#Dobrogea143 Bianca-Virginia Ibadula, director al Colegiului Național „Mihai Eminescu“ din Constanța, mesaj de Ziua Dobrogei

 
 
Cu ocazia aniversării a 143 de ani de la revenirea Dobrogei la patria mamă, Bianca-Virginia Ibadula, director al Colegiului Național „Mihai Eminescu“ din Constanța, a transmis următorul mesaj de Ziua Dobrogei:
 

Dobrogea - un mozaic de etnii

Mihai Eminescu, elogiind spiritul tolerant, adânca omenie vădită întotdeauna de poporul nostru în modul de a conviețui cu cei de o altă naționalitate, afirmă spiritul tolerant al poporului român față de alte nații conlocuitoare în articolul [„Se vorbește că în consiliul…”] publicat în noiembrie 1876, în paginile „Curierului de Iași”: „Niciun neam de pe fața pământului nu are mai mult drept să ceară respectarea sa decât tocmai românul, pentru că nimene nu este mai tolerant decât dânsul. Din vremi străvechi fiecare a avut voie să se închine la orice D-zeu au vroit și să vorbească ce limba i-au plăcut. Spre deosebire de alte țări, care au urmărit să-și creeze cu forța prozeliți din „conlocuitorii de altă lege ori limbă”, la noi situația a fost cu totul alta. În Moldova, biserica catolică a fost atât de veche, și nimeni nu i-a silit pe catolici să treacă la religia „orientală”, lipovenii fug din Rusia și „trăiesc nesupărați în colțul lor pe pământul românesc”, apoi „armenii, calvinii, protestanții, evreii toți sunt față și pot spune dacă guvernele românești au oprit vreo biserică sau vreo școală armenească, protestantă sau evreiască. Niciuna.” (Mihai Eminescu, Opere, IX, Publicistica 1870-1877)
 
Ideea de toleranță este înscrisă în ADN- ul sufletului românesc, dar parcă nicăieri pe întinsul țării noastre ea nu apare ilustrată mai frumos decât în Dobrogea - acest adevărat mozaic de etnii - unde trăiesc în armonie români, aromâni, turci, tătari, armeni, evrei, lipoveni etc. Schimburile interculturale sunt permanente și consolidează bunele relații între oameni de-a lungul timpului.
 
Între românii creștini și turcii musulmani timpul și înțelepciunea ambelor seminții au creat o legătură trainică. 
 
Ca întemeiere, religia musulmană este ulterioară religiei creștine și se pot observa numeroase similitudini: monoteismul (există o singură divinitate cunoscută, Dumnezeu - în religia creștină, respectiv Allah - în religia musulmană), existența unor învățături grupate în Cartea Cărților - Biblia la creștini, Coranul la musulmani, credința în existența îngerilor, concepția potrivit căreia Dumnezeu vorbește oamenilor prin profeți, credința în viața viitoare etc.
 
La nivelul obiceiurilor pe axa vieții, în Dobrogea, asemănările evidențiază o strânsă legătură între cele două religii. De exemplu semnificative sunt si actele ritualice referitoare la cultul morților și la credința în viața viitoare. Datoriile creștinești față de cei morți încep încă de când sunt în viață prin grija să nu moară nespovediți, neîmpărtășiți și fără lumânare, iar în culegerea musulmană intitulată „Grădinile credincioșilor“ se specifică faptul că înainte de moarte credinciosul trebuie să facă mărturisirea de credință.
 
Este frapantă - ca deosebire - simplitatea elementelor materiale ce însoțesc trupul defunctului din momentul morții până la înmormântare. Acest fapt argumentează concepția referitoare la efemeritatea vieții umane și a dobândirii altor valori, decât a celor morale, căci musulmanul, ca și creștinul, „trăiește“ după moarte prin ecoul faptelor sale în amintirea celor dragi.
 
Ritualul de înmormântare se remarcă prin sobrietate, simplitatea elementelor materiale prezente fie în înhumare, fie în meniul unic al pomenii. Este un prilej pentru participanți să reflecteze la efemeritatea și vulnerabilitatea omului, la zădărnicia acumulării materiale și la egalitatea pe care toate ființele o au în fața morții.
 
Și celelalte evenimente legate de momentele importante ale vieții - nuntă sau botez - sunt uimitoare prin felul unic în care păstrează neschimbate ritualuri vechi de sute de ani. Iar uneori - și asta înseamnă conviețuire - împrumutăm reciproc aspecte ale acestor evenimente.

Eminescu a remarcat aceste calități extraordinare ale poporului nostru: iubirea de patrie, dublată de o toleranță care atestă siguranța românului privind rădăcinile sale istorice. Tiparul sufletului său este atât de clar trasat, încât primește cu generozitate conviețuirea cu alte etnii și nu se simte amenințat, ci îmbogățit de schimbul cultural.

 
profesor de limba și literatura română Bianca-Virginia Ibadula,
director al Colegiului Național „Mihai Eminescu“ din Constanța

 
Citește și:  #sărbătoreșteDobrogea143