartierul farului.
 
Cartierul KM 4-5
A fost format din loturi distribuite celor care se stabileau în oraș, ce aveau 500-100 mp, vândute de administrația locală celor care doreau să devină proprietari.
 
Putem conchide prin a spune că la Constanța, după Primul Război Mondial, cartierele noi, unele înființate la începutul secolului XX, au început să se dezvolte ca urmare a fluxului migratoriu din mediul rural, în mediul urban.
 
Bibliografie selectivă:
SJANC, fond Primăria Constanța, dosar 48/1896-1897
***Tezaurul documentar dobrogean, Direcția Generală a Arhivelor Statului, București,1988
***Albumul dobrogean pe anul 1911. Constanta si Tulcea, 1911
Petre Covacef, Onomastica străzilor din Constanța, Editura Ex Ponto, Constanța, 2010
Th. Ionescu, Constanța și Tekirghiolul, Ghid ilustrat, 1924
Marin Ionescu Dobrogianu, Dobrogia în pragul veacului al XX-lea, Atelierele grafice Socecu, Bucureşti, 1904
Bilder aus der Dobrudscha Herausgegeben von der Deutchen Etappen-Verwaltung in der Dobrudscha in einem Verlag, Constanza,1918.
 
 
 
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri post universitare - Universitatea din București.
Director din anul 2020 al Colegiului Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
Citește și:
#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XXIX). Arhitecți ai orașului și planuri de urbanism