#DobrogeaDigitală Un dascăl de vocație – Costică Buștiuc

 
Printre figurile proeminente ale orașului Medgidia, surprinse de Adrian Ilie în volumul său „Personalități marcante ale Medgidiei”, profesorul, scriitorul și teologul Costică Buștiuc ocupă un loc merituos.

Cu o foame de cunoaștere fără egal și absolvent cu trei licențe, în litere, teologie și drept, „Patriarhul Limbii şi Literaturii Române în judeţul Constanţa” (așa cum îl numea fostul său elev, prof.dr.Constantin Miu, care îl evoca laudativ și chiar îi dedica o poezie, cu recunoștință) a influențat generații întregi de elevi, cultivându-le dragostea pentru carte, fiindu-le un model de moralitate și înțelepciune.



Reproducem mai jos textul lui Adrian Ilie, din care reiese portretul dascălului de vocație, așa cum puțini mai sunt astăzi într-un sistem de învățământ care agonizează, ignorat și subfinanțat de cei care nu înțeleg importanța culturii și educației în crearea identității unui popor.
 

„S-a născut într-o familie de ţărani din comuna Viişoara, judeţul Constanţa, la 13 martie 1919.

Urmează cursurile şcolii primare din comuna natală, iar mai apoi pe cele ale Seminarului Teologic „ Sfântul Apostol Andrei” din Galaţi (1938) şi ale Liceului Teoretic „ Gheorghe Şincai” din Bucureşti (1940). În 1946 a devenit absolvent al Facultăţii de Teologie ortodoxă. Drept şi Filologie din Bucureşti, secţia Limba şi Literatura Română. Va lucra în învăţământ, predând Limba Română, Limba Latină şi Religia ( după anul 1990).

în perioada 1948-1952 a predat la Cobadin, în perioada 1952-1962, a predat la Cerchezu, în perioada 1962-1972, a predat la Negru Vodă, iar după 1972, va preda la Medgidia. Şi-a desfăşurat activitatea didactică până în anul 1999, fiind timp de 53 de ani în slujba educaţiei şi a tinerilor. A fost recompensat pentru activitatea deosebită pe care a desfaşurat-o cu Ordinul Muncii, clasa a IlI-a în anul 1967, iar în 1998, primeşte Diploma de merit, din partea Ministerului Educaţiei Naţionale.

A fost membru al Consiliului Naţional Bisericesc Ortodox, în perioada 1982-1990. A fost căsătorit cu Victoria şi avut doi copii, Valeria şi Adrian. Profesor de Limba şi Literatura Română, în cadrul Liceului Industrial nr. 1 din Medgidia, în cadrul Liceului Industrial nr.3 din Medgidia ( iar mai apoi în cadrul Liceul Teoretic „ Nicolae Bălcescu” Medgidia), s-a dovedit a fi un pasionat al condeiului. Având o pregătire temeinică, a obţinut licenţe în litere, teologie şi drept, fiind unul din puţinii intelectuali ai oraşului care se puteau mândri cu acest lucru. Mărturie a acestei pregătiri stau scrierile sale.

A abordat tematici interdisciplinare în lucrări precum: Demonologia - premisă a mântuirii, apărută la Editura Metafora, Constanţa, 1999, Religie şi ştiinţă. Editura Metafora, Constanţa, 2000, Nichita Stănescu - poet al logosului şi al Divinităţii, Editura Metafora, Constanţa, 2001 şi Mihai Eminescu în universalitate, apărută la Editura Ex Ponto, Constanţa, 2002.

A publicat şi nenumărate studii printre care Sensul sacru al începutului, în revista Studii Teologice, nr. 1/1990163. Era un bun orator, iar la sfârşitul prelegerilor sale, oferea şi câte o pildă, asemenea pildelor oferite de preoţi, enoriaşilor, la sfârşitul slujbei credincioase. Era un om dedicat profesiei, era un perfecţionist, încercând să motiveze elevii şi să îi determine să gândească, să se întrebe, să discute şi să interacţioneze. A publicat în revistele „Dynamis”, „Biserica Ortodoxă”, „Învierea”. „Solia”, „Metamorfoze” diverse eseuri pe teme religioase, filosofice şi literare, precum şi în cadrul revistei  „Permanenţe".

A purtat o corespondenţă activă cu personalităţi ale culturii româneşti precum filologul Zoe Dumitrescu-Buşulenga şi teologul Antonie Plămădeală. Bunele relaţii cu înalţii prelaţi ortodocşi l-au recomandat pentru poziţia de delegat în Consiliului Naţional Bisericesc Ortodox.
În anul 2000, cu prilejul lansării volumului „Religie şi ştiinţă" spunea că în această carte „Filosofia şi Ştiinţa se întâlnesc cu Religia pe acelaşi drum care duce la desăvârşirea fiinţei umane, la realizarea destinului nostru creatural sub semnul Crucii lui Hristos”.

A acordat permanent atenţie tinerilor dascăli, pe care i-a consiliat în carieră, aceştia fiindu-i recunoscători pentru sfaturile primite.
Ca o recunoaştere a seriozităţii de care a dat dovadă la catedră şi a preocupărilor sale intelectuale, a fost declarat de municipalitate cetăţean de onoare al oraşului Medgidia, la data de 26 octombrie 2005. A murit în septembrie 2008.”

 
 
Sursa foto: ilustrație din volumul „Personalități marcante ale Medgidiei”


Citește și:

#Dobrogea Digitală: Volumul „Personalități marcante ale Medgidiei”, de Adrian Ilie, de astăzi în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanţa