#DobrogeaDigitală Despre Cernavodă - „Această biserică, o casă simplă de rugăciuni, construită din nuele de pământ”

 
Prima monografie a localității Cernavodă, potrivit preotului T. Samoilă, este cea a ilustrului Ioan Mușat, „Istoricul orașului Cernavodă“. Structurată pe 14 capitole, volumul ne prezintă detaliat și bine structurat informații prețioase despre Cernavodă.
 
Documentarea lucrării începe în anul 1934, bazându-se şi pe discuţiile purtate cu bătrânii. Din prefață aflăm că în decursul adunării materialelor, Ioan Muşat a întâmpinat numeroase probleme. Preotul Samoilă explică: „greutăţi inerente oricărui debut şi mai ales greutăţile legate de cutezanţa de a merge pe un drum ce nu l-a mai străbătut nimeni. Un studiu monografic al Cernavodei nu s-a mai făcut până acum“.
 
Ioan Muşat precizează: „Am motive să cred că o monografie a oraşului nostru nu se va mai scrie în curând, iar dacă astăzi procurarea unei fotografii nu e cu putinţă, cu atât mai mult în viitor“. Probleme apar şi din punct de vedere financiar, după cum mărturiseşte autorul. Era nevoie de „peste 30 000 lei“ pentru tipărire. Iniţial, autorităţile locale nu au achiesat la finanţarea apariţiei acestei cărţi, dar schimbarea primarului, în persoana căpitanului Velicu Todor, a făcut posibilă publicarea volumului, abia în 1938, cu titlul Istoria oraşului Cernavoda.

Pe una din primele pagini sunt consemnate numele acelor cărora le este dedicat volumul: bunicului autorului, Banu Muşat - „veteran din 1877“ -, unchilor lui „Muşat Gheorghe - Mort în războiul pentru Întregirea Neamului, în luptele de la Doaga; Muşat Mihai - Mort în luptele de la Mărăşeşti; Muşat Constantin - Invalid, rănit grav în luptele de la Turtucaia“.

Prefaţa monografiei este semnată de colaboratorul său de la periodicul „Danubius“, preotul T. Samoilă, ce remarcă, privitor la importanţa monografiei pentru spaţiul dobrogean: „O monografie a Cernavodei, prin urmare, are darul să edifice asupra întregei provincii căci Cernavoda este adânc înrădăcinată şi unitar legată de soarta şi istoria ei“.



Primul capitol cupride informații despre geografia locului, iar al doilea prezintă „considerațiuni istorice“ despre Cernavodă. Aflăm detalii atât atestate prin documente, dar și prin poveștile spuse de bătrânii locului.

Așadar, după cum punctează autorul, „ să mergem şi să cercetăm istoria spre a vedea trecutul acestei localităţi“. După expunerea primelor șase capitole, continuăm cu prezentarea celui de-al șaptelea capitol, „Biserica“. Pe parcursul acestui capitol vom descoperi poveștile bisericilor din Cernavoda, fiind prezentate toate lăcașurile de cult din localitate. În ediția de astăzi prezentăm o biserică construită, potrivit autorului, în jurul anului 1860, mai exact Biserica „Sfântul Nicolae“ din Cernavodă:
 
„Biserica cu hramul «Sf. Nicolae» , a existat pe locul unde se află un monument cu cruce, vecin cu proprietatea d-lui Popescu - veteranul, din str. Pr. Chirescu.
Monumentul poartă următoarea inscripţie:

«Până la anul 1895 a existat în acest loc»
«biserica cu hramul Sf. Nicolae»

N'am avut posibilitatea să stabilesc anul când a fost ridicat acest locaş. Cu aproximaţie, cred că a fost ridicat în jurul anului 1860.

Printre icoanele destul de vechi, rămase dela «biserica veche» cum o pomenesc credincioşii astăzi şi cari se găsesc  la «biserica nouă», am găsit şi câteva purtătoare de inscriptii unele scrise în greceşte, iar altele în româneşte, dar cu litere chirilice. Însemnările după icoane, indică ctitorii în anul executării lor.

Icoana «Sf. Nicolae», donată de Gheorghe Ioaniu Futulius, la 1 Noembrie 1864.

Icoana «Ion Botezătorul», donată de Ion Gheorghe în anul 1865.

Icoana «Isus Hristos», purtătoarea unei inscripţii cu caractere chirilice, indică drept ctitor pe Ecaterina Arimandrită Anastasie, Gheorghe, anul 1865.  

Această birerică, o casă simplă de rugăciuni, construită din nuele cu pământ, a avut pe lângă ea şi o cameră în care se adunau câţiva copii de învăţau buchele cu dascălul bisericii.“

Va urma.
 
Sursă foto: „Istoricul orașului Cernavodă”, de Ioan I. Mușat