#DunăreaCălăuzăTuristică Defileul Dunării - Canalul Șip, „una dintre cele mai grandioase lucrări tehnice ale secolului trecut“

În anul 1935, după ce vizitează Dunărea, R.I. Călinescu publică în colaborare cu Administraţia Comercială a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă lucrarea „Dunărea. Călăuză turistică“.

Autorul este deja cunoscut  pentru o altă  operă, asemănătoare acesteia, „Cutreerând Dobrogea Meridională“, disponibilă în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța. Lucrarea de față prezintă, asemenea unui ghid turistic, detalii despre Dunăre, ilustrând informația cu o mulțime de fotografii.
 
Autorul precizează încă de la început că volumul de față vine în sprijinul turismului intern, grav afectat de criza de la acea vreme. R.I. Călinescu notează că lucrarea este „un îndemn pentru vizitarea locurilor descriese“ ca urmare a „lipsei de întreprinderi turistice, de importanţa celor streine, care a făcut ca şi în această ramură de activitate să nu fim la înălţimea streinâtăţei“.
 
Pe parcursul celor 142 de pagini sunt notate informații prețioase necesare unui turist care dorește să exploreze tainele dunărere, stilul narativ folosit fiind accesibil, iar datele științifice  prezentate într-o maniera abordabilă tuturor. Cartea este structurată în două mari capitole cu patru anexe.
 
Primul capitol este dedicat prezentării generale a Dunării „de la izvor până la frontiera României“ în care regăsim informații de cultură generale despre fluviu. Al doilea capitol ne introduce în Dunărea românească, fiind structurat la rândul său în trei subcapitole: Defileul Dunării, Dunărea de la Turnu-Severin la Brăila, Dunărea maritimă (de la Brăila la Mare).
 
Anexele necesită o atenție sporită, fiind importante pentru turiștii vremii prin prisma utilității turistice a acestora. Acestea prezintă: Mersul vapoarelor de pasageri N.F.R, Călătoriile cu vapoarele N.F.R. Informaţiuni, Tarife N. F. R.
 
Continuăm cu expunerea lucrării antemenționate cu cel de-al doilea capitol intitulat sugestiv „Dunărea românească“. Capitolul debutează cu un preambul dedicat „Generalităților“. Autorul ne introduce, astfel, în Dunărea românească prezentând pe mai multe pagini Dunărea, trecând în revistă detalii geografie, economie, etimologice etc. Acesta realizează întregul traseu al fluviului de pe teritoriul României, adăugând și informații istorice relevante și captivante.
 
Primul subcapitol este intitulat „Defileul Dunării“, descris pe mai multe pagini. Autorul noteaza detalii despre atracțiile zonei vizibile în timpul excursiei sale cu vaporul în Defileu. Detaliile creeaza verosimil o panoramă impresionantă. Călătorul trece pe lângă Vârciorova, apoi observă urmele celei mai vechi mănăstiri de piatră din sec. al XlV-lea, Mănăstirea Vodiţa, ajungând cu pași repezi în Canalul Șip. 

Textul integrat în lucrarea antemenționată ne introduce în atmosfera acelor ani prin detaliile oferite și contrucția narativă spefică, cititorul parcurgând ușor rândurile redate mai jos. Redăm în cele ce urmează cea de-a șasea parte a acestui subcapitol, restul urmând a fi prezentat într-o ediție viitoare:

„Acum vaporul trece pe lângă Vârciorova, altă dată reşedinţă de vamă la graniţa româno-austro ungară. În spatele imensei gări, spre dreapta, se ridică ameninţător un perete de calcar alb, în exploatare.

În apropiere de această localitate, pe malul Dunării, se mai recunosc şi azi urmele celei mai vechi mănăstiri de piatră din sec. al XlV-lea (Mănăstirea Vodiţa), zidită de călugărul Nicodim. După ce am trecut de Vărciorova, apele Dunării încep să facă vârtejuri şi să spumege. Ne apropiem de ultimele cataracte ale Dunării, numite «Porţile de Fier“. 

Vaporul o apucă la dreapta şi se angajează într’un canal strâmt, în care curentul apei este foarte repede. Este canalul dela Şip. Şipul este o  mică localitate sârbească, pe malul drept al Dunării. Canalul Şip (sau al Porţilor de Fier) este una dintre cele mai grandioase lucrări technice ale secolului trecut. 

El e lat de 80 m., fiind mărginit atât de o parte, pe malul sârbesc, cât şi de altă parte, spre mijlocul Dunării, prin câte un dig lung de piatră. A fost executat spărgându-se fundul albiei cu ajutorul dinamitei şi scoţându-se de acolo 380.000 m3. de rocă, Iuţeala apei este aci de 4/1/2 - 5 m., pe secundă. 

Deschiderea solemnă a canalului Porţilor de Fier a avut loc la 27 Septembrie 1896, în prezenţa regelui Carol I al României, a împăratului Franz losef al Austro-Ungariei şi a regelui Alexandru al Serbiei. Pe malul sârbesc se află o linie ferată cu o locomotivă ce vine în ajutorul navigaţiei, în susul apei. 

Dealurile din împrejurimi sunt împădurite de sus până jos. Ele sunt însă scunde şi nu mai oferă aspectul grandios al Cazanelor. Odată ieşiţi din canal, dealurile devin din ce în ce mai scunde şi apoi intrăm în câmpia Olteniei. Şi malul sârbesc este destul de scund.“

Sursă foto: „Dunărea. Călăuză turistică“, de R.I. Călinescu 

Citește și:

#DunăreaCălăuzăTuristică: Defileul Dunării - Insula Ada-Kaleh, „o cetate puternică, azi ruinată în mare“