#DobrogeaDigitală La inițiativa bibliotecarei Lăcrămioara Buzatu, și în comuna Dorobanțu (Tulcea) există Biblioteca „Ioan Popișteanu” (video)

De trei decenii bibliotecar în cadrul Bibliotecii comunale „Ioan Popișteanu” din comuna Dorobanțu (județul Tulcea), pe Lăcrămioara Buzatu am cunoscut-o la recomandarea Anei Popișteanu, soția bibliologului Ioan Popișteanu, cel care vedea lumina zilei în satul Cârjelari pe 30 ianuarie 1942.
Aflați într-o vizită de documentare a personalității celui omagiat de ZIUA de Constanța, aveam să întâlnim o femeie extrem de energică, ei datorându-i-se denumirea instituției din comuna natală bibliologului, o bibliotecă având un fond de carte de peste 12.000 de titluri, din care 2.000 sunt donații ale ctitorului Ioan Popișteanu.


„Amintirea primei donații mă leagă și de prima întâlnire cu domnul Popișteanu, în anul 2000, când ne-a adus ca donație 1.000 de volume, carte diversă pentru copii, dar și materiale pentru bibliotecă. A revenit apoi, peste un an, timp în care am ținut legătura. De data aceasta, l-am rugat să accepte să devină cetățean de onoare al comunei Dorobanțu, eveniment care avea să se materializeze în anul 2002, în luna noiembrie, când cu același prilej i s-a decernat același titlu și marelui arhitect Ioan Augustin, fiul al comunei Dorobanțu ca și domnul Popișteanu.
Apoi an de an am organizat câte o activitate la bibliotecă, împreună cu publicul cititor.

\
Dar cel mai frumos proiect și drag sufletului meu îl constituie conferirea numelui de Ioan Popișteanu cu acordul dânsului, fapt petrecut în anul 2005, cu participarea întregii comunități din satul Cârjelari, unde este născut, dar și din Dorobanțu, cărora li s-au alăturat personalități de la Tulcea au participat la manifestare.
Mi-aduc aminte că venise împreună cu doamna Ana Popișteanu cu ocazia unei donații de carte și când, mai subtil, i-am propus să ne facă această onoare mi-a răspuns, glumind: «Trebuie să mă obișnuiesc să-mi fie scris numele și pe o piatră». Dar nu a acceptat pe loc. A doua zi am mers la dânsul, la casa părintească din Cârjelari, și mi-a spus că nu a acceptat pe loc tocmai pentru că își dorea ca acordul scris să se petreacă în acea locuință dragă și plină de amintiri.



În tot acest timp petrecut alături de dânsul mi-a insuflat permanent dragostea de carte, de instituția bibliotecă și de meserie. Pentru mine au fost niște emoții de nedescris, pentru că la momentul respectiv tatăl meu nu mai trăia și l-am simțit pe dânsul ca pe un părinte. Îi sunt foarte recunoscătoare pentru că mi-a îndrumat pașii spre facultate – biblioteconomie și știința informării din cadrul Universității București, pe care am absolvit-o în anul 2012. Lucrarea mea de licență s-a numit «Ctitori și donatori de carte», cu studiu de caz pe Biblioteca «Ioan Popișteanu» din comuna Dorobanțu. Astfel am vrut să aduc la cunoștința lumii academice lucrurile mărețe, extraordinare pe care le-a făcut aici, în comuna natală. Am fost extrem de fericită când am primit de la profesorii mei coordonatori nota 10 pe lucrarea de licență.

Pot să afirm fără să greșesc că Ioan Popișteanu a fost părintele meu spiritual și un bun prieten.
A fost o personalitate uriașă nu numai pentru comunitatea constănțeană, dar și pentru cea tulceană și de aceea an de an îi omagiem opera și activitatea, cu utilizatorii tineri, drept ctitor de bibliotecă și donator de carte, deoarece i se datorează unitățile biblioteconomice, periodice, documente audio-vizuale.
De asemenea, ne aflăm în parteneriat cu Biblioteca «Panait Cerna» din Tulcea, în cadrul unui proiect ce își propune omagierea personalităților locale, prilej cu care am redactat două propuneri pentru Ioan Popișteanu și Ioan Augustin”.


Citește și:

#Dobrogea Digitală: Popişteanu, omul care iubea cărţile