#Dobrogeadigitală – „Analele Dobrogei”, anul IX, vol. II, 1928 Dobrogea altui secol. Regina Maria și principele Nicolae, în vacanță la „Cuibul singuratic”

Fascinanta personalitate a Reginei Maria și-a găsit reflectarea în numeroase articole publicate de-a lungul timpurilor, însă de data aceasta vă propunem o însemnare impresionantă apărută în revista „Analele Dobrogei”, anul IX, vol. II (1928) ce îi aparține chiar Reginei, scrisă cu sensibilitatea omului îndrăgostit de Balcicul cândva dobrogean, și pe care o puteți citi integral în Biblioteca digitală ZIUA Constanța.
 
Ineditul însemnării, intitulată „Cum am ajuns la Tenha-juvah” („Cuibul singuratic”) este dat de faptul că vizita la Balcic (120 km de Constanța), petrecută în octombrie 1924, în perioada în care acesta aparținea Dobrogei, îl are ca protagonist și pe principele Nicolae, Nicky cum îl alinta familia. Născut la Sinaia, în Castelul Pelișor, pe data de 3 august 1903, Nicolae a fost al patrulea copil al cuplului princiar Ferdinand și Maria.
La nașterea sa, fratele mai mare, Carol, avea 10 ani, iar surorile sale - Elisabeta și Mărioara - 9, respectiv 3 ani. A mai avut o soră - Ileana, născută în 1909, și un frate - Mircea, născut în 1913 și mort prematur, în 1916. Prințul Nicolae a fost botezat de țarul Nicolae al II-lea al Rusiei.
Principele Nicolae a jucat un rol politic activ între anii 1927 – 1930, când a făcut parte din Consiliul de Regență care conducea țara în numele Regelui minor Mihai I. Nicolae a întâmpinat cu satisfacție întoarcerea fratelui său în țară și preluarea tronului României (așa-zisa Restaurație a lui Carol al II-lea), ceea ce i-a permis să se dedice pasiunilor sale. În decursul anilor 1930 s-a căsătorit cu Ioana Doletti, o femeie de statut social necorespunzător, ceea ce a creat un conflict cu Carol al II-lea, care a condus în cele din urmă la exilarea sa din România.
A murit la vârsta de 74 de ani, după patru decenii de exil.
 

„Fusesem la Balcic odată, înainte de război, în grabă şi păstrasem o amintire imprecisă. ÎI descoperii din nou în Octombrie 1924, în tovărăşia fiului meu Nicolae.
 
Făceam Dobrogea în automobil - călătorie de descoperiri - după cum făcusem alte drumuri împreună, când era băiat mic la laşi şi mă plimba în maşinâ lui, Bebe Peugeot, peste colinele laşilor. Râzând, îmi spusese: «Ca să-ţi găseşti drumul pe câmpiile Dobrogei trebuie să întrebuinţezi compasul, ca pe mare».
 
După multe peripeţii în toamna aceia uscată, sosirăm şi la Balcic. Cu toate că zilele se scurtau, era cald ca'n toiul verei, soarele aurind totul.

 

DESCARCĂ GRATUIT COLECȚIA „ANALELE DOBROGEI” ÎN FORMAT PDF!

 

Doi prieteni - pictori, entuziaşti, admiratori ai Balcicului, ne arătară fiecare colţ pitoresc, şi, fără să ţinem seamă de căldură, praf şi pietrele colţuroase ale drumurilor, am urcat şi coborât dintr'un cartier într'altul, admirând băile turceşti, aruncând priviri în colibele tătăreşti, vizitând câte-va gospodării de seamă ale turcilor, gustând dulceaţă de trandafiri într' o casă bulgărească.
 
Niculae şi cu mine eram din ce în ce mai încântaţi şi mulţumirea noastră nu cunoscu margine când începurăm să ne căţărăm pe coasta mării, unde o serie de căsuţe de piatră păreau să păzească viile ce coborau aproape până pe plajă.
 
Uitând de oboseală ne grăbeam, atraşi de un loc care-mi părea de departe o oază verde, care se rostogolea până'n mare. Aci coasta era tăiată de o adâncitură strâmtă, pe fundul căreia o cascadă ·vorbăreaţă se prelungea în valuri spumoase de râu. Sălcii şi plopi crescuseră în grupuri umbroase pe deasupraacestei ape, iar de-a-valma nişte mori vechi turceşti, ne mai pomenit de atrăgătoare, se căţărau pe coastă.
 
Late, joase, cu acoperişurile trecând peste ziduri şi făcute din ţigla cilindrică, caracteristică acestei regiuni, cu roţile lor uriaşe, schimbând în fum alb apa ce se rostogolea zgomotos în ele, n'ar putea fi închipuită construcţie mai pitorească.
 
Dincolo de mori, deasupra unui dărăpănat zid de piatră, un fel de terasă pe care creştea viţa de vie; la câţiva paşi mai departe, o a doua terasă mai strâmbă· şi mai scurtă, în capătul căreia se înalţă un gigantic plop, aplecat peste apă, irezistibil atras parcă - de cântecul mări”.

 
Citește și:

#citeșteDobrogea Regina Maria descoperind Balcicul. Un reportaj al suveranei publicat în „Analele Dobrogei“ (galerie foto)