#Dobrogeaetnică „Meritul Dobrogean“ pentru Ion Drugan (5.01.1925 - 10.12.2013)

Consiliul Director al publicației ZIUA de Constanța, în temeiul Statutului său, a aprobat instituirea distincției „Meritul dobrogean“, care se va acorda anual, începând cu 2017, unor personalități române și străine în viață sau trecute în neființă care au avut o contribuție importantă la dezvoltarea și consolidarea culturii dobrogene în țară și în lume.
 
Anul acesta, distincția „Meritul Dobrogean“ a fost însoțită de medalia „Colonel Marin Ionescu Dobrogianu” și a fost acordată următorilor:
Vasile Canarache
Comandor Constantin Costăchescu
Ion Drugan
Jean Ionescu
Mihai Irimia
Garabet Kumbetlian
Contraamiral Horia Macellariu
Mehmet Niyazi
Preot Nicolae Paveliu
Simion Tavitian
Dirijorul Gheorghe Stanciu a dat citire Laudatio, iar soția directorului Ion Drugan, Mireille Savopol (foto), a primit distincția.

Scena constănţeană a fost locul în care s-au consumat numeroase debuturi absolute, printre regizorii creatori de mari spectacole şi mari animatori ai vieţii teatrele a oraşului şi judeţului numărându-se Ion Drugan. A fost regizorul artistic cu o contribuţie covârşitoare la afirmarea teatrului constănţean în primul său deceniu de viaţă, întreaga sa carieră aflându-se deopotrivă pe afişele Teatrelor Dramatic, Liric sau de revistă.
Născut pe 5 ianuarie 1925, în orașul București, în familia lui Sami și Fani Drugan, a urmat cursurile de actorie şi regie la Şcoala de artă, cu Beate Fredanov şi Al. Finţi, la Conservatoarele „Astra” şi „Muncitoresc”, cu Lucia Demetrius, şi la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică cu Aurel Ion Maican şi Sorana Coroamă. Între anii 1947 - 1950, a fost actor şi asistent regizor la Teatrul Armatei, iar între anii 1950-1952  asistent regizor la Teatrul de Operetă, pe lângă Sică Alexandrescu, Nicuşor Constantinescu şi Ginel Teodorescu.

Concomitent cu activitatea sa la Teatrul Dramatic a fost unul dintre precursorii principali ai Teatrului Liric, pregătind la Casa de cultură a sindicatelor opereta lui Dunaevski „Vânt de libertate”, cu amatori din rândurile cărora s-au recrutat solişti şi actori, precum şi aproape în întregime corul şi orchestra noului teatru ce avea să se înfiinţeze în anul 1957, la început ca secţie a Teatrului de Stat, pe care a şi condus-o o bună vreme.