#DobrogeaDigitală „Ce însemnează marea pentru mine”

Pentru că astăzi sărbătorim Ziua Mării Negre, ne-am oprit asupra unui text descoperit în revista „Cele trei Crișuri”, preluată în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanța în cadrul unui parteneriat cu BCU Cluj, care ne pune la dispoziție din titlurile aflate în patrimoniu său, legate de istoria și devenirea Dobrogei.
Este vorba de un număr festiv, publicat în toamna anului 1928, și care celebrează semicentenarul revenirii la țara mamă a provinciei transdunărene.
Sub titlul „Ce însemnează marea pentru mine”, Regina Maria semnează o evocare nostalgică a legăturii cu apa, de-a lungul întregii vieți, și a primei sale întâlniri cu Marea Neagră și orașul-port Constanța.
 
„Marea ! Da, o iubesc, totdeauna a ocupat un loc de
frunte în viaţa mea.
Născută pe o insulă, marea înconjură ţara în care
am deschis ochii, izolând-o de restul lumii şi, pentru a
ajunge în orice altă ţară, marea trebuie trecută, lină
sau supărată, trebuie înfruntată.
Şi tatăl meu era marinar, aşa că şi el era stăpân pe valuri, stăpân pe distanţă şi spaţiu.
Ce erou era în copilăria noastră acest tată marinar, cu faţa lui arsă de soare şi de vânt, în care ochii erau ca două bucăţele de cer, două lumini albastre umbrite de gene şi sprâncene negre, un tată de care orice fetiţă putea fi mândră, aşa de frumos, aşa de ars de soare, comandantul unui vas, care de două ori a făcut înconjurul lumii.
Mai târziu deveni amiral, nu un amiral bătrân, ci încă frumos şi în floarea vârstei, dar acum comanda o fIotă întreagă.
Noi, micile lui fiice, am fost crescute în dragostea de marină, vapoare, marinari, catarguri, mări furtunoase şi calme, valuri mari, vânturi puternice…”
 
Primul contact al viitoarei regine cu Marea Neagră este unul dezamăgitor, căci dorul său de a se bucura de întinderea albastră este văzut ca un capriciu, îndatoririle princiare fiind mai importante decât „romantismele” înlăcrimate.
Aflând că vor merge la Constanța, într-o vizită oficială, în care regele Carol I urma să inaugureze docurile din port, Maria se entuziasmează crezând că vor ieși în sfârșit pe mare. Din păcate, este repede adusă cu picioarele pe pământ, de către soțul ei, viitorul rege Ferdinand.
 
„În sfârşit s'a hotărât să mergem la Constanţa. Încântarea a fost mare; ca un copil ce aşteaptă o sărbătoare număram zilele: Duminică, Luni, Marţi, Mercuri – Joi era ziua – Constanţa!
Cu o bucurie aproape bolnăvicioasă, am început să-mi aleg
hainele pentru ocazie, pălăria potrivită, haina aceia de vreme rea.
«Uite Nando, asta e bună, nu e aşa?».
«Ce? hainele acelea?» şi Prinţul îşi strânse sprâncenele.
«Dar, drag a mea, tu nu pricepi, este o vizită oficială, trebuie
să fii elegantă, hainele tale cele mai bune».
«Dar când eşim pe mare?».
«Dar nu vom merg e pe mare!» .
«Dar Nando, cum poţi merge la mare fără a eşi la larg?».
«Dar, copil drag, tu nu pricepi, este o vizită oficială. Unchiul inaugurează docuri noui, vom vizita şcoli, vom merge la
biserici şi cazărmi şi poate vom inspecta câteva vapoare, dar nu va fi vreme pentru altceva».
Aş a că pusei deopart  hainele de mare şi le-am
scos pe cele elegante ca pentru ceai şi o pălărie de
care vânturile mării ar fi râs ; şi am mers la Constanţa.
Constanţa.
Şi Unchiul inaugura docurile; vizită şcoli şi cazăr-
mi, orfelinate şi case pentru cei bătrâni, şi peste tot eu şi
Nando, am fost o pereche ascultătoare, care făcea, ce i
se spune... cele douăsprezece ceasuri ale zilei dealungul lu-
nilor şi a anilor...
Biserici, cazărmi, orfelinate, case pentru cei bătrâni şi dincolo marea ! Marea chemându-mă, cântând veşnicul ei cântec, cântecul din vechia patrie... vechiul cămin din ţara celor veseli şi liberi.
Începusem să obosesc. Am ascultat multe discursuri, ce
le-am priceput, «limba lor nu era încă limba mea». Ca una care nu avea ce căuta acolo, urmam pe Unchiul care, plin de simţul datoriei, nu simţea nici plictiseală, nici oboseală. II urmam de aproape, o mică străină distrată în haine prea elegante.
Ultima noastră «datorie» era să inspectăm nişte cargo-boturi. Erau aliniate lângă cheiu în aşa fel ca marea să fie evitată pe cât posibil. Cu capul plecat urmam, obosită, desiluzionată, cu dorul în inimă. Un vapor după altul... şi dincolo marea, marea mea, marea Tatei, marea pe care nimeni nu părea că o iubeşte aici, marea pe care nu mă lăsau să merg….
Acesta a fost primul meu contact cu Marea Neagră şi mulţumesc lui Dumnezeu, nu a fost ultimul. Constanţa, Mamaia, Balcic, erau sortite să-mi devie dragi.”
 
 
#citeşte mai departe în revista „Cele trei Crișuri”
#„Cele trei Crișuri” anul IX, nr. 9-10, 1928
# Regina Maria

 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“. 
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.

Sursa foto: ilustrație din revista „Cele trei Crișuri”

 
Citeşte şi:

#DobrogeaDigitală: Alianţele matrimoniale ale Casei Regale a României i-au atras Reginei Maria titulatura de „Soacra Balcanilor“