Constanța acum 100 de ani 21 august 1924 - Bricul „Mircea”- primul velier școală al Marinei României revine la Constanța după 10 ani

Răspunzând invitației publice a redacției cotidianului „ZIUA de Constanța”, inițiatoarea proiectului „Constanța acum 100 de ani”, pentru cunoașterea istoriei orașului nostru în anul 1924, aflat în derulare, propun prezentarea unui eveniment maritim important, revenirea bricului „Mircea” în portul Constanța după o absență de 10 ani.

Să ne întoarcem în trecut. Povestea primei nave școală a început în 1878 când locotenent-colonelul Ioan Murgescu (1846-1913), comandantul Corpului Flotilei propune într-un raport datat 2 august 1878 dotarea Marinei Militare cu o navă școală, în contextul unirii Dobrogei la România stabilită de Congresul de la Berlin (13 iulie 1878).[1]

I-a revenit colonelului N. Dumitrescu-Maican (1846-1902), comandant al Corpului Flotilei, meritul de a face pasul decisiv pentru contractarea și achiziționarea velierului școală. Experimentatul marinar a propus o navă de lemn, mai ușor de întreținut în țară. Porturile românești nu dispuneau de bazine speciale pentru efectuarea lucrărilor la corpul navelor.

S-a optat pentru șantierul britanic „Thames Iron Work”. În iulie 1882 construcția bricului (cu 2 catarge) s-a finalizat. Ambasadorul României la Londra, Ion Ghica (1818-1897), a botezat nava cu numele „Mircea” în amintirea marelui domnitor Mircea cel Bătrân (1386-1418) întregitorul teritoriilor românești dintre Dunăre și „Marea cea Mare”, cum era numită Marea Neagră în epocă, cu Țara Românească.

Pe 12 august 1882 bricul „Mircea” a acostat în portul Galați, unde a fost întâmpinat cu entuziasm de marinari și numeroși gălățeni. S-a deschis un nou capitol din hronicul Marinei României.[2]



Velierul a preluat executarea unor importante misiuni, pregătirea marinărească a elevilor Școlii Copiilor de Marină și efectuarea marșurilor internaționale care au deschis diplomația maritimă prin reprezentarea Marinei României la mari evenimente internaționale. „Mircea” a fost prezent la Serbările columbiene (1892) organizate la Genova și festivitățile inaugurării canalului dintre Marea Baltică și Marea Nordului desfășurate în portul german Kiel (1895).
La bordul navei echipajele își însușeau în misiunile executate ceea ce s-a numit „spiritul Mircea”, un cumul de trăsături psihice și morale, atașament, competență, dragoste pentru velier care au permis îndeplinirea exemplară a misiunilor.

La bordul velierului au urcat mari personalități ale României, din familia regală, membrii ai guvernelor și ierarhi. Nava a fost trecută în revistă de Umberto I (1844-1900), regele Italiei, împăratul GermanieiWilhelm al II-lea (1888-1918) și țarul Alexandru al III-lea (1881-1894).

În cadrul programului de pregătire pentru anul 1883, care a constat din primul marș în Marea Neagră, pe 4 august a intrat pentru prima dată în portul Constanța. În anii următori „Mircea” a frecventat portul Constanța până în 1914. Declanșarea Primului Război Mondial a impus măsuri de protejare a navei. Între 16 octombrie 1914 și sfârșitul lunii februarie 1915 a fost dezarmat la Galați. Intrarea României în război nu a mai permis activarea misiunilor specifice pentru velierul școală „Mircea”.

Abia în anul 1923 dată fiind necesitatea reasigurării practicii maritime a elevilor din școlile Marinei Militare și reluării marșurilor internaționale s-a impus repararea și rearmarea lui „Mircea”. Nava era într-o situație precară. Mare parte din inventarul mobil dispăruse. Numai catargele și bompresul erau pe poziție. „Mircea” arăta jalnic, era un simplu ponton.

Reparațiile au început la Galați, progresele au fost greoaie. Din cauza timpului geros nu se putea lucra, pe de o parte, iar pe de alta, au existat probleme cu achiziționarea materialelor. Abia în primăvara lui 1924 s-au cumpărat materialele necesare echipării inclusiv grupul electrogen și o baterie de acumulator, pentru iluminat. Se încheia astfel epoca lumânărilor, lămpilor și felinarelor pentru iluminatul navei.

În aprilie 1924 s-a numit echipajul, comandant al velierului fiind desemnat locotenent-comandor Gheorghe Dumitrescu, iar pe funcția de secund căpitanul Alexandru Știubei. Au fost îmbarcați 53 de elevi ai Școlii Copiilor de Marină. Reparațiile au continuat până în 8 iulie 1924.

Pe 16 august 1924, în fața Bursei din Galați, în prezența tuturor ofițerilor de marină din garnizoană și a unei numeroase asistențe civile s-a desfășurat ceremonialul de ridicare a pavilionului și flamura (pavilionul triunghiular).

S-a dat citire următorului ordin: „Prin decizia Ministerială nr. 260/924 completată cu ord. nr. 8810/924 al Inspectoratului Tehnic al Marinei comunicat cu ordinele nr. 13.161/924 și nr. 6.440/924 al Diviziei de Mare și al Bazei Navale Maritime, Brikul <> a fostdezarmatși s-ar fi părutcă se uită tot ceiace Nava a făcutșiîncăarmaiputea face pentrumarină.

În tot timpulacestor 10 ani; cine l-a cunoscutcât era de falnicodinioară; cine îșiaduce aminte de cele 20 de voiajefăcuteîn Marea Neagră, Arhipelag, Ioniană, Adriatică, Mediterană, în Marea Nordului etc., fiindadmiratîntotdeauna; cine a trăit cu el momentedemnesăsmulgăadmirațiaceamaicaldă din piepturilecelemainepăsătoarecândieșeavictorios din titanicaluptăîmpotrivaurgieiuraganelorce se dezlănțuiauasupra-i; toțiaceștiaîșisimțeausufletelesângerând, crezândcă din toateacesteavarămâne, prea de timpuriu, numai o palidăamintire.            Astăzi însăcând îl vedem tot așa de frumos ca înzilelelui de glorie, tot atât de falnicșimaidoritorsăstrăbatămărileșisăînvingăfurtunile, inimile ne tresaltă de bucurie.

VictoriileBrikului „Mircea” au fostcâștigategrațieconstructorilorșiechipajelorlui care l-au apărat cu dragosteșidisperarea cu care o mamăîșiapărăcopilul. Victorios a fost, victoriosvatrebuisă fie și de aiciînainte. Victoriosșimândru a purtatpavilionulromânescînmultețăristrăine, întoatepărțile a foststimatșiprimit cu prieteniecaldă.

Șiastăziaceastăscumpăemblemă care transmitegenerațiilortoatănoblețeapoporuluișiacoperăpână la sfârșitullumeionoareacopiilor, semnulvenerat care întăreștecurajul, se vaînălța din nou la vârfulcatarguluiiaraerul care suflăîncuteleluivapătrundemaiadâncînsufletelenoastre.
De aziînainte, nouă, o tânărăgenerație, ne esteîncredințatăgrija ca falnicul<>să-șipoartemaidepartenumele: nouă ne esteîncredințatădatoria ca emblemascumpătuturorcesimtromâneștesă fie cinstită, admiratășiiubită ca șiînainte.
Și acum, cu gândul la aceastăfrumoasă datorie, să ne întoarcem cu fațaseninăspreel, pavilionul nostrușimândri, cu inimaplină de dragosteșifrumoasesperanțe, să ne descoperimînfațaluișiînrăsuneteleurărilor de <>, să-l urmărimîn sus, spredrumulgloriei, iarreîntineritului<>și întregului personal să le urăm: Isbânta”(Sic).[3]

„Mircea” a primit ordin să iasă prin Sulina în Marea Neagră. Are loc botezul navei și al echipajului. Cei mai mulți au văzut pentru prima dată Marea.Se încep exercițiile pentru cunoașterea și executarea manevrelor cu vele. Nava revine în portul Sulina unde este vizitată și admirată. Se primește ordinul de a se îndrepta spre Constanța. S-a mers cu velele întrucât vântul permitea executarea manevrelor.

Pe 21 august 1924 (stil vechi), la ora 17.25 „Mircea” a ancorat în portul Constanța. Trecuseră 10 ani de când velierul școală plecase din port. În ziua de 22 august 1924 „Mircea” este vizitat de generalul Gheorghe Mărdărescu, ministrul de Război (1922-1926), contraamiralul Mihail Gavrilescu, comandantul Diviziei de Dunăre (1921-1925). În ziua următoare ministrul de Război revine la bord însoțit de contraamiralul Niculescu-Rizea, inspectorul tehnic al Marinei. A venit la bord și contraamiralul Vasile Scodrea, comandantul Diviziei de Mare (1921-1925). De ziua Marinei, pe 26 august 1924, comandantul Diviziei de Mare a primit la bordul lui „Mircea” invitații, prilej pentru a sărbători reintrarea în serviciu a  velierului.

În cursul lunii septembrie „Mircea” a executat trei ieșiri în Marea Neagră cu misiunea de a asigura pregătirea ofițerilor din echipaj și efectuarea tragerilor cu armamentul de infanterie. În Istoricul „Bricului Mircea” s-a scris la încheierea misiunii (17-25 septembrie 1924) <<se poatespunecă „Mircea” a reluatvecheaprestanță>>.

Ca expresie a niveluluipregătiriimarinăreștiaechipajuluișicomandantuluinavei, locotenent-comandor Gheorghe Dumitrescu, velierul a reintratîn port cu veleledesfășurateînadmirațiamarinarilor de pe naveleaflate la daneleportului.

La 1 octombrie 1924 „Mircea” a primitordinul de a ancora la dana zero pentru a asigura garda regineiMaria care a ajuns cu trenul la Pavilionul Regaldin port (clădireridicată de salariații portului pe digul de larg ca omagiupentru regina Elisabeta (1843-1916) a României, mare admiratoare a MăriișiMarinei). Era însoțită de principesa Maria Kirilova a Rusiei. Momentul a impusechipajuluiridicareamareluipavoazșiacordareasalutul pe vergi cu urale reginei și principesei. Cele două distinse personalități au vizitatvelierul pe 6 octombrie. Au semnatînjurnalul de bord. Regina va reveni pe navă pe 14 octombrieoferindofițerilorfotografii cu autograf. S-a fotografiat cu echipajul. Peste o lună regina Maria a trimisechipajuluivelierului un tablou marecu imagineasașifotografiipentruofițeri. Tabloul și fotografiareginei Maria înrămate au fostînscriseîninventarulnavei ca „scumpeamintiri”.[4]

Pe 1 octombrie 1924 echipajul a început dezarmarea navei și dispunerea în poziția „la iernat” la dana numărul 9. Echipajul a fost redus la minim pentru asigurarea vitalității navei.
Între noiembrie 1924 și 24 aprilie 1925 deși era dezarmată, la bord s-au efectuat activități de instruire marinărească a elevilor Institutului Maritim: bărci, manevre, matelotaj și semnale.
Bricul „Mircea” a mai executat marșuri internaționale în anul 1925 între 1 iunie și 2 septembrie pe itinerarul: Constanța – Cospoli – Gravosa – Creta – Rhodos – Smirna – Cospoli -Constanța și în anul 1926. Pe 15 iunie velierul a plecat din Constanța spre Pireu – Trento – Bari – Ancona – Veneția – Trieste – Spalatto – Gravosa – Boche di Cottaro - Corfu – Pireu – Constanța (17 septembrie 1925). Până pe 31 octombrie 1931, când a fost scos din serviciul activ, „Mircea” a navigat numai în Marea Neagră și pe Dunăre.

În istoricul velierului o dată memorabilă a fost 17 mai 1939 când venerabila navă și-a întâmpinat succesorul, Nava-Școală „Mircea” din clasa barc (velier cu trei catarge), construit în șantierul german „Blohm & Voss” din Hamburg între 15 aprilie și 22 septembrie 1938 pentru încadrarea României în marele club al velierelor din clasa A.[5]

La începutul celui de-al Doilea Război Mondial venerabilul „Mircea” a fost trimis la Galați și utilizat ca depozit de medicamente și farmacie. Pentru a fi protejat de bombardamente este dus în amonte de portul Brăila și dezarmat. Aici, pe 16 aprilie 1944 velierul este lovit de o bombă lansată de un avion sovietic care l-a transformat într-o uriașă torță. Ce n-a mistuit focul a înghițit Dunărea. Așa a sfârșit primul velier-școală al României care a intrat încă din primii ani de serviciu în legendă.[6]

---