Doina Jela, „Pe cont propriu - jurnal (1989 - 1995)“ „Atunci când ceva se termină, trebuie să ne gândim că ceva începe“

 

 
 

• „Pe cont propriu - jurnal (1989 - 1995)“  este continuarea volumului „Telejurnalul de noapte“, care se încheie în septembrie 1989.

 
Doina Jela, autoarea unuia dintre cele mai importante și vândute jurnale de mărturii din perioada comunistă „Telejurnalul de noapte“ (editura Polirom, 1997) a lansat recent continuarea sub titlul „Pe cont propriu - jurnal (1989-1995)“.

Publicarea primului volum a „avut un ecou pentru mine, surpinzător, durând și crescând ca o zgârâietură pe scoarța unui arbore, care crește o dată cu el“, spune Doina Jela în prefața celui de-al doilea volum.

Înscrierile sale din jurnal, nu în fiecare zi, dar suficient de constante, fiind considerate, probabil ca o descărcare pentru autoare în momentul înșirării cuvintelor pe foaie, s-au dovedit mai târziu a fi material pentru două volume și totodată un „manifest“ al ieșirii de sub conducerea comunistă după căderea regimului.

Chiar dacă teoretic, odată cu „Împușcatul“ pe care l-a considerat o bună vreme un „inamic personal“, a căzut și regimul comunist, mulți dintre cei ajunși la maturitate în momentul schimbării nu au putut renunța la obiceiurile deprinse din copilărie.

În cartea „Pe cont propriu“, Doina Jela povestește despre trăirea literalmente pe cont propriu - fără restricții și fără prescripții, după cum spune autoarea. Acest stil de trai s-a dovedit mai greu decât se aștepta.



 

Povestea începe în toamna anului 1989, într-o zi de 19 septembrie.

 
„19 septembrie

Borges, Cărțile și noaptea. Niște conferințe. L-am citit cu spaimă. Mi-am amintit de spaima cu care îl citea Sabato. (Şi de silogismul acestuia despre infern: Oare Borges nu e chiar infernul?) Labirin- tul, oglinda, relativizarea și egalizarea asta, neîncrederea în concret, în „eu“, în persoană îți dau amețeli.

De altfel, ce eleganță, toleranță, „seninătate“ de om de bibliotecă. Nu spune nicăieri „prejudecată“, spune „opinie“. Există „opinia“ că Pământul se învârteşte în jurul Soarelui. Există și „opinia că Pământul stă și Soarele se învârteşte. Care e adevărată? Nici una, nici alta. Pentru că Soarele și Pământul sunt ele însele neadevărate“. Spuse toate astea cu seninătate și cu milă pentru neştiința noastră.

„Eu mi-am imaginat întotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci.“(Îl citează pe Steiner: „Atunci când ceva se termină, trebuie să ne gândim că ceva începe“.)

Borges: „Orbirea trebuie considerată ca un mod de viață. Ca unul din modurile de viață ale oamenilor“. Milton a fost orb! La fel Joyce. [...] Un orb care visează... Deci vede... Visul de la pagina 66. concret, A vedea un moment ca sumă a unei vieți...

În Infernul lui Dante, sufletele înşelătorilor, care stau ascunse, continuă și aici să stea ascunse. Ștefan Augustin Doinaş: „Adevărul? Borges nu pretinde a fi în posesia unui adevăr. El se mulțumeşte a ne comunica, direct sau indirect, perplexitatea sa metafizică: spaima de neant și de multiplicitate, oroarea fiziologică de a se ști reflectat. Acest cărturar L...], identificându-se orgolios cu marii oameni ai culturii universale, dar dezbrăcându-i de orice personalitate, și făcând din ei simple ipostaze ale lui nimeni... arătându-ne [...] masca strălucitoare sub care adevărata față este mâncată de lepra îndoielii. Şi de ambiția de a rivaliza cu Dumnezeu...".

[...]

2 mai 1990

„În Piața Universității de zece zile - 30 de mii de oameni stau și fac revoluție adevărată. Nu pe cea din decembrie. Iliescu i-a făcut golani, au scris pe pancarte mari „Mai bine golan, decât activist/ Mai bine mort/decât comunist!“. Nu cer nimic decât să nu mai fie mintiți. Poporul român vrea FSN şi Iliescu vrea linişte. S-au înaintat la tribunale contestații împotriva candidaturii lui Iliescu, Rațiu, Câmpeanu.

În legătură cu declarația lui Iliescu cum că „există democrație și într-un regim totalitar dar cu un despot înțelept, iar noi am avut un despot lipsit de înțelepciune“ – redactorul ziarului din Călărași, care a răspândit-o, face declarația că el a înțeles-o și transcris-o greşit. Azi-noapte, la 11.30, i-au invitat pe Octavian Paler, Petru Creția, Sorin Dumitrescu, Radu Filipescu, Gabriel Liiceanu să vorbească despre ce-i în Piața Universității.
„Ce-i în Piața Universității e măreț și adevărat“ (Liiceanu). Trebuie să se vorbească cu ei. De ce se refuză dialogul? Da, Iliescu a subapreciat intelectualii acestei țări și și-a subapreciat vina. Crede că ne-ar plăcea un despot înțelept. Adică el. Adică aceeaşi aroganță porcească.“

Și tot ce s-a întâmplat din `89 până-n decembrie `95 e consemnat în acest jurnal al transformării unei țări, unei națiuni, a oamenilor care au format și formează poporul român.
 

Volumul cuprinde puțin peste 430 de pagini, având următorul cuprins:

Prefață
-1989
-1990
-1991
-1992
-1993
-1994
-1995

Despre Doina Jela
 

DOINA JELA s-a născut pe data de 1 martie 1951, în satul Vadu, comuna Corbu, din Județul Constanța, într-o familie de refugiați (pe linie paternă, din Grecia, pe linie maternă, din Caliacra). Cu numele românizat al tatălui, Enache,  și numele de botez, Jela, de la bunica paternă, bulgăroaică, singura localnică din Dobrogea, apare în toate documentele de dinainte de căsătorie (Enache Jela). Este scriitoare, editoare, publicistă.

Este născută în 1 martie 1951, în satul Vadu, comuna Corbu, din Județul Constanța, într-o familie de refugiați ( pe linie paternă, din Grecia, pe linie maternă, din Caliacra). Cu numele românizat al tatălui, Enache,  și numele de botez, Jela, de la bunica paternă, bulgăroaică, singura localnică din Dobrogea, apare în toate documentele de dinainte de căsătorie (Enache Jela).

A  locuit în Vadu până la absolvirea clasei a VI-a, când familia s-a mutat în satul Valea Neagră (azi Lumina), același județ.  A absolvit între 1966-1970 Liceul Teoretic din Năvodari, secția umană.

Între 1970-1974 a fost studentă la Facultatea de filologie a Universității din București, secția română-franceză.

A primit repartiție ministerială la Școala Generală Valea Dacilor, județul Constanța, unde a predat limba franceză, locuind în orașul Medgidia, situat la 7 km de satul unde activa. 

Din 1984, a locuit în Constanța, unde a obținut o titularizare prin concurs la mai multe școli gimnaziale ( Școala nr. 7, școala nr. 8 și școala nr. 41).

A lucrat în învățământul  gimnazial, până în 1990, neluându-și decât două dintre gradele didactice presupuse de perfecționrea profesională: definitivatul (1977) și gradul II (1982). 

În 1977, și-a schimbat prin căsătorie numele de familie în DOINA, cu care este cunoscută și în prezent, fiindu-i totodată pseudonim literar.
Din 1997, are, cu intermitențe, domiciliul stabil în București.

A călătorit în: Polonia, Cehia, Slovacia, Ucraina, Bulgaria, Germania,  Grecia, Franța (unde este căsătorită).

După 1990 a renunțat definitiv  la învățământ,  intrând în presa culturală.

Imediat după Revoluție, a fondat împreună cu un grup de prieteni constănțeni (Ion Codrescu, Ion Magiru, Aurora Gheorghe (Dillon), Letiția Pavel și alții, revista ARS Amandi, Constanța, care a apărut doar în patru numere.

Între 1990-1995 a fost redactor la revista Tomis din Constanța, funcționând alternativ sub egida Consiliului Județean și a Uniunii Scriitorilor, de unde a plecat demisionând. În intervalul 1995-1997, a făcut  pentru o perioadă de timp, o emisiune săptămânală de prezentare de carte la o televiziune locală din Constanța, intitulată 7/10.

Între 1997-2004 a fost redactor responsabil de colecție la editura Humanitas din București, ocupându-se de colecțiile: „Memorii, Jurnale, Convorbiri”, „Procesul Comunismului” și Seria „Istorie”.

Din 2004 și până în 2016 a coordonat, la editura Curtea Veche Publishing, colecțiile „Actual” și „Istoria timpului prezent”, redactând și traducând în paralel cărți, în special de istorie contemporană.

Din 2016 și în prezent, lucrează în regim de colaborare externă, cu redactări, traduceri, referate editoriale, prefețe, cu câteva prestigioase edituri:  Spandugino, Manuscris, Corint, Curtea Veche Publishing, Darclée.
 

Volume publicate:

Cazul Nichita Dumitru. Încercare de reconstituire a unui proces comunist (29 august - 1 septembrie 1952);

Telejurnalul de noapte;

Această dragoste care ne leagă;

Drumul Damascului. Spovedania unui fost torționar, carte ecranizată de Lucian Pintilie in După-amiaza unui torționar;

Lexiconul negru. Unelte ale represiunii comuniste, Afacerea Meditația Transcendentală (în colaborare cu Cătălin Strat și Mihai Albu);

Reusesti sau mori - convorbiri emailate cu Vladimir Bukovski;

Ungaria 1956: revolta minților si sfârșitul mitului comunist (în colaborare cu Vladimir Tismăneanu);

O sută de zile cu Monica Lovinescu;

Oleg Danovski. Omul, artistul, legenda; Villa Margareta, roman;

Efectul fluturelui, roman.

A îngrijit şi/sau prefațat mai multe ediții, printre care:

Neculai C. Munteanu, Ultimii şapte ani de-acasă. Un ziarist în dosarele Securității;

Războiul de treizeci de zile. Jurnal colectiv de campanie.

A semnat un număr apreciabil de traduceri din autori ca: Boris Souvarine, Stéphane Courtois, Edward Behr, Boris CyTulnik, Marguerite Yourcenar, Olga Losky, Sanda Golopenția și alții.

A participat la numeroase volume colective. A redactat numeroase cărți din engleză, franceză, italiană, în special de istorie recentă și științe sociale. A coordonat colecțiile Procesul comunismului de la Editura Humanitas și Actual de la Curtea Veche Publishing.

Împreună cu Mihai Creanga, Teodora Stanciu și alții a fondat Asociația Ziariştilor Independenți din România, filata românească a Asociației Jurnaliştilor Europeni (AEJ) cu sediul la Bruxelles.

„Cozonac la patru maini. Ohara Donovetsky la taifas cu Doina Jela“, de Donovetsky Ohara, este cel mai recent volum publicat la Editura Darclee, apărut în 2021.

Autoarea pregătește ultima parte a volumului „Trilogia Dobrogei“, la editura Corint. Primele volume au apărut la editura Polirom „Vila Margareta“ și „Efectul fluturelui“.

Tot la editura Corint va apărea și a treia ediție a cărții „Această dragoste care ne leagă“ (Humanitas 1998,2005)

Citește și:

Doina Jela şi-a lansat cartea „Villa Margareta“ la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa (galerie foto)