#DobrogeaDigitală „O Dresdă renăscută din propria-i cenușă...”

Dincolo de contribuția sa de neegalat la păstrarea memoriei celor mai importante figuri de armeni din România, regretatului scriitor constănțean Simion Tavitian îi datorăm și un interesant volum de amintiri, scris în urma câtorva călătorii esențiale în Europa sau Asia.
Unul dintre capitolele jurnalului de călătorie „Meridianul Phoenix”  evocă orașul Dresda și tragedia care l-a lovit în noapte de 13 februarie 1945, când 3.000 de bombe grele, 250 de bombe incendiare şi 400.000 de proiectile explozive de mare putere au fost lansate asupra "Florenţei de pe Elba", așa cum era supranumit oraşul datorită bijuteriilor sale arhitectonice şi numeroaselor sale opere de artă. Totul s-a petrecut în numai 23 de minute, iar bilanțul acestor orori a fost 25.000 de vieți. Centrul Dresdei a fost, literalmente, în flăcări. Incendiul se zărea de la o distanţă de 320 de kilometri depărtare şi o altitudine de 6.700 m. Două raiduri aeriene executate de britanici şi un atac cu bombe întreprins de americani au făcut orașul una cu pământul. Sute de piloţi englezi şi americani au executat atunci ordinul generalului Arthur Harris (comandantul Royal Air Force, omul lui Winston Churchill), care a coordonat distrugerea Dresdei, un atac întreprins sub pretextul demoralizării Germaniei nazistă.
Despre Dresda renăscută și puterea de regenerare a umanității, ne povestește Simion Tavitian, într-un fragment pe care îl reproducem mai jos:

„Știu bine că a existat în viața Dresdei, noaptea de 13 februarie 1945... Cu stoluri după stoluri de avioane, aruncându-și încărcătura de moarte presaté in cel mai groaznic bombardament pe care l-a trăit, pe care și-l poate imagina vreun oraș.
Și mai stiu că după noaptea aceea n-a mai ramas aproape nimic din frumoasa “Florența germană” pe care mi-o amintesc din deloc rarele reproduceri ale tabloului lui Canaletto.



Și totuși, călcând pe “magistrala pietonilor’”, cum e numita îndeobște strada Praga, prin fața imenselor clădiri albe, printre prietenoase magazine florale peste care-și despletesc părul de apă fântânile arteziene, încerc o clipa senzația că marea, ireparabila distrugere n-a avut loc în realitate, că s-a transmis memoriei noastre cine știe prin ce vis urât. Astept ca orașul să-și recompună înfățișarea sub care mi l-au adus pe retină descrierile marelui nostru om istoric Nicolae lorga, cel poposit aici să cerceteze în Arhivele de Stat ale Dresdei, căutând noi dovezi grăitoare despre strălucirea trecutului neamului românesc:

Dar nu, nu, aceasta e cu totul altă Dresdă, o Dresdă renăscută din propria-i cenușă, prin ani, prin decenii de entuziasm și tenace efort din care nu poate lipsi niciodată fireasca nevoie a oamenilor de frumos. Noua Florență a Elbei preferă turnurilor și ogivelor gotice, luxuriantelor jocuri ale barocului, trăsăturile simple, energice, ale evului grabelor cosmice [...]

Consacru meschin de puțin timp superbelor porțelanuri chinezesti, japoneze sau făurite chiar aici, în apropiere de Meissen. La Meissen unde a avut loc, prin neodihna de-o viață a unui mare Böttger, însăși nașterea porțelanului ca atare. Procedez în același chip cu colecțiile de vechi aparate și instrumente științifice din salonul de fizico-matematici, cu cele de obiecte din cositor, de arme luxoase sau armuri. Și sunt, în sfarsit, în sălile Galeriei Semper. Fulgerat de luminile si penumbrele lui Tizian, Velasquez, Corregio, Canaletto, van Dyck, van Delft sau Rembrandt, gândul și pasul devin dintr-odata sfielnice. Pentru ca, la un moment dat, să simt nevoia de a mă lăsa în genunchi: ochii trupului și ai cugetului au dat de minunea Venerei lui Giorgione. Dar poate, tocmai pentru a nu ma lăsa și a nu lasa pe niciunul din semenii mei în puterea vrăjii care irumpe din carnea zeiței păgâne, dintr-o fereastra de altar se aprinde lumina Madonei Sixtine. Și tocmai când te simți tintuit fără sorți de eliberare sub săgețile celor două ipostaze ale sublimului, se desprinde mai pământeana Saschia din rama unui tablou. Și te poartă, salvatoare către ieșire.

Afară, joc copilăresc de soare în oglinzile apei și-n frunzele arborilor. Singura pată de întuneric, vestea că Galeriile Albertinum sunt închise pentru lucrări de reamenajare și că vor rămâne și-n următoarele câteva zile la fel.
Întâlnirea mea cu maeștrii picturii germane din ultimele două veacuri nu va mai avea loc. Dealtfel, dacă mă gândesc mai bine, nici nu știu dacă aș fi găsit putere în mine pentru un asemenea gest. După ce m-am aflat lângă Venus și Saschia și Madona Sixtină. Pas și existență de trecător într-o lume a nemuririi...”

#citeşte mai departe în „Meridianul Phoenix. Jurnal de călătorie”
#„Meridianul Phoenix. Jurnal de călătorie”
#Autor Simion Tavitian
 
Dacă în urmă cu 124 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“. 
 
DREPTURI DE AUTOR
  a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.   b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
Sursa foto: historia.ro

Citește și: Simion Tavitian – scriitor, jurnalist, publicist (1926-2008)