#DobrogeaDigitală Despre seriozitate și tipologie românească, în viziunea nemuritorului Caragiale

În urmă cu 122 de ani, pe 22 octombrie 1898, Caragiale sosea la Constanța și susținea, în cadrul Cercului literar „Ovidiu”, conferința „Despre seriozitate”.

Înființat la inițiativa lui Petru Vulcan, pionier al literaturii și culturii românești în provincia transdunăreană, întemeietor al primei reviste literare și al primei biblioteci publice din Dobrogea, Cercul „Ovidiu” avea ambiția de a coagula în jurul său personalități ale vremii și teme de interes cultural și științific, menite să creeze o deschidere a provinciei către marile curente naționale și europene.



Caragiale a fost printre cei care a donat în folos public principalele sale opere, făcând parte, alături de alte nume importante ale epocii (Spiru Haret, Nicolae Iorga, Ioan Kalinderu, I. Petrovici, Mihail Strajan, G.Dem. Teodorescu, Grigore Tocilescu, V.A. Urechia sau Iuliu Zanne) din comitetul onorific al revistei „Ovidiu”, al cărei număr inaugural, din 15 septembrie 1898, îl puteți regăsi integral în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanța.
 
 

  DESCARCĂ GRATUIT REVISTA ÎN FORMAT PDF

 
 

Anul în care marele dramaturg român venea să conferențieze la Constanța, în sala vechiului Cazinou comunal, marca două decenii de la revenirea Dobrogei sub administrație românească, interval în care se făcuseră eforturi susținute de integrare deplină la țara-mamă, inclusiv din punct de vedere cultural, Dobrogea având șansa unui patriot entuziast precum Petru Vulcan, hotărât să aducă în urbea tomitană contribuții sonore din domeniul literaturii, științei și artei românești.
 
Conferința susținută de Caragiale la Constanța s-a bucurat de un real interes și de un numeros auditoriu, precum și de ecouri importante în presa începutului de secol XX, care a apreciat, cu cele mai frumoase cuvinte, prestația dramaturgului.

Vorbind despre necesitatea unei atitudini sociale pozitive și pledând pentru ideea etică de îndreptare a omului, „nenea Iancu” a conturat în discursul său tipologia românului pasionat prea mult de politică și de vorbele goale, ridiculizând personajele lipsite cu desăvârşire de seriozitate, civism și responsabilitate.
Seara conferinței s-a încheiat, spre deliciul publicului, cu două celebre texte în lectura autorului,  „La Hanul lui Mânjoală” și „Două lozuri”.
 
Spiritul nemuritorului Caragiale (cel care a declarat cândva „Nu, hotărât; neamul acesta nu e un neam stricat; e numai nefăcut încă; nu e pân-acum dospit cumsecade”) a trecut, prin urmare, și pe aceste meleaguri încercate de istorie. La moartea sa, în iunie 1912,  Barbu Ștefanescu rostea aceste cuvinte memorabile : „Caragiale n-a murit. Caragiale nu poate sa moară ... Ostenit de atâta zbucium, doarme cu fața în sus... încet să nu-l deșteptăm... desprins din undă divină, oprit o clipă între noi, geniu reversibil, se întoarce în splendorile misterelor de unde ne vor veni geniile.... ”
 
Iată cum comenta Petru Vulcan, în nr. 4, din 1 noiembrie 1898,
(indexat în volumul „Revista Ovidiu – o monografie contemporană”, publicat de Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman“ Constanța), discursul caragialian „despre seriozitate”:
 

„Românul e pasionat după politică: dimineața la cafenea face politică, vociferează, gesticulează cu Dreifus în gură. L’ajunge foamea, se repede la masă, și după ce’ și-a potolit foamea, iar la cafenea continuă șirul despre politică, și când nu mai are ce consuma, începe cu o seriositate gravă, să strige.(...) Mai spune  că în țara noastră atât de mică sub raportul întinderii și populației, în comparație cu celelalte țări din Europa, se face prea multă politică…
 
O mamă e serioasă, când povățuiește pe fiul ei Costică să învețe carte. Costică însă e ștrengar și cam gros de cap, causă care-l face pe Costică să rămână repetent. Mama lui Costică se certă cu toți profesorii: că cum se poate să nu știe fiul ei? Ea nu poate suferi una ca asta, nu, nu, și pace. Și cucoana apilpisită bea soluție de chibrituri. A fost serioasă cucoana în ceasul acesta din urmă? Nu!
 
Un mare proprietar, amic bun al d-lui Caragiale, îl invită la moșia sa. Proprietarul e foarte serios: nu joacă cărți, nu se amestecă în politică, râde cu măsură și la locul lui, e un model de gospodar.
Cum ajung la moșie, prima grije a proprietarului este să conducă pe Caragiale la grajd, să-i arate iepele sale de rasă îngrijite ca niște demoasele de pension. Când să se așeze la masă, îl duce într-o cenușerie de la spatele conacului și-l poftește la mămăligă cu ceva céapă... și în loc de vin, apă din găléată próaspătă.
 
E serios - proprietarul meu? întreabă d-nul Caragiale. Ba e curată sclintéală, răspunse conferențiarul, pentru un om cu sute de mii de lei, care se îngrijește de iepele din grajd ca de niște demoasele, și când e vorba de el și de un musafir - se mulțumește să trăiască cu céapă. Banii sunt un mijloc în lupta pentru existență.”

 
Sursa foto: Arhiva ZIUA de Constanța


Citește și:

Biblioteca Județeană „I.N. Roman“ Constanța, un nou proiect editorial - volum dedicat primei reviste literare dobrogene, „Ovidiu“ 

Constanța de odinioară 155 de ani de la nașterea dramaturgului. Pe urmele lui Caragiale la mare