#DobrogeaDigitală Părintele Elefterie, ctitorul Mănăstirii Dervent, 31 de ani de la moarte

• În anul 1959, părintele a trebuit să părăsească mănăstirea, după ce autoritățile comuniste au închis-o.
• Părintele Elefterie a fost renumit pentru faptul că le oferea credincioșilor atât vindecare spirituală, cât și trupească, prin diverse tratamente naturiste, combinate cu rugăciune stăruitoare.

 
Pe 12 mai 1990, pleca din această viață arhimandritul Elefterie Mihail, ctitorul Mănăstirii Dervent. De numele său se leagă dezvoltarea mănăstirii în perioada interbelică, atât din punct de vedere spiritual, cât și administrativ, sub stăreția sa fiind construită biserica veche a mănăstirii, cea care adăpostește astăzi Crucea de leac.
Părintele Elefterie a fost renumit pentru faptul că le oferea credincioșilor atât vindecare spirituală, cât și trupească, prin diverse tratamente naturiste, combinate cu rugăciune stăruitoare. În anul 1959, părintele a trebuit să părăsească mănăstirea, după ce autoritățile comuniste au închis-o, alături de alte câteva sute de mănăstiri din toată țara și au dat afară din ele mii de călugări și călugărițe.



În memoria sa, la Mănăstirea Dervent a fost sfințit anul acesta, pe 3 aprilie, un bust, lângă biserica pe care a construit-o. Slujba a fost oficiată de ÎPS Teodosie, cel căruia părintele Elefterie i-a fost duhovnic mai mulți ani în perioada comunistă. Monumentul a fost realizat de către artistul plastic Silvia Radu. În cuvântul ținut după slujba de sfințire, ÎPS Teodosie a reamintit că părintele Elefterie știa că nu va muri până nu va ajunge din nou să viețuiască la Dervent:
 

„Astăzi este o zi atât minunată, de frumoasă, pentru că ctitorul acestei mănăstiri va avea bustul său sfințit. Astăzi este și o zi mare, ziua în care m-am născut în arhierie, era ziua de naștere a înaintașului meu, care s-a născut în 1922, la 3 aprilie.  Pe părintele Elefterie, duhovnicul meu, din 72 până în 88, îl vizitam mereu și îmi vorbea despre Dervent și că nu se va sfârși până nu va veni din nou stareț la Dervent. Și ceea ce a spus s-a adeverit”.]

Părintele Elefterie Mihail

Din istoricul Mănăstirii Dervent, aflăm că, râvnind pentru o viaţă trăită mai aproape de Hristos, în anul 1932, în ajunul aniversării zilei sale de naştere, Elefterie Mihail a intrat ca vieţuitor în Mănăstirea Balaciu, lângă Urziceni, iar un an mai târziu, la 18 decembrie 1933, a fost tuns în monahism. Fiind un călugăr model, în anul 1936, la cererea Prea Sfinţitului Gherontie, a fost adus în Dobrogea pentru a sluji la schitul Dervent „Crucea de Leac”. Contribuţia pe care a adus-o la construirea bisericii de aici, precum şi smerenia şi dăruirea sa nu au trecut neobservate, astfel că, pe 27 octombrie 1938 a fost numit stareţ al Mănăstirii Dervent.
Cu ocazia sfinţirii biserici de către episcopul Gherontie, pe 13 septembrie 1942, ieromonahul Elefterie Mihail, „pentru munca depusă cu dragoste sufletească pentru ridicarea sfântului locaş de închinăciune”, a fost înălţat la treapta de egumen protosinghel. După o activitate intensă în folosul obştii monahale şi a credincioşilor care veneau la Sfintele Cruci, continuată chiar în condiţiile deosebit de grele ale regimului comunist, în anul 1959, sub presiunea organelor securiste, părintele Elefterie va fi obligat să-şi dea demisia şi să părăsească mănăstirea, în schimbul obţinerii promisiunii că biserica acesteia nu va fi demolată.
Imediat după Revoluţia din decembrie 1989, după o perioadă de mai mulți ani ca petrecută pe la mănăstirile din Moldova, părintele Elefterie revine la Dervent, pe 2 februarie 1990. Astfel, după 30 de ani de pribegie, Părintele Elefterie s-a întors la mănăstirea pe care o iubea atât de mult. La scurt timp după aceea moare, pe 12 mai 1990, fiind înmormântat lângă biserica pe care a ridicat-o şi a slujit-o ani de zile.
Sursă foto: Mănăstirea Dervent
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 

Despre Ionuţ Druche

S-a născut pe 16 decembrie 1982 în Constanța. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din localitate, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. A lucrat în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, ocupând postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului.
 
Actualmente este bibliotecar în cadrul Bibliotecii județene „I.N. Roman” din Constanța.
 
Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 

Citește și:

#DobrogeaDigitala 11 mai 1933. Predica episcopului Gherontie la hramul Bisericii Bulgare din Constanța