#DunăreaCălăuzăTuristică Dunărea de la T. Severin la Brăila - „Acest oraş prezintă un caracter oriental, având și clădiri moderne“

În anul 1935, după ce vizitează Dunărea, R.I. Călinescu publică în colaborare cu Administraţia Comercială a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă lucrarea „Dunărea. Călăuză turistică“.
 
Autorul este deja cunoscut  pentru o altă  operă, asemănătoare acesteia, „Cutreerând Dobrogea Meridională“, disponibilă în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța. Lucrarea de față prezintă, asemenea unui ghid turistic, detalii despre Dunăre, ilustrând informația cu o mulțime de fotografii.
 
Autorul precizează încă de la început că volumul de față vine în sprijinul turismului intern, grav afectat de criza de la acea vreme. R.I. Călinescu notează că lucrarea este „un îndemn pentru vizitarea locurilor descriese“ ca urmare a „lipsei de întreprinderi turistice, de importanţa celor streine, care a făcut ca şi în această ramură de activitate să nu fim la înălţimea streinâtăţei“.
 
Pe parcursul celor 142 de pagini sunt notate informații prețioase necesare unui turist care dorește să exploreze tainele dunărere, stilul narativ folosit fiind accesibil, iar datele științifice  prezentate într-o maniera abordabilă tuturor. Cartea este structurată în două mari capitole cu patru anexe.
 
Primul capitol este dedicat prezentării generale a Dunării „de la izvor până la frontiera României“ în care regăsim informații de cultură generale despre fluviu. Al doilea capitol ne introduce în Dunărea românească, fiind structurat la rândul său în trei subcapitole: Defileul Dunării, Dunărea de la Turnu-Severin la Brăila, Dunărea maritimă (de la Brăila la Mare).
 
Anexele necesită o atenție sporită, fiind importante pentru turiștii vremii prin prisma utilității turistice a acestora. Acestea prezintă: Mersul vapoarelor de pasageri N.F.R, Călătoriile cu vapoarele N.F.R. Informaţiuni, Tarife N. F. R.
 
Continuăm cu expunerea lucrării antemenționate cu cel de-al doilea capitol intitulat sugestiv „Dunărea românească“. Capitolul debutează cu un preambul dedicat „Generalităților“. Autorul ne introduce, astfel, în Dunărea românească prezentând pe mai multe pagini Dunărea, trecând în revistă detalii geografie, economie, etimologice etc. Acesta realizează întregul traseu al fluviului de pe teritoriul României, adăugând și informații istorice relevante și captivante.
 


Primul subcapitol este intitulat „Defileul Dunării“, descris pe mai multe pagini. Autorul noteaza detalii despre atracțiile zonei vizibile în timpul excursiei sale cu vaporul în Defileu. Detaliile creeaza verosimil o panoramă impresionantă.
 
Părăsim „Defileu Dunării“ și ne îndreptăm, tot navigând Dunărea, „de la Turnu Severin la Brăila“, denumirea dată de autorul R.I. Călinescu celui de-al doilea subcapitol. În ediția de astăzi prezentăm portul Gruia și portul Cetatea și nu numai. 
 
Textul integrat în lucrarea antemenționată ne introduce în atmosfera acelor ani prin detaliile oferite și construcția narativă specifică, cititorul parcurgând ușor rândurile redate mai jos. Subcapitolul se întinde pe mai multe pagini, astfel că astăzi prezentăm prima parte, restul urmând a fi prezentat în edițiile viitoare:

„Mai importante dintre micile localităţi româneşti din stânga Dunării, sunt porturile Gruia şi Cetatea. Portul Gruia are un cheu de 32 m., lungime, cu o magazie a Statului, construită, din lemn; cale ferată nu există; portul se află la o depărtare de 2 km., de comuna Gruia. Şoseaua de legătură este însă în bună stare. 

Legături telefonice cu comuna există numai prin agenţia N. F. R. Portul Cetatea este mai mare, având un cheu lung de 840 m.; în port se află o magazie a Statului şi alte 6 clădiri care servesc de birouri şi locuinţe funcţionarilor. Nu există în port linie de cale ferată şi nici instalaţiuni mecanice. Portul se află la o depărtare de sat de 3 km., şi e legat cu o şosea în bună stare. 

Comunicaţia telefonică cu satul se face numai prin agenţia N.F.R. În apropiere de port, la 3 1/2 km., distanţă, se află o moară cu instalaţie modernă şi un debit de 3 vagoane la 24 ore. Autorităţile din port sunt: căpitănie, vamă, serviciu hidraulic şi agenţia N.F.R. Cetatea este o comună rurală cu o populaţie de 5.000 locuitori, din care majoritatea se ocupă cu plugăria. Portul Calafat posedă cheu de piatră pe toată întinderea sa, lung de 1.200 m. 

În port sunt 3 clădiri aparţinând Statului, compunându-se din magazii, biurouri şi locuinţe pentru serviciul navigaţiei fluviale, apoi Siguranţa Statului şi Căpitănia portului. Pe platforma Cheului de jos se află instalate 7 linii de cale ferată. Portul este foarte aproape de oraş, de care e legat prin 4 şosele pietruite şi bine întreţinute. 

Prin traficul său intens, acest port se poate compara cu cele mai bogate dela Dunăre. Cât priveşte oraşul propriu zis, acesta are o populaţie de 9.500 suflete; posedă un spita judeţean, un serviciu medical al oraşului, o padină publică, etc. 

La 15 Mai 1877, Domnitorul Carol şi armata română au salutat aici primele obuze trase din Vidin, dintre care unul a căzut aproape de domnitor, cu care ocazie acesta a strigat vitejeşte: «Asta-i muzica ce-mi place». 

Părăsind Calafatul, trecem pe lângă oraşul bulgăresc Vidin, la care vaporul nostru nu opreşte. Acest oraş prezintă în general un caracter oriental, având însă şi numeroase clădiri moderne. Pe străzile sale, cele mai multe strâmte şi în citadela sa de mare importanţă odinioară, sunt multe lucruri demne de văzut. “

Va urma. 
 

Sursă foto: „Dunărea. Călăuză turistică“, de R.I. Călinescu 


Citește și:

#DunăreaCălăuzăTuristică: Dunărea de la T. Severin la Brăila - „Pe malul românesc se găseşte câte un picior al podului lui Traian“